Din aceeasi categorie

		Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej 1.187 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Portile de Fier 784 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Mostenirea clandestina - episodul 6 1.306 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Femei celebre - Doamna in rosu - Documentar - TVR 496 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Adevaruri despre trecut: Canalul Dunare-Marea Neagra 825 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Tezaurul Romaniei de la Moscova 1.287 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Cine l-a omorat pe Ceausescu? 214 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Cine l-a omorat pe Ceausescu? 191 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		Tezaurul Romaniei de la Moscova. 221 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana
		TEZAURUL ROMANIEI DE LA MOSCOVA. Inventarul unei istorii 752 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana

 

 

 

 

Gheorghe Gheorghiu-Dej-Ginel Placinteanu

 

 

 

Imediat dupa decembrie 1989, cativa fosti ofiteri de Securitate au povestit, cu lux de amanunte, despre perseverenta diabolica, aproape obsesiva, cu care Elena Ceausescu a tinut sub control viata intima a odraslelor ei. Si mai ales pe cea a fiicei sale, nefericita Zoe. Astfel se face ca, la vremea lor, neagreati fiind de „coana Leana“, atat Petre Roman cat si scriitorul Petru Popescu au fost doar niste prezente meteorice care au fost „convinsi“, relativ usor, sa dispara din viata odraslei prezidentiale. Ulterior, ambii barbati, care pe atunci erau, inca, foarte tineri si-au putut vedea linistiti de propriile lor destine. Probabil ca, atunci, ei habar n-au avut cat au fost de norocosi: cu doua decenii inaintea lor, un alt tanar chipes a platit cu viata neinspi­rata idee de a se fi iubit cu o „printesa“ a regimului comunist: fiica cea mare a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.In pat cu odrasla Partidului Pe lista victimelor care au murit in iadul puscariei politice de la Ramnicu Sarat, pe vremea cand acolo taia si span­zura comandantul-tortionar Alexandru Visinescu, apare si numele lui Gheorghe Placinteanu. Astazi, foarte putini sunt cei care sa fi auzit de el: nu a fost vreun politician celebru al perioadei interbelice si nici macar cine stie ce „dusman al poporului“, pe care Securitatea sa-l fi aruncat in puscarie sub cine stie ce acuzatie inventata. Medic de meserie, Placinteanu, pe care prietenii il alintau „Ginel“, a fost doar un barbat chipes, un soi de dandy care frecventa „lumea mondena“, atata cata mai era in Bucuresti, la mijlocul anilor 50. Total paralel cu lumea activistilor de partid, Placinteanu a murit, totusi, intr-o puscarie politica. Iar acolo a ajuns doar pentru ca liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej n-a fost de acord, nici in ruptul capului, sa-l accepte ca ginere. De fapt, Placinteanu a fost ucis de dragoste. Pare un titlu de „manea“? Acum, da. Totusi, atunci nu a fost nici pe departe asa ceva: petrecuta in urma cu cinci decenii, tragedia lui „Gino“ Placinteanu a demonstrat ca, amestecata cu politica, iubirea devine o „combinatie“ exploziva care, in loc sa aduca fericirea, se preschimba intr-un ucigas extrem de perfid. Iubire la cel mai inalt nivel Gheorghe Placinteanu s-a nascut, pe 3 decembrie 1924, in familia unui profesor universitar iesean. Mama lui, Clemansa Barberis, era o artista rafinata, compozitoare, solista vocala si profesor universitar de canto. La timpul cuvenit, el a studiat medicina, mai intai la Iasi iar mai apoi la Sibiu. Inteligent, el a mostenit de la ambii parinti o serie de preocupari cultural-stiintifice care l-au ajutat sa-si formeze o personalitate fermecatoare care i-a impresionat pe toti cei care l-au cunoscut. In plus, era si un sportiv de inalta clasa: ca junior a fost campion national la natatie iar mai tarziu a performat ca jucator de hochei pe gheata. Putinele fotografii care i s-au pastrat il prezinta ca pe un brunet suplu, cu alura de sportiv. Cei care l-au cunoscut il descriu ca pe un tanar sarmant, inteligent si plin de umor. Dupa absolvirea facultatii, unde s-a specializat in ortopedie, Placinteanu a profesat, mai intai, in cateva clinici din Sibiu si Brasov. Apoi, in 1951 a venit in Bucu­resti unde a lucrat ca medic specialist in cateva spitale celebre, iar in 1959, la doar 25 de ani, era deja medic primar. Asadar, in ceea ce priveste profesiunea, viata i s-a derulat lin, dar pe un traseu ascendent. Totusi, fara ca el sa fi bagat de seama, tragedia lui incepuse, deja, inca din 1948. Atunci, la o petrecere, i-a cunoscut pe Tanti Gheorghiu si pe sotul acesteia, Cezar Grigoriu, membru al celebrului, pe atunci, grup de muzica usoara „Trio Grigoriu“. Tanti Gheor­ghiu - fiica cea mare a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej avusese o viata perso­nala relativ zbuciumata, punctata de anumite „excese“ care i-au fost trecute, bineinteles, cu vederea: era fiica marelui lider comunist de la Bucuresti. Barbat simpatic, atragator si deosebit de placut, Placinteanu a ramas prieten cu cei doi. Ulterior, acestia l-au invitat pe la petrecerile organizate de ei, „lumea buna“ a noii elite comuniste. Norocos in tot ceea ce privea cariera, Placinteanu parea sa fi fost urmarit de ghinion in viata personala: in acea perioada avea, deja, la „activ“ doua divorturi. Acolo, la chefurile noilor „beizadele“ comuniste, a cunoscut-o pe Lica Gheorghiu, fiica cea mare a lui Dej. „Printesa“ Lica era maritata cu juristul Marcel Popescu, ministru-adjunct al Comertului, cu care avea trei copii. Dar, atunci, prin 1958, nici casnicia ei nu mergea chiar „ca pe roate“. Acela a fost si momentul in care l-a cunoscut pe „Ginel“ Placinteanu. Actrita „lui Tata“ Initial, Lica Gheorghiu a lucrat la Institutul Economic din Bucuresti. Dar ideile ei fixe s-au invartit in jurul scenei si a micului ecran: era convinsa ca ar fi o mare actrita, cu nimic mai prejos decat celebrele stele de la Hollywood. Credea atat de mult in talentul ei, incat l-a convins si pe taica-sau. Dar, pana la urma, acele obsesii artistice au avut si o parte buna. Convins de ea, si dorind sa-i faca pe plac, Gheorghiu-Dej a ordonat infiintarea Studiourilor Cinematografice Buftea care, in scurt timp au devenit o adevarata „citadela“ a filmului roma­nesc. Pana la urma, timpul a demonstrat, totusi, ca Lica a fost o actrita submediocra. Poate ca unii dintre parintii nostri si-o mai amintesc in cele cateva roluri jucate, cu o stangacie greoaie, in filmele „Lupeni 29“, „Tudor“, „Harap Alb“, plus alte cateva, acum uitate. La fel ca si Elena Ceau­sescu, cea care se pare ca era cu adevarat convinsa ca ar fi un „savant de renume mondial“, si Lica Gheorghiu a crezut ca este, cu adevarat, o mare actrita. Iar asta in ciuda colegilor de „platou“ care ferindu-se de cine stie ce „urechi“ indis­crete, spuneau ca „Lica nu e talentata, dar e tare-n tata“. Asta nu a impiedicat-o, totusi, sa joace alaturi de adevaratii „monstri sacri“ ai scenei romanesti. Astfel se face ca printre „colegii“ ei de platou s-au numarat, „uriasi“ precum George Vraca, Stefan Ciubotarasu, Iurie Darie, Gheorghe Dinica, Colea Rautu si George Calboreanu. Iar la primul festival al filmului romanesc de la Mamaia, din 1964, Lica a primit, premiul de interpre­tare feminina pe care l-a impartit cu Irina Petrescu. Atunci cand l-a cunoscut pe Placin­teanu, „printesa“ Lica era o femeie usor plinuta care, departe de a fi o mare frumusete, avea, totusi, un chip relativ atragatoare. O fi iubit-o Placinteanu? Poate ca da. Sau poate ca i-o fi suras ideea de a intra in familia atotputer­nicului Dej. In schimb, toti care au cunoscut-o pe Lica au fost convinsi ca ea l-a iubit cu patima. Iar tocmai dragostea ei a fost cea l-a trimis, pana lu urma, la o moarte cumplita. Un „Romeo“, in varianta comunista Spre deosebire de Ceausescu, despre care se spune ca a fost „barbatul unei singure femei“, Dej n-a dat prea multe parale pe „morala comunista“. De fapt, in aceasta privinta, nu a fost, nici pe departe, ceea ce s-ar putea numi „usa de biserica“. Astfel ca, in mod normal, n-ar fi trebuit sa faca mare caz de relatia extra-conjugala a fiicei sale. Si nici nu a facut, pana in momentul in care, „luata de val“, Lica si-a anuntat intentia de a se casatori cu chipesul medic ortoped. Iar Dej nu putea admite una ca asta: „, acest tragic „Romeo“ din vremea regimului comunist provenea dintr-o familie burgheza. Asadar, nu avea o „origine sanatoasa“. Cu toate ca nimeni nu le confirma, putem presupune ca Dej o fi avut o serie de discutii deosebit de aprinse cu Lica, careia o fi incercat sa-i scoata din cap „fluturii“ acelei idile atat de paguboase pentru imaginea lor de „baroni“ proletari. Dar, incapatanata si mofturoasa ca orice „printesa“, Lica a refuzat sa-l asculte. Motiv pentru care Dej a facut exact ceea ce face orice dictator comunist: a dezlegat copoii Securitatii din lesa si i-a asmutit pe urmele lui Placinteanu. L-a convocat pe ministrul de Interne Alexandru Draghici si pe Vasile Negrea, adjunctul acestuia si le-a ordonat sa-l „ia in lucru“ pe amantul fiicei sale. Iar in scurt timp, supravegherea informativa a lui Placinteanu a si dat roade: i-au masluit un dosar penal in care l-au acuzat de „subminarea economiei nationale“. Dupa care l-au trimis in judecata, in procedura de urgenta, dar sub acuzatia de complicitate la specula. Concret, lui Placinteanu i s-a pus in carca faptul ca ar fi intermediat vanzarea a circa 50 de perechi de ciorapi din nylon. Mde, marfa capitalista, pentru care a primit cinci ani de inchisoare. Stiind cine se afla, cu adevarat, in spatele acestei condamnari, Lica i-a spus clar lui Dej ca are de gand sa-si astepte iubitul si sa se marite cu el dupa iesirea lui din puscarie. Practic, vorbele ei au fost actul de condamnare la moarte a tanarului Placinteanu. Pus in fata unei asemenea perspective, Dej a ordonat implicarea tanarului intr-un nou dosar, de asta data strict politic. A urmat un al doilea proces, in care „Ginel“ Placinteanu, acuzat de „uneltire contra ordinii publice“ a fost judecat impreuna cu unchiul sau, profesorul universitar Ion Placinteanu. Acesta din urma a fost acuzat ca ar fi un „filogerman“ periculos deoarece isi luase doctoratul la Berlin si, in plus, in perioada interbelica, ii cunoscuse pe ambasadorii Germaniei si Italiei. De fapt, a fost un proces politic deosebit de complex, care i-a trimis la puscarie pe cativa dintre marii intelectuali ai vremii. Printre cei condamnati s-au numarat scriitorii Dinu Pillat si Vasile Voiculescu, filosoful Constantin Noica, ba chiar si avocatul Pastorel Teodoreanu, mult mai cunoscut in calitatea lui de epigramist deosebit de coroziv. La incheierea noului proces, tanarul Placinteanu a mai primit inca zece ani de puscarie. Apoi, in scurt timp, el a fost trimis sa-si execute pedeapsa la Penitenciarul Ramnicul Sarat, aflat sub comanda ticalosului Alexandru Visi­nescu. Azi, tortionarul Visinescu se lauda ca detinutii din vremea lui ar fi beneficiat de conditii de trai si asistenta medicala care se inscriau in limite rezonabile. Minciuni ordinare, iar cazul Placinteanu este argumentul cel mai clar. Cat timp s-a aflat in puscarie, el n-a avut voie sa primeasca pachete si nu a putut fi vizitat in puscarie. De fapt, familia lui nici macar nu a stiut unde se afla. Acolo, Placinteanu s-a imbolnavit de ulcer duodenal si tuberculoza pulmonara. Cu toate ca era un barbat deosebit de viguros, fost sportiv de performanta, cu o conditie fizica de invidiat, „Ginel“ a rezistat doar 14 luni in cumplitul regim de exterminare impus de Visinescu: a murit pe 30 aprilie 1961, la doar 37 de ani. In actul sau de deces s-a mentionat ca ar fi incetat din viata din cauza unui „colaps cardio-vascular“. Dupa moartea lui „Ginel“, Dej insusi a mai trait doar patru ani. In schimb, Lica Gheorghiu, aceasta jalnica „Julieta“ a regimului comunist l-a uitat rapid pe iubitul pe care, dragostea ei l-a trimis la moarte. Moartea lui Dej a pus capat ifoselor ei de mare artista. A murit prin anul 1985, bolnava si complet ignorata de noii „baroni“ comunisti care roiau, plini de zel, in jurul cuplului Ceausescu.
Vasile Surcel

• Home
• |
• Termeni si conditii
• |
• Contact

©2024 ANUNTUL VIDEO. Toate drepturile rezervate.
315568 de filme in total