Teritoriul de astazi al Romaniei a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe baza datelor de care dispun, specialistii apreciaza ca primele manifestari de viata omeneasca pe teritoriul Romaniei dateaza de acum aproximativ 40.000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentata in descoperiri arheologice pe tot cuprinsul tarii. Se cuvine mentionata ceramica din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizatiei inainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfarsitul eneoliticului, au venit triburi de pastori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene.
Ipoteza prezentei hominizilor pe pamantul romanesc este sprijinita de unele descoperiri de pe Valea Darjovului, unde s-au gasit de curand unelte de prund si aschii taioase lucrate din cremene. La Darjov s-au gasit si cateva toporase de mana lucrate din bolovani de silex si cuartit, prin tehnica de cioplire bifaciala, caracteristica culturii abbevilliene.
La mijlocul mileniului VII i.Chr. in SE Europei societatea omeneasca cunostea profunde transformari. Un nou mod de viata aducea achizitii fundamentale pentru civilizatia europeana: agricultura, arhitectura, mestesuguri, practici funerare. Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale noii societati il reprezinta aparitia plasticii concretizata intr-o diversitate de statuete antropomorfe si zoomorfe. Acestea sunt probabil materializari ale unei complexe vieti spirituale, ale sacrului. Astfel, pe teritoriul Romaniei s-au gasit urme ale unor civilizatii vechi, printre care si Hamangia. Aceasta a fost o cultura a neoliticului mijlociu din Balcani a carei evolutie se plaseaza in a doua jumatate a mileniului VI i.Hr. Ea s-a dezvoltat in Dobrogea, sud-estul Munteniei si nord-estul Bulgariei, fiind originara din nord-estul Mediteranei si apartinand unui curent cultural care cuprinde si culturile Vinca, Dudesti si Karanovo. Simbolurile acestei culturi Ginditorul si Femeie sezand, descoperite in 1956 de Nicolae Hartuchi, intr-o necropola de la Cernavoda se afla acum in Muzeul National de Istorie a Romaniei.
O alta dovada care atesta faptul ca teritoriul actual al Romaniei era locuit inca din preistorie este in „Pestera cu Oase". Aceasta pestera este un sistem de 12 galerii carstice, situat in sistemul carstic al Vaii Minisului, in apropiere de orasul Anina.[6] Aici s-au descoperit, in 2002, cele mai vechi ramasite din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiti de cercetatori „Oase 1", „Oase 2" si „Oase 3"), au fost datate la o vechime de 35 000 de ani, sau 40 500 folosind date calibrate