Din aceeasi categorie
|
ISTORIA CUM (NU) AI STIUT-O! 172 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Izolati in Romania: Locuitorii catunelor din judetul Vra 939 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Manastirea Hodos-Bodrog, Arad-Romania 2.400 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fermanagh -Irlanda de Nord 1.167 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Judetul Teleorman - Film documentar (1994) 535 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Natura Brasovului - Ariile protejate din judetul Brasov 556 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Catunele Aspra si Valea Morii din Maramures 807 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cetati dobrogene in negura istoriei – Mircea Taiss 611 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Judetul Dolj 1.117 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Amintiri de pe front, veteran Petru Moldovan 600 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Judetul Caras Severin
| Adaugat de Cozana | 16.06.2015 |  Adauga
la favorite |
435 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteUnele etomologii sustin ca numele Caras provine din cuvantul sarbo-croat kras, ceea ce inseamna zona calcaroasa. Altii spun ca vine de la raul Caras. In limba turca – kara, inseamna negru.
Cele mai vechi urme ale activitatii omenesti de pe teritoriul de azi al judetului Caras-Severin, datand din Paleoliticul mijlociu, au fost descoperite la Baile Herculane (80000 - 70000 i.Hr.) si la Tincova (prima asezare paleolitica in aer liber din Banat). Epoca bronzului (1800-800 i.Hr.) este reprezentata de descoperirile unor asezari omenesti pe valea Barzavei, iar cea a fierului (1200 i.Hr. - sec. I d.Hr.), de asezarile de la Coltan, Bocsa, Ocna de Fier, Oravita, Bania, Sasca Montana s.a
Ruine constructie romana — jud. Caras-Severin
Foto: (c) PAULA NEAMTU / AGERPRES ARHIVA
In perioada de inflorire a Daciei, in timpul domniilor lui Burebista si Decebal, acest teritoriu era bine populat si cuprindea nenumarate localitati si cetati de mare importanta. Dupa cele doua razboaie daco-romane (101-102 si 105-106) si cucerirea Daciei de catre romani, tinutul Banatului (inclusiv teritoriul de astazi al judetului Caras-Severin) facea parte din Dacia Superior, iar dupa anul 156 d.Hr., apartinea Daciei Malvensis.
In vremea stapanirii romane, aceasta regiune a cunoscut o importanta dezvoltare, atestata de prezenta numeroaselor castre romane, descoperite la Varadia (Arcidava), Mehadia (Ad Mediam), Berzovia (Berzobis), Jupa (Tibiscum), Teregova (Ad Pannonios) s.a. si asezari dacice, printre care Aizis (azi Farliug), Acmonia (Zavoi) s.a.
O importanta deosebita pentru confirmarea continuitatii de locuire a populatiei autohtone pe aceste meleaguri o au desenele rupestre descoperite in pestera Gura Chindiei din localitatea Alibeg, unde se afla una dintre cele mai vechi inscriptii chirilice de pe teritoriul Romaniei, datand din secolele X-XI, precum si urmele unor cuptoare de reducere a minereului de fier, identificate in arealul localitatilor Ghertenis, Ramna, Bocsa s.a.
Teritoriul actual al judetului Caras-Severin a cunoscut de timpuriu unele forme autohtone de organizare social-politica. Astfel, la sfarsitul mileniului I si inceputul mileniului II, in aceasta zona exista voievodatul lui Glad — puternica formatiune social-politica romaneasca, cu centrul, probabil, in cetatea Cuvin (Keve) si cu cetati la Carasova, Coronini, Bocsa s.a., amintita in unele cronici ale vremii (Gesta Hungarorum si Legenda Sfantului Gerard). Potrivit informatiilor lui Anonymus, voievodatul lui Glad a fost cucerit de catre unguri, iar Ahtum (secolele X-XI), urmasul lui Glad, care mutase capitala voievodatului de la Cuvin la Morisena (azi Cenad), dupa lupte grele, a fost invins de unguri la inceputul secolului al XI-lea.
In 1230 a luat fiinta Banatul de Severin, unitate militar-administrativa ce cuprindea sudul Banatului, zona Severinului si o mica parte din vestul Olteniei, cu centrul in cetatea Severinului.
Atestat documentar, prima oara, in 1233, Banatul de Severin, condus de banul de Severin Luca, a devenit ulterior (incepand din vremea domnului Basarab I) feuda a domnilor Tarii Romanesti, Basarab I, apoi Vlaicu Voda, care se intitula si ban al Severinului (''banus de Zeverino'', 1368) si Mircea cel Batran (1386-1418).
In lupta antiotomana, romanii banateni si-au adus aportul participand activ la campaniile desfasurate, mai intai, sub comanda generalului Pippo Spano de Ozora, apoi sub conducerea lui Iancu de Hunedoara si, in a doua jumatate a secolului al XV-lea, in oastea lui Pavel Chinezu, comitele Timisoarei.
Expansiunea otomana la nordul Dunarii s-a extins cu repeziciune, turcii ocupand in 1541 Buda, iar in 1552 Timisoara, astfel ca o parte a teritoriului banatean a cazut sub suzeranitatea Portii, iar alta, sub denumirea Banatului de Lugoj — Caransebes, a fost sub suzeranitatea Principelui Transilvaniei.
Sirul conflictelor militare intre Imperiul Habsburgic si Imperiul Otoman se prelungeste pana la inceputul secolului al XVIII-lea, cand Banatul, dupa mai bine de un secol si jumatate de dominatie otomana, devine posesiune austriaca sub administratia Curtii imperiale din Viena.
In secolele XVII-XVIII, ca o consecinta a intenselor legaturi politice ce au existat intre sudul Banatului si celelalte provincii romanesti, dezvoltarea culturii pe teritoriul judetului Caras-Severin poate fi dovedita si prin circulatia unor carti editate in Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca. Multe dintre cele nouasprezece titluri de carti romanesti care au aparut intre ani 1640-1699 au circulat pe teritoriul Banatului de sud. ''Cazania lui Varlaam'' sau ''Cartea romaneasca de invatatura'', tiparita la Iasi in 1643, ajunge la Vermes, iar alt exemplar a fost gasit de Nicolae Iorga in podul bisericii de la Domasnea. ''Noul testament de la Balgrad'' care a cunoscut o larga circulatie pe intreg teritoriul romanesc a ajuns la biserica din Mehadia in anii 1704-1705. ''Psaltirea'' tiparita la Alba Iulia in 1651, se afla, in jurul anului 1750, in posesia unui anume Petru, ''gramatic din scoala Caransebesului''.
Dupa Pacea de la Paszarovitz (1718), cand se instaureaza stapanirea habsburgica in Banat, acesta fiind transformat in domeniu al Coroanei si existenta masiva a zacamintelor de carbuni si a celor de minereu de fier au favorizat dezvoltarea mai devreme decat in alte parti ale Romaniei, a industriei metalurgice, primele instalatii cu caracter industrial fiind construite la Oravita (1718, un cuptor inalt pentru topirea minereului de fier), Bocsa (1719, topitorie) si Resita (1769). Incepand din aceeasi perioada se organizeaza si se dezvolta puternice centre miniere la Dognecea, Bocsa, Anina, Moldova Noua s.a.
Incepand cu secolul al XIX-lea, lupta romanilor pentru unitate statala si cucerirea independentei s-a intensificat. Aceste obiective au fost urmarite de Tudor Vladimirescu si participantii la Revolutia din 1821, care chiar daca a fost infranta, a dat un nou si puternic impuls miscarilor de eliberare nationala, care au culminat cu Revolutia de la 1848.
Unul dintre fruntasii romanilor din judetul Caras-Severin, Eftimie Murgu, alaturi de Dumitru Filipescu si Nicolae Balcescu, participa activ, inca din 1840, la organizarea unei miscari revolutionare in vederea crearii unui stat romanesc unitar si independent. Eftimie Murgu a luptat alaturi de fostii sai elevi Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Balcescu, C.A. Rosetti, cu prilejul adunarii de la Lugoj din 15/27 iunie 1848 fiind propus ''suprem capitan al Banatului''.
Unirea Principatelor in 1859, la un deceniu dupa infrangerea Revolutiei, a avut un puternic ecou in randul banatenilor. Dupa declansarea operatiunilor militare de la 1877-1878 pentru dobandirea independentei de stat, in ciuda interdictiilor, in judetul Caras-Severin, la fel ca in intreg Banatul, circulau carti si harti interzise, intitulate ''Tara Romana si Dacia moderna'', care cuprindeau toate teritoriile romanesti, inclusiv pe cele aflate, in acea vreme, sub dominatia habsburgica.
Si in deceniile urmatoare carasenii s-au implicat in lupta de eliberare nationala, sprijinind actiunea memorandistilor, iar la sfarsitul Primului Razboi Mondial au actionat hotarat pentru constituirea statului national unitar roman. Sunt alesi delegatii pentru Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. In 25 noiembrie 1918 sunt alesi delegatii din Resita si Brebu, in 26 noiembrie din Valiug si alte localitati, pentru ca la 27 noiembrie sa fie stabiliti si reprezentantii cercului electoral al Caransebesului si cei din Bocsa Romana, Zorlentu Mare, Tirnova etc.
La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, delegatii romanilor banateni au semnat si ei istoricul act al Unirii, intarit de cei peste 100.000 de participanti la impresionanta Adunare de pe campul lui Horea.
Dupa armistitiul de la Belgrad, semnat in octombrie 1918, intreg Banatul a fost ocupat de catre armata sarba. In ianuarie 1919, sarbii s-au retras din zona, locul lor fiind luat de armata franceza. Banatul a intrat sub administratia romana din 28 iulie 1919, iar in urma Conferintei de pace de la Paris din august 1919 s-a facut delimitarea teritoriala dintre Serbia si Regatul Romaniei.
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, in sudul Banatului existau doua unitati administrativ-teritoriale (Caras si Severin), unite apoi (in 1880) intr-o singura unitate administrativa, cu numele Caras-Severin.
In 1926, acest mare judet Caras-Severin a fost impartit in judetele Caras (cu plasile Bocsa, Bozovici, Moldova Noua, Oravita, Racasdia, Resita, avand 129 de comune) si Severin (cu plasile Balint, Birchis, Caransebes, Faget, Lugoj, Marginea, Orsova, Sacu, Teregova, cu 224 de comune). Sub aceasta forma au existat, pana in septembrie 1950, cand au fost inglobate, sub forma mai multor raioane (Mehadia, Moldova Noua, Oravita, Resita, Caransebes), in regiunea Timisoara (denumita din 1960, regiunea Banat).
Prin Legea nr. 2/17 februarie 1968, a fost reinfiintat judetul Caras-Severin, care a evoluat in limitele actuale, cuprinzand doua municipii, 6 orase si 69 de comune.
prelutat dupa Agerpres
Cele mai vechi urme ale activitatii omenesti de pe teritoriul de azi al judetului Caras-Severin, datand din Paleoliticul mijlociu, au fost descoperite la Baile Herculane (80000 - 70000 i.Hr.) si la Tincova (prima asezare paleolitica in aer liber din Banat). Epoca bronzului (1800-800 i.Hr.) este reprezentata de descoperirile unor asezari omenesti pe valea Barzavei, iar cea a fierului (1200 i.Hr. - sec. I d.Hr.), de asezarile de la Coltan, Bocsa, Ocna de Fier, Oravita, Bania, Sasca Montana s.a
Ruine constructie romana — jud. Caras-Severin
Foto: (c) PAULA NEAMTU / AGERPRES ARHIVA
In perioada de inflorire a Daciei, in timpul domniilor lui Burebista si Decebal, acest teritoriu era bine populat si cuprindea nenumarate localitati si cetati de mare importanta. Dupa cele doua razboaie daco-romane (101-102 si 105-106) si cucerirea Daciei de catre romani, tinutul Banatului (inclusiv teritoriul de astazi al judetului Caras-Severin) facea parte din Dacia Superior, iar dupa anul 156 d.Hr., apartinea Daciei Malvensis.
In vremea stapanirii romane, aceasta regiune a cunoscut o importanta dezvoltare, atestata de prezenta numeroaselor castre romane, descoperite la Varadia (Arcidava), Mehadia (Ad Mediam), Berzovia (Berzobis), Jupa (Tibiscum), Teregova (Ad Pannonios) s.a. si asezari dacice, printre care Aizis (azi Farliug), Acmonia (Zavoi) s.a.
O importanta deosebita pentru confirmarea continuitatii de locuire a populatiei autohtone pe aceste meleaguri o au desenele rupestre descoperite in pestera Gura Chindiei din localitatea Alibeg, unde se afla una dintre cele mai vechi inscriptii chirilice de pe teritoriul Romaniei, datand din secolele X-XI, precum si urmele unor cuptoare de reducere a minereului de fier, identificate in arealul localitatilor Ghertenis, Ramna, Bocsa s.a.
Teritoriul actual al judetului Caras-Severin a cunoscut de timpuriu unele forme autohtone de organizare social-politica. Astfel, la sfarsitul mileniului I si inceputul mileniului II, in aceasta zona exista voievodatul lui Glad — puternica formatiune social-politica romaneasca, cu centrul, probabil, in cetatea Cuvin (Keve) si cu cetati la Carasova, Coronini, Bocsa s.a., amintita in unele cronici ale vremii (Gesta Hungarorum si Legenda Sfantului Gerard). Potrivit informatiilor lui Anonymus, voievodatul lui Glad a fost cucerit de catre unguri, iar Ahtum (secolele X-XI), urmasul lui Glad, care mutase capitala voievodatului de la Cuvin la Morisena (azi Cenad), dupa lupte grele, a fost invins de unguri la inceputul secolului al XI-lea.
In 1230 a luat fiinta Banatul de Severin, unitate militar-administrativa ce cuprindea sudul Banatului, zona Severinului si o mica parte din vestul Olteniei, cu centrul in cetatea Severinului.
Atestat documentar, prima oara, in 1233, Banatul de Severin, condus de banul de Severin Luca, a devenit ulterior (incepand din vremea domnului Basarab I) feuda a domnilor Tarii Romanesti, Basarab I, apoi Vlaicu Voda, care se intitula si ban al Severinului (''banus de Zeverino'', 1368) si Mircea cel Batran (1386-1418).
In lupta antiotomana, romanii banateni si-au adus aportul participand activ la campaniile desfasurate, mai intai, sub comanda generalului Pippo Spano de Ozora, apoi sub conducerea lui Iancu de Hunedoara si, in a doua jumatate a secolului al XV-lea, in oastea lui Pavel Chinezu, comitele Timisoarei.
Expansiunea otomana la nordul Dunarii s-a extins cu repeziciune, turcii ocupand in 1541 Buda, iar in 1552 Timisoara, astfel ca o parte a teritoriului banatean a cazut sub suzeranitatea Portii, iar alta, sub denumirea Banatului de Lugoj — Caransebes, a fost sub suzeranitatea Principelui Transilvaniei.
Sirul conflictelor militare intre Imperiul Habsburgic si Imperiul Otoman se prelungeste pana la inceputul secolului al XVIII-lea, cand Banatul, dupa mai bine de un secol si jumatate de dominatie otomana, devine posesiune austriaca sub administratia Curtii imperiale din Viena.
In secolele XVII-XVIII, ca o consecinta a intenselor legaturi politice ce au existat intre sudul Banatului si celelalte provincii romanesti, dezvoltarea culturii pe teritoriul judetului Caras-Severin poate fi dovedita si prin circulatia unor carti editate in Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca. Multe dintre cele nouasprezece titluri de carti romanesti care au aparut intre ani 1640-1699 au circulat pe teritoriul Banatului de sud. ''Cazania lui Varlaam'' sau ''Cartea romaneasca de invatatura'', tiparita la Iasi in 1643, ajunge la Vermes, iar alt exemplar a fost gasit de Nicolae Iorga in podul bisericii de la Domasnea. ''Noul testament de la Balgrad'' care a cunoscut o larga circulatie pe intreg teritoriul romanesc a ajuns la biserica din Mehadia in anii 1704-1705. ''Psaltirea'' tiparita la Alba Iulia in 1651, se afla, in jurul anului 1750, in posesia unui anume Petru, ''gramatic din scoala Caransebesului''.
Dupa Pacea de la Paszarovitz (1718), cand se instaureaza stapanirea habsburgica in Banat, acesta fiind transformat in domeniu al Coroanei si existenta masiva a zacamintelor de carbuni si a celor de minereu de fier au favorizat dezvoltarea mai devreme decat in alte parti ale Romaniei, a industriei metalurgice, primele instalatii cu caracter industrial fiind construite la Oravita (1718, un cuptor inalt pentru topirea minereului de fier), Bocsa (1719, topitorie) si Resita (1769). Incepand din aceeasi perioada se organizeaza si se dezvolta puternice centre miniere la Dognecea, Bocsa, Anina, Moldova Noua s.a.
Incepand cu secolul al XIX-lea, lupta romanilor pentru unitate statala si cucerirea independentei s-a intensificat. Aceste obiective au fost urmarite de Tudor Vladimirescu si participantii la Revolutia din 1821, care chiar daca a fost infranta, a dat un nou si puternic impuls miscarilor de eliberare nationala, care au culminat cu Revolutia de la 1848.
Unul dintre fruntasii romanilor din judetul Caras-Severin, Eftimie Murgu, alaturi de Dumitru Filipescu si Nicolae Balcescu, participa activ, inca din 1840, la organizarea unei miscari revolutionare in vederea crearii unui stat romanesc unitar si independent. Eftimie Murgu a luptat alaturi de fostii sai elevi Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Balcescu, C.A. Rosetti, cu prilejul adunarii de la Lugoj din 15/27 iunie 1848 fiind propus ''suprem capitan al Banatului''.
Unirea Principatelor in 1859, la un deceniu dupa infrangerea Revolutiei, a avut un puternic ecou in randul banatenilor. Dupa declansarea operatiunilor militare de la 1877-1878 pentru dobandirea independentei de stat, in ciuda interdictiilor, in judetul Caras-Severin, la fel ca in intreg Banatul, circulau carti si harti interzise, intitulate ''Tara Romana si Dacia moderna'', care cuprindeau toate teritoriile romanesti, inclusiv pe cele aflate, in acea vreme, sub dominatia habsburgica.
Si in deceniile urmatoare carasenii s-au implicat in lupta de eliberare nationala, sprijinind actiunea memorandistilor, iar la sfarsitul Primului Razboi Mondial au actionat hotarat pentru constituirea statului national unitar roman. Sunt alesi delegatii pentru Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. In 25 noiembrie 1918 sunt alesi delegatii din Resita si Brebu, in 26 noiembrie din Valiug si alte localitati, pentru ca la 27 noiembrie sa fie stabiliti si reprezentantii cercului electoral al Caransebesului si cei din Bocsa Romana, Zorlentu Mare, Tirnova etc.
La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, delegatii romanilor banateni au semnat si ei istoricul act al Unirii, intarit de cei peste 100.000 de participanti la impresionanta Adunare de pe campul lui Horea.
Dupa armistitiul de la Belgrad, semnat in octombrie 1918, intreg Banatul a fost ocupat de catre armata sarba. In ianuarie 1919, sarbii s-au retras din zona, locul lor fiind luat de armata franceza. Banatul a intrat sub administratia romana din 28 iulie 1919, iar in urma Conferintei de pace de la Paris din august 1919 s-a facut delimitarea teritoriala dintre Serbia si Regatul Romaniei.
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, in sudul Banatului existau doua unitati administrativ-teritoriale (Caras si Severin), unite apoi (in 1880) intr-o singura unitate administrativa, cu numele Caras-Severin.
In 1926, acest mare judet Caras-Severin a fost impartit in judetele Caras (cu plasile Bocsa, Bozovici, Moldova Noua, Oravita, Racasdia, Resita, avand 129 de comune) si Severin (cu plasile Balint, Birchis, Caransebes, Faget, Lugoj, Marginea, Orsova, Sacu, Teregova, cu 224 de comune). Sub aceasta forma au existat, pana in septembrie 1950, cand au fost inglobate, sub forma mai multor raioane (Mehadia, Moldova Noua, Oravita, Resita, Caransebes), in regiunea Timisoara (denumita din 1960, regiunea Banat).
Prin Legea nr. 2/17 februarie 1968, a fost reinfiintat judetul Caras-Severin, care a evoluat in limitele actuale, cuprinzand doua municipii, 6 orase si 69 de comune.
prelutat dupa Agerpres
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.