Sfantul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot.
Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmantat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la raul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul).
Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce paine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea.
Cand cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasandu-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagana, care aduna lemne pentru a coace paine pentru ea si fiul sau.
In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o paine, cu faina si uleiul pe care le mai avea.
Primi fara intarziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvantul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pana la revenirea ploii.
Trecusera cateva zile de cand Ilie era gazduit la aceasta vaduva cand iata ca fiul ei muri.
Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemandu-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tanarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.