Perigord -Franta

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

27.02.2015

Adauga la favorite

970 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Perigord este unul dintre acele teritorii in care fericirea pare garantata. Traversat de autostrada A 89, care leaga Bordeaux de Lyon, Perigord este usor de descoperit. El corespunde, in mare, departamentului Dordogne, acest rau navigat multa vreme, care se largeste parasind Quercy pentru a da nastere unei vai minunate.

Spre deosebire de Valea Loirei, nu mai exista nicio alta regiune franceza in care vizitatorul sa gaseasca, la cea mai mica incrucisare de drumuri, atatea situri si monumente. Atatea castele, atatea sate, atatea abatii care au inflorit ca prin minune in acest colt de tara discret, rezonabil si, mai ales, extrem de civilizat.

Peste tinuturile unduite si luminoase ale lui Montaigne, La Boetie si Jacquou le Croquant sufla vanturile Istoriei. Aceasta regiune, traversata de raul Dordogne, pare a fi ea singura o imagine in mic a Sud-Vestului.
Latin cu moderatie, inverzit, nici prea plat, nici prea inalt si stancos, mai insorit decat media nationala. Oamenii s-au stabilit in aceasta zona, in pesterile falezei raului Vezere, de la Lascaux, aproape de Montignac, pana la Eyzies, unde, in “adapostul" numit Cro-Magnon, arheologii au descoperit resturile a cinci fiinte bipede. In anotimpul cald, acestia vanau, iarna pictau “a fresco" cai si boi, oarecum in maniera lui Chagall. Habitatul lor troglodit ii inspira pe ecologisti. Despre moravurile lor se pot afla mai multe la castelul Sauveboef, unde Claude Douce a creat unul dintre cele mai frumoase muzee despre preistorie.

Numele pesterii Lascaux, cea mai cunoscuta dintre grotele din Perigord, inseamna platou, desert. Cu 17.000 de ani in urma, cand clima era friguroasa si hrana se gasea cu greu, oamenii preistorici au transformat peretii ei intr-o adevarata expozitie de pictura. Evocau animale sau trasau conturul propriei lor maini. A fost actul de nastere al uneia dintre primele si cele mai importante expresii artistice de pe teritoriul Frantei. Descoperita din intamplare, in septembrie 1940, de patru tineri, care au zarit pe peretii galeriei o serie de picturi policrome rupestre, pestera, sapata in calcar, are mai multe sectoare, printre care Rotonda si galeria axiala pe ai carei pereti se afla peste 1.500 de reprezentari. Animalele de la Lascaux sunt usor de recunoscut de la caii cu pantec mare si cap alungit la bizoni si cerbi cu coarne fantastice.

Bastides reprezentau noile orase din secolele XIII-XIV, concentrate in proportie mai mare in zona cuprinsa intre raurile Dordogne si Lot, care, in acea vreme, forma mult disputata regiune de frontiera intre Aquitania, condusa de englezi, si Franta dinastiei Capetienilor. Primele bastides au fost infiintate in principal din motive economice si politice, dar, pe masura ce tensiunile dintre fortele engleze si franceze s-au intensificat, motivele au devenit din ce in ce mai mult militare. Ca stimulent, oricine era dispus sa construiasca, sa locuiasca si sa se apere in bastides primea avantaje si concesii diverse. O alta trasatura definitorie a acestor orase era felul in care erau dispuse. Punctul central era piata, unde nu prea existau halele acoperite de azi, fiind adesea inconjurate de arcade, iar biserica se afla pe o parte, sau chiar facea parte din zidurile orasului. Cei mai prolifici fondatori de bastides au fost Alphons de de Poitiers, in numele Coroanei franceze, si Regele Edward I al Angliei. In vreme ce multe bastides au ramas doar cu ruinele, Monpazier si Monflanquin au ramas aproape intacte.

Noaptea, cand ceata se ridica in Vezere, te astepti parca sa se iveasca fantoma vreunui var al omului Cro-Magnon, a unui razboinic din Renastere sau a unei pretioase doamne din “Le Grand Siecle", veacul al XVII-lea, epoca de glorie a regatului Frantei.

Ca urare a casatoriei lui Alienor de Aquitania cu Henric al II-lea Plantagenet, comitatul Perigord a intrat sub dominatie engleza de-a lungul intregului Ev Mediu. Ocupantul a plecat dupa batalia de la Castillon, un epilog al Razboiului de 100 de ani, care n-a lasat amintiri placute. Dar englezii au revenit in tinut. Le place clima blanda, gastronomia locala, farmecul satelor de culoare ocru. A aparut la un moment dat chiar un ziar in limba engleza, marturisind despre un flux migrator agreat de autohtoni.

Beynac, situat sub faleza raului Dordogne, cu castelul pe inaltime, este locul cel mai impresionant. Dar vecinul lui, La Roque-Gageac, ii seamana ca un frate mai mic. Ele se afla in valea “celor cinci castele". Castelnaud apartinea englezilor sfidand Beynac ce apartinea regatului Frantei. Castelul Marqueyssac are o gradina suspendata care pare sa se onduleze asemenea valurilor. Milandes isi datoreaza notorietatea lui Josephine Baker, care si-a adapostit aici copiii adoptivi. Josephine Baker a fost una dintre cele mai remarcabile interprete de cabaret ale secolului al XX-lea, in special datorita rolului sau in legendarul spectacol “Folies Bergere" din Paris. Cel mai ciudat proiect al sau a fost castelul Les Milandes, pe care l-a inchiriat din 1936 pana in 1947, cand l-a cumparat dupa casatoria cu liderul orchestrei franceze Jo Bouillon. Dupa ce a dotat locul cu doua hoteluri, cateva restaurante, un teren de golf, un teren de tenis si un muzeu de ceara, a deschis castelul pentru publicul larg, ca pe o comunitate multiculturala model.

Miriade de conace si locuinte ale nobililor de tara apar pe neasteptate pe o colina, la o cotitura a drumului, in acest Perigord Negru, numit asa din cauza padurilor intunecate de stejari. Este un tinut tipic pentru Dordogne, cu vai adanci, inconjurate de stancile erodate de rauri, cu lanuri de porumb pe terenurile aluvionare de la poale si paduri dese de stejari in varf. Plantatiile de nuci, cardurile de gaste cenusii, cu gatul scurt si baracile din piatra cu aspect preistoric numite “bories" sunt caracteristice pentru Perigord Negru. La podurile gemene din Limeuil, raul se uneste cu Vezere si se incolaceste ca un sarpe in jurul comunei Tremolat inainte de a se indrepta lent catre Bergeracois.

Limeuil este un loc pitoresc unde puteti inchiria canoe pentru excursii pe rau si din port, sau puteti lua masa la braseria “A l’Ancre de Salate".

Sarlat este bijuteria tinutului Perigord. Nimic mai delicat, mai armonios, mai “francez" decat acest oras unde stau alaturi Evul Mediu si Renasterea. Arhitectura medievala foarte bine pastrata din Sarlat, bogatia de vestigii din perioada preistorica si picturile uimitoare din pesterile din Valea Vezere, alaturi de frumusetea uluitoare a tinutului Dordogne, intesat de castele, au contribuit la transformarea acestei zone intr-una puternic turistica. Ca si la Domme sau la Monpazier, fortificatiile plasate in imprejurimi au devenit locuri foarte cautate pentru turnarea filmelor de capa si spada. Pelicula “Jeanne d’Arc", de Luc Besson, are drept decor castelul Beynac, ca si o parte a aventurilor din “La Fille de d’Artagnan", de Bertrand Tavernier, altele desfasurandu-se la Sarlat, ca si o parte din scenele din “Mizerabilii" de Robert Hossein, cu Lino Ventura, Michel Bouquet. Printre numeroasele resedinte pe care soarele le aureste in timpul zilei sau le inroseste la apus, se afla casa in care s-a nascut La Boetie, un frumos scriitor, prieten cu Montaigne.

Castelul Montaigne si faimoasa sa librarie se gasesc la granita domeniilor viticole, pe o colina de pe care poate fi admirat un peisaj inverzit. Epicureism, scepticism: morala lui Montaigne reflecta destul de bine imaginea unei regiuni in care politicile sunt ponderate, stejarii, trufele, nucii prolifici si ciupercile se gasesc din belsug. Toate acestea agrementeaza salata de cartofi specifica locului, servita dupa foie gras si acompaniate de un pahar de Monbazillac. Sau de mai multe. Oamenii de aici isi fac timp sa traiasca bine si, pe langa Pecharmant, viile de la Bergeracois au vinuri remarcabile, atat albe, cat si rosii. Puteti incerca vinurile rosii fine, inchise la culoare, aproape piperate din Cahors si vinurile albe din podgoria Bergerac, dintre care, cel mai cunoscut este Monbazillac, un vin dulce. Pecharmant este cel mai extravagant dintre vinurile rosii.
Pentru a merge din Perigord-ul Negru in cel Verde, adica de la nord la sud, trebuie traversat Perigueux, locul cel mai important al departamentului. Poate fi vazut de departe, profilandu-si cupolele, ca un fel de Sacre-Coeur care domina tinutul Isle. Este catedrala Saint-Front, pastrand clopotnita romanica, dar restaurata dupa model bizantin de Abadie, discipolul lui Viollet-le-Duc. In imprejurimi, sunt cartierele vechiului oras, o colectie pitoreasca de strazi medievale si de resedinte renascentiste situate pe malul raului. Calcarul de aici este mai deschis la culoare decat cel de la Sarlat. Abatia de pe faleza, clopotnita romanica, gradina calugarilor, cele trei capele renascentiste sugereaza mai curand bunul trai decat austeritatea monahala.

Orasul Brantome este amplasat pe o insula de pe raul Dronne, in ale carui ape linistite cu nuferi se oglindesc teii si salciile plangatoare din gradinile de pe mal. Pe malul nordic al raului, se afla o manastire care a facut parte din fosta abatie benedictina inca de cand a fost infiintat orasul de catre Carol cel Mare.

Contemporan cu Montaigne si La Beotie, Pierre Brantome, autorul cartii “Femeile galante", era stapanul castelului Bourdeille, la care se ajungea mergand din moara in moara pe raul Dronne. Puteti incerca sa vi-l imaginati pe acest scriitor facand curte muzelor locale, intre doua pagini scrise, in citadela ce domina satul cu aroganta ei patriciana. Castelul Bourdeilles consta in doua cladiri, o fortareata din secolul al XIII-lea si o resedinta renascentista eleganta, inceputa de stapana casei ca parte a incercarii de a intra in gratiile Caterinei de Medici, zadarnice, intrucat Caterina nu a venit niciodata sa stea aici. Castelul gazduieste o colectie exceptionala de mobila si sculpturi religioase, inclusiv “Salon Dore", in care ar fi trebuit sa doarma Caterina de Medici.

La Perigueux va puteti opri la macelaria si mezelaria Mazieres, care isi serbeaza in 2013 o jumatate de veac de existenta. Printre specialitatile pregatite la fata locului se numara faimosul pate de Perigueux, pe baza de carne de porc, foie gras de rata si trufe, “asa cum le faceau mama si bunica". In zilele de targ, miercurea si sambata, se organizeaza degustari de produse de carne in fata magazinului

Parcurgand drumurile sinuoase ale Perigord-ului Verde, depasesti Thiviers, locul de origine al familiei paterne a lui Sartre, si, la Hautefort, patrunzi in lumea “Grand Siecle", cu tot fastul ei. Inca un castel, pe o inaltime, la baza caruia se aliniaza acoperisurile brune ale satului.

Vechile popasuri unde calugarii primeau pelerinii sunt din aceeasi epoca, ca si gradinile in stil frantuzesc. Cele de la Eyrignac merita sa fie vizitate. Se afla langa Terrasson, unde curge Vezere pe sub un pod construit de calugari la inceputul Evului Mediu. Merita semnalate o multime de curiozitati.

Printre cele 15 situri preistorice, geologice, manastiri, gradini si castele inscrise in Patrimoniul Mondial UNESCO sau clasate monumente istorice, Castelul Commarque relateaza 15.000 de ani de istorie, din epoca preistorica, arhitectura troglodita si epoca medievala. Abandonat din secolul al XVI-lea, invadat de vegetatie, situl este in curs de restaurare din 1962. Pentru a-l salva, proprietarul lui, Hubert de Commarque, a condus campanii de degajare timp de 40 de ani, lucrari monumentale si sapaturi arheologice, inainte de a-l deschide pentru public cu 12 ani in urma. Aici pot fi descoperite castelul si satul medieval fortificate, locuintele troglodite amenajate, o expozitie despre vale si grota preistorica. Sunt organizate ateliere de mulaj pentru copii, vizite nocturne teatralizate, cu torte, restaurarea cuptorului de paine de catre un artizan local, jocuri de sah din Evul Mediu…

Mai putin salbatic decat Correze, mai valurit decat Aquitania, mai luminos decat Quercy si Agenais din vecinatate, acest fragment de Sud-Vest are totul pentru a fermeca vizitatorul. Aproape ca nu-ti vine sa crezi ca nobilii au facut sa izbucneasca odinioara revoltele “cersetorilor". Eugene Le Roy, fiul unui bogat proprietar din Hautefort, l-a imortalizat pe Jacquou le Croquant inr-un roman in care eroul lui sfideaza ordinea castelanilor, a preotilor si a judecatorilor, incendiind un castel in “atat de glorioasa" vara a anului 1830. Roman taranesc, militant, plin de mizerabilism si maniheist, care este totusi o scriere clasica a genului ce merita citita pentru a tempera elanurile catre societatea bucolica de altadata. Era o epoca in care unii seniori n-aveau niciun pic de compasiune pentru cei saraci, asemenea lupilor aflati in tinut. Se murea de foame si rebelii erau dusi la ocna. Timpuri care, slava Domnului, au trecut. Deja, la sfarsitul romanului, autorul lasa sa se inteleaga ca soarta taranilor evoluase mult intre Restauratie si Al Doilea Imperiu. Daca ar invia, Le Roy ar fi desigur uluit. Rarii castelani care mai locuiesc inca in castele si si-au conservat mobilele trebuie sa cerseasca subventii si sa primeasca turisti pentru a acoperi cheltuielile necesare. Cat despre descendentii lui Jacquou, ei au devenit de atunci proprietari in satele a caror frumusete naturala uimeste.
Arnac-Pompadour este un oras dominat de castelul cenusiu cu turnulete, oferit in 1745 de Ludovic al XV-lea amantei sale, Madame de Pompadour, desi acesta nu l-a vizitat niciodata. Situat intr-un spatiu inverzit din sudul regiunii Limousin, castelul detine una dintre cele mai cunoscute herghelii infiintate de Ludovic al XV-lea. In 15 august, castelul este invadat de turisti in cadrul evenimentelor Zilelor Portilor Deschise, “Sarbatoarea Calului".
Tot in 15 august, are loc la Rocamadour un renumit pelerinaj. Justificarea popularitatii sale inca din perioada medievala sta in puterea miraculoasa a Fecioarei Negre de la Capela Notre-Dame. Rocamadour a devenit deja un loc important de pelerinaj pe drumul spre Santiago de Compostela. Numerosi regi ai Frantei si Angliei si mii de alti pelerini se tarau in genunchi pe scarile capelei Sfantului Amadour pentru a-si aduce omagiul si a cauta leac pentru bolile lor

In Perigord se poarta epicureismul. Cele doua vedete ale bucatariei din Perigord sunt foie gras si trufele. Foie gras se serveste fie rece, in bucatele suculente, fie usor prajit alaturi de compot de fructe pentru a crea contrastul intre dulce si acid. Trufele se folosesc cel mai adesea in omlete si in sosuri concentrate care insotesc multe preparate locale din carne. O alta specialitate a bucatariei este gasca, a carei grasime se foloseste pentru a gati orice, chiar si cartofi aromati. Gastele se cresc si pentru carne, care se fierbe si se pastreaza in propria grasime. Rata se foloseste in acelasi mod, atat pentru foie gras, cat si pentru confit. Pieptul de rata (Magret de canard) este unul dintre cele mai delicioase preparate din carne de rata. O alta delicatesa este “cou d’oie farci", gat de gasca umplut cu carne tocata, ficat de rata si trufe, dar si salata preparata cu pipote de gasca calde. Printre specialitatile mai putin neobisnuite se numara cepes, ciupercile salbatice umplute cu piept de pasare, micile discuri plate de branza de capra, cunoscute sub numele de “rocamadoure", si la desert, pastis, alaturi de o tarta usoara cu mere, stropita cu Armagnac.
Piata din cetatea medievala Sarlat ar perverti un credincios in plin post. In fiecare miercuri si sambata, in fata Primariei, in piata Libertatii si pe stradutele adiacente se intind tarabele producatorilor locali. Ambianta este calduroasa, calitatea celor mai bune produse ale regiunii subjuga, specialitatile din Perigord sunt ispititoare… Pot fi degustate clatite sigogosi,gurmanzii sunt atrasi de puii, adusi de Jackie Veyssiere, de foie gras de la Evelyne si Christian Leymarie, de capsunile aduse de Christine si Xavier Vialatte sau de legumele lui Martine Lhaumond. Aceasta “messa" a abundentei se desfasoara si in biserica Sainte-Marie, reabilitata de Jean Nouvel, si el un copil al locului. Un loc minunat in care nu e greu sa uiti ca parintele Evagre Ponticul a fost primul, in anii 350-370, care a definit lacomia drept un pacat capital.

Pasionatii de gastronomie pot cauta, la Eyvirat, magazinul “Le cul noir perigourdin", o intreprindere de familie, specializata in carne de porc, mai ales porcul gras, numit “le cul noir", si in cateva produse traditionale, cum ar fi slanina, jambonul, carnatii…

La Eyzies va asteapta “Aquadem", tinut de 24 de ani de Frederic Vidal, crescator de sturioni din departamentul Maine-sur-Loire. El isi propune sa produca anul acesta 500 de kilograme de caviar, care este comercializat sub marca “Perle noir du Perigord" la “Bacania gurmanzilor" din Perigueux si la “Celliers du Perigord" din Sarlat, in marile restaurante, dar si pe internet.

“Oies en Perigord" se ocupa de mai multe generatii de cresterea si indoparea gastelor. Intr-un hambar transformat in magazin, pot fi descoperite foie gras, aspic, pate de Perigueux, dar si boboci de gasca.

Cunoscuta branza de Perigord este produsa la Abatia cisterciana Notre-Dame-de-Bonne-Esperance. In Abatia fondata de calugari veniti din Port-du-Salut, din Mayanne, laptaria dateaza din 1868. Vechea reteta a fost reluata in 1923 de catre calugarite. Reputatia branzeturilor de aici a depasit limitele regiunii. In magazinul manastirii, se poate gasi si branza proaspata de capra fabricata de calugarii de la Saint-Jean-Baptiste, dar si dulceturi si jeleuri.

Uleiul de nuca “Nailhac" este produs de Frederic si Jean-Christophe Mouret, care au preluat intreprinderea familiei. Ei au o livada de nuci de cincizeci de hectare. Uleiul este produs de o moara de apa de moda veche. Este nevoie de 5 kilograme de nuca pentru a obtine un litru de ulei.

Dar Perigord este si un loc cautat in aceasta perioada pentru cunoscutele sale festivaluri, printre care, “Sinfonia en Perigord", care se desfasoara intre 26 si 31 august in diferite abatii, un festival de muzica baroca. Dar si “Festivalul Perigord-ului Negru", dedicat orgii, din 5 august pana in 13 octombrie, desfasurat in abatii si catedrale, sau Festivalul “Bach".

Numeroase sunt si festivalurile de folclor care fac ca o calatorie in aceasta regiune sa fie de neuitat.

Perigord -Franta

Semnaleaza o problema