Nu se stie cu exactitate, dar istoria ne arata ca egiptenii au fost cei dintai care s-au gandit la greutate si la cantaritul lucrurilor.
In urma cu 7.000 de ani, egiptenii descopereau cea mai simpla forma a cantarului. Aceea era balanta. Cantaritul lucurilor se facea prin balansul a doua greutati puse la capetele unei bari orizontale. Bara centrala era sustinuta la mijloc de un pivot, iar pe laterale, la distante egale, avea doua talere suspendate cu sfoara. Cand nu era nimic pus pe unul dintre talere, balanta statea echilibrata. La inceput era folosita pentru a cantari obiecte mici. Se spune ca avea o acuratete de 99%.
Tot egiptenii au fost cei care au introdus si greutatile pentru cantar pentru a vedea greutatea obiectelor de care aveau nevoie.
Cantarul egiptean a fost imbunatatit de romani. Balanta avea acum pe una dintre jumatatile bratului central o singura contragreutate ce putea fi deplasata de-a lungul parghiei, pana cand isi gasea echilibrul. Articolul de cantarit era pus pe bratul mai mic, iar contragreutatea era deplasata pana la gasirea echilibrului. Marcajul dintre cele doua brate arata greutatea. Aceste doua lucruri stau la baza cantarului modern.
Intre timp cantarul a mai fost imbunatatit si putem cantari lucruri la care nu ne-am fi gandit ca sunt posibile - de exemplu greutatea unui fir de par.