Pungile de plastic sunt peste tot. In rauri, la ferestrele caselor sau chiar blocurilor, in copaci, in parcuri, pe vai sau plaje, pungile de plastic au devenit un fenomen daunator denumit si “poluarea alba".
Efectele negative ale pungilor de plastic sunt multiple. Estimarile arata ca unei pungi de plastic ii trebuie intre 20 si 1000 de ani pentru a se degrada (in functie de grosimea acesteia), iar daca eliminarea se face prin ardere, in timpul acestui proces pungile de plastic emit gaze extrem de toxice. Prin ardere, plasticul polueaza aerul si produce degradarea rapida a solului.
Pungile de plastic sunt o prezenta masiva in cadrul deseurilor menajere din comunitati dar totodata ele reprezinta si un pericol pentru diferite specii animale care sufera din cauza inghitirii lor sau a blocarii intre acestea. Balenele, pescarusii si broastele testoase sunt printre vietatile cele mai expuse mortii cauzate de pungile de plastic.
De asemenea, poluarea vizuala cauzata de pungile aruncate sau purtate de vant este semnificativa. Pungile de plastic formeaza “balti" in care se pot dezvolta microorganisme periculoase, inclusiv insecte ce pot transmite diferite boli, mai ales ca pungile de plastic contribuie si la infundarea canalizarii oraselor.
Pentru producerea pungilor de plastic se utilizeaza in general polimeri de plastic ce provin din resurse non-regenerabile, doar o mica parte din pungile de plastic fiind colectate si reciclate.
In Romania pungile de plastic umplu gropile de gunoi, stau aruncate pe strada sau in parcuri si plutesc nestingherite pe cursurile de rau. Din calculele estimative, la ora actuala un roman foloseste in medie pe an circa 250 de pungi de plastic.
Solutiile implementate in diferite state au avut ca scop descurajarea folosirii acestor tipuri de ambalaje. Prima masura are in vedere simple campanii de constientizare a consumatorilor asupra efectelor negative a pungilor de plastic asupra mediului. Din pacate aceste campanii inregistreaza rezultate modeste in ceea ce priveste renuntarea consumatorilor la astfel de ambalaje. O a doua masura se refera la suprataxarea pungilor de plastic, fiind o masura cu rezultate mai bune intr-un timp mai scurt. A treia si cea mai drastica masura prevede interzicerea definitiva a pungilor de plastic.
Din pacate solutia experimentata in Romania, ce a suprataxarii impreuna cu promovarea utilizarii pungilor de hartie nu poate produce efecte semnificative mai ales ca pungile de hartie sunt la randul lor foarte poluante.
Ideea principala este ca atunci cand vorbim de poluarea mediului nu ne referim doar la biodegrabilitatea unui material cum ar fi de exemplu plasticul, ci si la multe alte aspecte cu ar fi energia necesara pentru obtinerea acestuia, materiale de baza si forta de munca si alte activitati care duc in mod direct sau indirect la poluarea mediului