Asirienii s-au ivit pe scena lumii din valea fertilӑ, aflatӑ ȋntre Tigru si Eufrat, din portiunea de nord a Mesopotamiei. Ȋn anul 1300 ȋ.Hr., Asiria a ȋnvins Babilonul si si-a ȋntins domnia asupra Mesopotamiei de sud. Prin aceastӑ miscare strategicӑ, Asiria a devenit o putere imperialӑ majorӑ. Tӑria ei a durat aproximativ 700 de ani, cu apogeul ȋntre anii 850 si 650 ȋ.Hr. Asirienii sunt socotiti si astӑzi cel mai crud popor care a dominat vreodatӑ lumea civilizatӑ. Stӑpanirea asirianӑ s-a rӑspandit si a fost ȋntretinutӑ printr-un climat extraordinar de teroare. Cetӑtile care nu li s-au supus de bunӑvoie au fost trecute prin ascutisul sӑbiei, arse ȋn foc, dӑramate, iar oamenii capturati au fost jupuiti de vii. Basoreliefurile, scoase de sub ruine de cӑtre arheologi, ȋi aratӑ pe asirieni scotand ochii prizonierilor, tӑindu-le mainile, trӑgandu-i ȋn teapӑ, clӑdind veritabile piramide de capete si torturand fӑrӑ milӑ copiii.
Din pricina sӑlbӑticiei lor, asirienii si-au atras ura tuturor neamurilor. Resentimentul colectiv este ilustrat cum nu se poate mai bine de atitudinea profetului Iona. Un Dumnezeu care se preocupӑ de salvarea cetӑtii asiriene Ninive este peste puterea de ȋntelegere si acceptare a acestui patriot evreu. Nu este de mirare cӑ el a preferat sӑ fugӑ de mistuirea divinӑ ȋncredintatӑ (Iona 1:1-3) si cӑ s-a amӑrat de moarte cand Dumnezeu a crutat cetatea vinovatӑ (Iona 4:1-3).
Ȋntreaga carte a profetului Naum este si ea dedicatӑ Asiriei. De data aceasta nu mai este vorba despre izbӑvire, ci despre nimicire. Asirienii n-au pretuit sansa pocӑintei si rӑutatea lor le-a atras ȋn final o teribilӑ pedepsire din partea Domnului: “Vai de cetatea vӑrsӑtoare de sange, plinӑ de minciunӑ, plinӑ de silnicie si care nu ȋnceteazӑ sӑ se dedea la rӑpire! …" (Naum 3:1).
Trecuserӑ de 4 ori 40 de ani de la vestirea lui Iona. Relatarea vizionarӑ a lui Naum este o veritabilӑ cronicӑ “cinematograficӑ" a distrugerii definitive a Asiriei. Cand vorbea Naum, predictiile lui pӑreau incredibile si irealizabile, dar ȋn anul 612 ȋ.Hr. babilonienii si mezii au format o coalitie si au ȋmplinit judecata rostitӑ de Dumnezeu asupra Asiriei.
Puterea asirianӑ a urgisit si Israelul. Ȋn anul 722 ȋ.Hr., ȋmpӑratul asirian Salmanazar a asediat Samaria, capitala Israelului de nord. Cand a cӑzut cetatea mii de evrei au fost deportati ȋn teritorii asiriene. A fost o loviturӑ cruntӑ din care Israelul de Nord nu si-a mai revenit niciodatӑ. Zece semintii ale lui Israel au fost smulse din vatra strӑmoseascӑ si au dispӑrut complet din istorie.
Cele douӑ semintii din Sud, sub numirea de regat al lui Iuda, au simtit si ele teribila muscӑturӑ asirianӑ. Ȋmpӑratul Ahaz s-a supus ȋmpӑratului asirian Tiglad Pilezer si a cerut protectie. Acest lucru s-a ȋntamplat ȋn ciuda protestelor profetice ale lui Isaia care a condamnat din rӑsputeri aceastӑ mezaliantӑ. Sub tutela asirianӑ, Ahaz a trbuit sӑ plӑteascӑ bir si sӑ adopte o seamӑ de practici religioase pӑgane (2 Regi 16).
Asiria avea o religie naturalista care personifica fortele naturii. Ȋn afara Zeului patron, sarpele inelat “Asur", asirienii se mai ȋnchinau si lui Semac, zeul soarelui, lui Sin, zeita lunii si lui Hadad, zeul tunetului. Ȋmpotriva acestei religii idolatre s-au ridicat glasurile unei pleiade de profeti (Isaia 10:5,6; Ezechiel 16:28; Osea 8:9).