Din aceeasi categorie
|
Izolati in Romania: Locuitorii catunelor din judetul Vra 951 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fermanagh -Irlanda de Nord 1.176 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Judetul Teleorman - Film documentar (1994) 543 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Natura Brasovului - Ariile protejate din judetul Brasov 564 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Catunele Aspra si Valea Morii din Maramures 813 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Recveim pentru o etnie disparuta 859 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maurovlahica 958 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cetati dobrogene in negura istoriei β Mircea Taiss 625 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Judetul Dolj 1.121 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pestera fantastica Magura, Sighistel, Bihor, Romania 1.150 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Judetul Bihor
| Adaugat de Cozana | 10.06.2015 |  Adauga
la favorite |
1.092 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCele mai vechi urme ale vietii umane, descoperite pe teritoriul judetului Bihor in cateva pesteri aflate in defileul Crisului Repede, dateaza din Paleolitic (50000-35000 i.Hr.), iar asezarile neolitice identificate in arealul localitatilor Oradea, Sacueni, Suplacu de Barcau, Santandrei s.a., in care s-au gasit unelte din piatra, vase ceramice, figurine antropomorfe din lut s.a., atesta existenta unor comunitati sedentare.
In aceasta zona, o deosebita inflorire a cunoscut civilizatia din Epoca bronzului, ilustrata nu numai prin marile asezari de la Otomani, Salacea, Sacueni, Chereseu s.a. (secolele XIX-XII i.Hr.), ci si prin dezvoltarea remarcabila a culturii materiale din aceste asezari (ateliere de turnatorie, ustensile, tezaure de aur etc.).
Pentru Epoca fierului (1300-1200 i.Hr.), vestigiile arheologice atesta o oarecare dezvoltare economica si culturala in zona celor trei Crisuri, descoperindu-se mai multe tezaure monetare dacice, mari vase rituale decorate (la Valea lui Mihai), tezaurul de podoabe de argint (la Oradea) etc.
In secolul al IV-lea i.Hr., in aceasta regiune au patruns celtii, care s-au stabilit in zona de campie, alaturi de populatia daca, asa cum atesta descoperirile unor cimitire birituale de la Tarian si Curtuiseni.
In timpul stapanirii Daciei de catre romani (106-271/275), teritoriul actual al judetului Bihor ramasese in afara granitelor provinciei romane, el continuand sa fie locuit de daci liberi, care isi ridicasera cetati la Oradea, Tasad, Suplacu de Barcau s.a., si unde s-au descoperit mai multe tezaure de podoabe de argint (Oradea, Dragesti, Tasad s.a.) si tezaure monetare (Vaida, Dragesti s.a.).
Prezenta neintrerupta a comunitatilor dace pe aceste meleaguri, in secolele IV-VI, este atestata de numeroasele asezari autohtone in care au fost descoperite materiale arehologice (Biharea, Giriu de Cris, Tinca, Rapa, Chereseu s.a.), printre care se remarca ceramica neagra, fibule, monede etc.
In secolele VII-XI, comunitatile romanesti de aici au supravietuit populatiilor migratoare de slavi, reusind, totodata, sa-si edifice o formatiune statala proprie, cu centrul la Cetatea Biharea, cunoscuta sub numele de voievodatul lui Menumorut, unul dintre voievozii romani care a opus o puternica rezistenta impotriva cuceririi maghiare.
In ciuda impotrivirii populatiei romanesti, Bihorul a fost cucerit de regatul ungar si transformat in comitat, atestat ca atare in 1111. Cu toate acestea, stapanirea efectiva s-a realizat mult mai tarziu, Bihorul cunoscand o intensa activitate economica si comerciala, dezvoltandu-se mai multe orase si targuri, printre care Oradea, Beius, Tileagd, Sacueni s.a.
Navalirea tatarilor in 1241 a franat procesul de feudalizare in Bihor si a slabit, pentru moment, dominatia ungara, favorizand consolidarea elementelor autohtone. Astfel, documentele amintesc de dezvoltarea voievodatelor lui Maxim si Tihomir pe valea Gepisului, de Ocolul Borodului, condus de voievodul Ioan Comorzovan, districtul romanesc al Beiusului s.a.
Ulterior, asezarile omenesti cu aspect si functie de ''targuri de campie'' (Salonta, Beius, Tileagd s.a.) au capatat o dezvoltare accentuata fiind prevazute cu cetati si ziduri de aparare. Intre acestea, Oradea, care a capatat caracter urban in secolul al XI-lea, cu o puternica cetate de aparare, a constituit in Evul Mediu un important centru economic, comercial si cultural de anvergura europeana, cu insemnat rol in raspandirea culturii umaniste in Transilvania. Totodata, mestesugarii din Oradea, organizati in bresle, contribuiau cu produsele lor la intarirea comertului din Transilvania.
La mijlocul secolului al XVI-lea, partea de vest a Principatului Transilvaniei a fost amenintata de pericolul otoman, in 1598 turcii incerand sa asedieze, fara succes, Cetatea Oradei; in schimb, aceasta, impreuna cu intreg tinutul Bihor au cazut sub suzeranitatea habsburgica (1598-1606).
Ulterior, supunerea treptata a satelor din Bihor de catre otomani s-a incheiat prin cucerirea, in 1660, a cetatii Oradei, si transformarea ei in sediul unui pasalac (pana la 5 iunie 1692), dupa care stapanirea otomana a fost inlocuita cu cea habsburgica.
Cresterea fiscalitatii, insotita de masurile administrative represive practicate de Imperiul Habsburgic au determinat izbucnirea, in 1703, a rascoalei antihabsburgice condusa de Francisc Rakoczi al II-lea, cunoscuta si sub numele de rascoala curutilor, care a durat pana in 1711; la aceasta rascoala au participat multi romani bihoreni, intre care s-a remarcat un detasament de 300 de oameni condusi de colonelul Marcu Hateganu.
In 1784, partile sudice ale judetului Bihor au fost cuprinse de marea rascoala taraneasca condusa de Horea, Closca si Crisan. In 1848, intelectualii oradeni au mentinut contacte permanente cu fruntasii politici din Transilvania, intreprinzand numeroase demersuri pentru obtinerea drepturilor firesti ale natiunii romane.
In preajma Primului Razboi Mondial, miscarea culturala si nationala din aceasta parte a tarii s-a concentrat cu precadere asupra obiectivului ei principal β acela al iesirii de sub dominatia straina habsburgica si realizarea unitatii statale.
La 12 octombrie 1918, in casa dr. Aurel Lazar din Oradea, a fost redactata ''Declaratia de la Oradea'', prin care se proclama dreptul romanilor transilvaneni la autodeterminare; ea a fost citita la 18 octombrie acelasi an, in parlamentul ungar de la Budapesta.
La 3 noiembrie 1918, la Oradea s-a constituit Consiliul National Roman din Oradea si Bihor, al carui presedinte a fost ales dr. Aurel Lazar, iar la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Bihorul a trimis la Adunarea Nationala de la Alba Iulia, 109 reprezentanti pentru a participa la Actul Unirii Transilvaniei cu Romania.
La 1 septembrie 1940, dupa pronuntarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940, la Oradea a avut loc o puternica manifestatie de protest impotriva acestei nedreptati, prin care Germania hitlerista si Italia fascista cedau partea de nord-est a Transilvaniei Ungariei horthyste (aproape 2/3 din suprafata judetului Bihor a fost rapita in acest context, de catre Ungaria, centrul politico-administrativ al judetului Bihor devenind in acel moment, orasul Beius).
Ocupatia a provocat din partea autoritatilor maghiare mari tulburari de ordin economic, cultural si social (majoritatea romanilor salariati au fost concediati, multi intelectuali au fost arestati si deportati, invatamantul romanesc a fost mutilat prin desfiintarea scolilor in limba romana, s-a inasprit procesul de deznationalizare a romanilor, ca urmare a aplicarii Legii lui Apponyi din 1907 etc.).
La 12 octombrie 1944, trupele naziste si horthyste au fost alungate de catre Diviziile 2 Vanatori de Munte si 180 Infanterie romane in cooperare cu unitati ale armatei sovietice, marcand eliberarea judetului Bihor de sub ocupatie straina.
Incepand cu martie 1945, a fost restabilita administratia romana si in nordul Transilvaniei. Limitele judetelor sunt restabilite la cele din august 1940, netinandu-se cont de schimbarile in delimitarea administrativa efectuate de administratia maghiara intre 1940-1944. Circumscriptiile administrative au fost si ele modificate in aprilie 1945 pentru a cuprinde si judetele din nordul Transilvaniei.
In prezent, judetul Bihor cuprinde: 4 municipii, 6 orase si 91 de comune. Principalele localitati ale judetului Bihor sunt: municipiul Oradea (care este si resedinta de judet), municipiile Salonta, Beius si Marghita, orasele Alesd, Nucet, Secuieni, Stei, Valea lui Mihai si Vascau.
In aceasta zona, o deosebita inflorire a cunoscut civilizatia din Epoca bronzului, ilustrata nu numai prin marile asezari de la Otomani, Salacea, Sacueni, Chereseu s.a. (secolele XIX-XII i.Hr.), ci si prin dezvoltarea remarcabila a culturii materiale din aceste asezari (ateliere de turnatorie, ustensile, tezaure de aur etc.).
Pentru Epoca fierului (1300-1200 i.Hr.), vestigiile arheologice atesta o oarecare dezvoltare economica si culturala in zona celor trei Crisuri, descoperindu-se mai multe tezaure monetare dacice, mari vase rituale decorate (la Valea lui Mihai), tezaurul de podoabe de argint (la Oradea) etc.
In secolul al IV-lea i.Hr., in aceasta regiune au patruns celtii, care s-au stabilit in zona de campie, alaturi de populatia daca, asa cum atesta descoperirile unor cimitire birituale de la Tarian si Curtuiseni.
In timpul stapanirii Daciei de catre romani (106-271/275), teritoriul actual al judetului Bihor ramasese in afara granitelor provinciei romane, el continuand sa fie locuit de daci liberi, care isi ridicasera cetati la Oradea, Tasad, Suplacu de Barcau s.a., si unde s-au descoperit mai multe tezaure de podoabe de argint (Oradea, Dragesti, Tasad s.a.) si tezaure monetare (Vaida, Dragesti s.a.).
Prezenta neintrerupta a comunitatilor dace pe aceste meleaguri, in secolele IV-VI, este atestata de numeroasele asezari autohtone in care au fost descoperite materiale arehologice (Biharea, Giriu de Cris, Tinca, Rapa, Chereseu s.a.), printre care se remarca ceramica neagra, fibule, monede etc.
In secolele VII-XI, comunitatile romanesti de aici au supravietuit populatiilor migratoare de slavi, reusind, totodata, sa-si edifice o formatiune statala proprie, cu centrul la Cetatea Biharea, cunoscuta sub numele de voievodatul lui Menumorut, unul dintre voievozii romani care a opus o puternica rezistenta impotriva cuceririi maghiare.
In ciuda impotrivirii populatiei romanesti, Bihorul a fost cucerit de regatul ungar si transformat in comitat, atestat ca atare in 1111. Cu toate acestea, stapanirea efectiva s-a realizat mult mai tarziu, Bihorul cunoscand o intensa activitate economica si comerciala, dezvoltandu-se mai multe orase si targuri, printre care Oradea, Beius, Tileagd, Sacueni s.a.
Navalirea tatarilor in 1241 a franat procesul de feudalizare in Bihor si a slabit, pentru moment, dominatia ungara, favorizand consolidarea elementelor autohtone. Astfel, documentele amintesc de dezvoltarea voievodatelor lui Maxim si Tihomir pe valea Gepisului, de Ocolul Borodului, condus de voievodul Ioan Comorzovan, districtul romanesc al Beiusului s.a.
Ulterior, asezarile omenesti cu aspect si functie de ''targuri de campie'' (Salonta, Beius, Tileagd s.a.) au capatat o dezvoltare accentuata fiind prevazute cu cetati si ziduri de aparare. Intre acestea, Oradea, care a capatat caracter urban in secolul al XI-lea, cu o puternica cetate de aparare, a constituit in Evul Mediu un important centru economic, comercial si cultural de anvergura europeana, cu insemnat rol in raspandirea culturii umaniste in Transilvania. Totodata, mestesugarii din Oradea, organizati in bresle, contribuiau cu produsele lor la intarirea comertului din Transilvania.
La mijlocul secolului al XVI-lea, partea de vest a Principatului Transilvaniei a fost amenintata de pericolul otoman, in 1598 turcii incerand sa asedieze, fara succes, Cetatea Oradei; in schimb, aceasta, impreuna cu intreg tinutul Bihor au cazut sub suzeranitatea habsburgica (1598-1606).
Ulterior, supunerea treptata a satelor din Bihor de catre otomani s-a incheiat prin cucerirea, in 1660, a cetatii Oradei, si transformarea ei in sediul unui pasalac (pana la 5 iunie 1692), dupa care stapanirea otomana a fost inlocuita cu cea habsburgica.
Cresterea fiscalitatii, insotita de masurile administrative represive practicate de Imperiul Habsburgic au determinat izbucnirea, in 1703, a rascoalei antihabsburgice condusa de Francisc Rakoczi al II-lea, cunoscuta si sub numele de rascoala curutilor, care a durat pana in 1711; la aceasta rascoala au participat multi romani bihoreni, intre care s-a remarcat un detasament de 300 de oameni condusi de colonelul Marcu Hateganu.
In 1784, partile sudice ale judetului Bihor au fost cuprinse de marea rascoala taraneasca condusa de Horea, Closca si Crisan. In 1848, intelectualii oradeni au mentinut contacte permanente cu fruntasii politici din Transilvania, intreprinzand numeroase demersuri pentru obtinerea drepturilor firesti ale natiunii romane.
In preajma Primului Razboi Mondial, miscarea culturala si nationala din aceasta parte a tarii s-a concentrat cu precadere asupra obiectivului ei principal β acela al iesirii de sub dominatia straina habsburgica si realizarea unitatii statale.
La 12 octombrie 1918, in casa dr. Aurel Lazar din Oradea, a fost redactata ''Declaratia de la Oradea'', prin care se proclama dreptul romanilor transilvaneni la autodeterminare; ea a fost citita la 18 octombrie acelasi an, in parlamentul ungar de la Budapesta.
La 3 noiembrie 1918, la Oradea s-a constituit Consiliul National Roman din Oradea si Bihor, al carui presedinte a fost ales dr. Aurel Lazar, iar la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Bihorul a trimis la Adunarea Nationala de la Alba Iulia, 109 reprezentanti pentru a participa la Actul Unirii Transilvaniei cu Romania.
La 1 septembrie 1940, dupa pronuntarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940, la Oradea a avut loc o puternica manifestatie de protest impotriva acestei nedreptati, prin care Germania hitlerista si Italia fascista cedau partea de nord-est a Transilvaniei Ungariei horthyste (aproape 2/3 din suprafata judetului Bihor a fost rapita in acest context, de catre Ungaria, centrul politico-administrativ al judetului Bihor devenind in acel moment, orasul Beius).
Ocupatia a provocat din partea autoritatilor maghiare mari tulburari de ordin economic, cultural si social (majoritatea romanilor salariati au fost concediati, multi intelectuali au fost arestati si deportati, invatamantul romanesc a fost mutilat prin desfiintarea scolilor in limba romana, s-a inasprit procesul de deznationalizare a romanilor, ca urmare a aplicarii Legii lui Apponyi din 1907 etc.).
La 12 octombrie 1944, trupele naziste si horthyste au fost alungate de catre Diviziile 2 Vanatori de Munte si 180 Infanterie romane in cooperare cu unitati ale armatei sovietice, marcand eliberarea judetului Bihor de sub ocupatie straina.
Incepand cu martie 1945, a fost restabilita administratia romana si in nordul Transilvaniei. Limitele judetelor sunt restabilite la cele din august 1940, netinandu-se cont de schimbarile in delimitarea administrativa efectuate de administratia maghiara intre 1940-1944. Circumscriptiile administrative au fost si ele modificate in aprilie 1945 pentru a cuprinde si judetele din nordul Transilvaniei.
In prezent, judetul Bihor cuprinde: 4 municipii, 6 orase si 91 de comune. Principalele localitati ale judetului Bihor sunt: municipiul Oradea (care este si resedinta de judet), municipiile Salonta, Beius si Marghita, orasele Alesd, Nucet, Secuieni, Stei, Valea lui Mihai si Vascau.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.