Din aceeasi categorie
|
Orasul pierdut care ar putea rescrie istoria 947 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Civilizatia avansata de la Atlit-Yam 1.177 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Famagusta - Orasul fantoma...in Cipru 15.977 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Atentat Impotriva Lui Hitler 1.645 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Matematicii - Documentar pe intelesul tuturor 9.194 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Ruinele scufundate din Japonia - Enigme ale istoriei 1.320 vizite - 0 comentarii adaugat de zorba |
||||||||||||||||||
|
25 august 1944 - De Gaulle in Parisul eliberat 1.091 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Cazul Orlov - Cea mai mare inselatorie din istoria KGB 858 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jacques Chirac - (Fostul) Lupul cel tanar 1.202 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Irlandei - Cucerirea 1.821 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Istoria Parisului - Dezvoltarea unui oras
| Adaugat de Cozana | 17.12.2014 |  Adauga
la favorite |
1.375 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteLocul deosebit pe care il ocupa Parisul in peisajul oraselor franceze incepe de pe timpul francilor. Clovis (cca 466–511) a ales Lutetia galo‑romana ca mormant pentru regii merovingieni, ceea ce era echivalent cu o capitala recunoscuta printre celelalte orase france si o concentrare a institutiilor spirituale. Pe un deal la sud de Sena, Clovis a construit o manastire in Evul Mediu, din care a mai ramas pana in zilele noastre Turnul Clovis al liceului Henri IV. Dupa inaltarea acestei manastiri au urmat si altele in care activau carturarii Bisericii Catolice. Catre sfarsitul secolului XII acesti invatati s‑au unit si au format o universitate al carei statut a fost aprobat in 1215 de catre papa Inocentiu III (1160–1216). Universitatea din Paris a primit numele de Sorbona de la Robert de Sorbon (1201–1274), confesorul lui Ludovic IX cel Sfant (1214–1270).
Parisul a ramas capitala si dupa ce Imperiul Franc a fost divizat, in urma Tratatului de la Verdun din 843. Sub Filip II August (1180–1223) s‑a construit o prelungire splendida conectata la primul sistem de ziduri de imprejmuire, cuprinzand nu numai orasul de pe Sena, ci si partea de sud a orasului, cu universitatea, si cea de nord, rezidentiala. In timp ce partea de sud a orasului din jurul Montagne Sainte‑Genevieve a fost caracterizata de functiunile sale spirituale si intelectuale, in nord erau concentrati cu deosebire artizanii si mestesugarii. Palatul regal a fost situat mai intai pe Ile de la Cite, fiind mai apoi stramutat pe malul nordic al Senei, la Luvru.
Prelungirea zonei elegante in partea vestica a orasului s‑a terminat sub domnia lui Ludovic XIV (1638–1715). In 1686, decreta printr‑un ordin regal: „Bulevarde largi ce se termina cu arcade triumfale trebuie sa marcheze maiestuos intrarea in oras. Sa se faca un plan in forma de stea aici, de partea cealalta un plan ca o dispunere de raze si in partea opusa sa se construiasca strazi in forma de evantai“. Axa acestei dezvoltari era Champs Elysees, azi inca unul din cele mai vestite bulevarde din lume. E aproape cu neputinta sa poti vedea totul, mai ales cand sunt atat de multe piatete, monumente si palate (acum hoteluri) care au rasarit in Paris intre secolele XVI si XVIII.
Si secolul XIX a schimbat Parisul. Sub domnia lui Napoleon I (1769–1821), orasul imperial a fost impodobit cu si mai multe monumente; imediat ne vine in minte Arcul de Triumf, chiar daca a fost finalizat la 20 de ani dupa caderea lui Napoleon. Poate chiar mai intemeiate au fost schimbarile de structura din timpul celui de Al Doilea Imperiu de care e legat numele baronului Georges Eugene Haussmann (1809–1891), printre altii. In doar cativa ani, el a demolat peste 25 000 de cladiri din centrul orasului. S‑au facut in loc strazi largi si bulevarde ca niste aripi uriase flancate de blocuri in inconfundabilul stil haussmannian. Parisul are infatisarea pe care o vedem azi numai datorita acestei recalibrari de peisaj.
Tot in secolul XIX au aparut anumite structuri monumentale fara de care Parisul modern ar fi greu de imaginat. Pe langa arcurile triumfale de care am pomenit, mai e si Opera din Paris, cu o suprafata de 11 000 m², cea mai mare cladire cu aceasta destinatie din lume, si, fireste, Turnul Eiffel, construit in 1889 de Gustave Eiffel cu ocazia Expozitiei Universale. Foarte controversat la vremea sa, turnul este astazi vizitat anual de peste 5 milioane de turisti si este una din cele mai importante si mai usor de recunoscut atractii ale tarii.
O caracteristica a Frantei este legatura stransa dintre stat si cultura; nu e de mirare ca presedintele in exercitiu doreste sa lase in urma ceva in genul unui monument asa cum au facut regii si imparatii de‑a lungul istoriei, si exemplele abunda in Paris. Pe vremea presedintelui Pompidou (1911–1974) a fost construit Centrul Cultural Pompidou, care constituie si astazi un subiect de disputa din pricina arhitecturii sale indraznete si colorate realizate de Richard Rogers si Renzo Piano – dar cu 6 milioane de vizitatori anual intrece pana si Turnul Eiffel. In timpul mandatului lui Giscard d’Estaing (n.1926) a inceput transformarea abatorului abandonat din La Villette intr‑un centru polivalent cultural, tehnic si de divertisment. Dar cel mai ambitios constructor dintre presedintii francezi avea sa fie Francois Mitterrand (1916–1996). De indata ce s‑a instalat, in 1981, a decretat „Operatiunea Luvru“, care avea sa permita incorporarea aripii de nord a fostului palat in muzeul propriu‑zis. Totodata avea sa se realizeze o noua intrare in interioriul Curtii Napoleon. Deasupra acestui nou spatiu de intrare a fost asezata o piramida futurista de sticla de 21 m inaltime, al carei plan a fost schitat de renumitul arhitect I.M. Pei.
Parisul a ramas capitala si dupa ce Imperiul Franc a fost divizat, in urma Tratatului de la Verdun din 843. Sub Filip II August (1180–1223) s‑a construit o prelungire splendida conectata la primul sistem de ziduri de imprejmuire, cuprinzand nu numai orasul de pe Sena, ci si partea de sud a orasului, cu universitatea, si cea de nord, rezidentiala. In timp ce partea de sud a orasului din jurul Montagne Sainte‑Genevieve a fost caracterizata de functiunile sale spirituale si intelectuale, in nord erau concentrati cu deosebire artizanii si mestesugarii. Palatul regal a fost situat mai intai pe Ile de la Cite, fiind mai apoi stramutat pe malul nordic al Senei, la Luvru.
Prelungirea zonei elegante in partea vestica a orasului s‑a terminat sub domnia lui Ludovic XIV (1638–1715). In 1686, decreta printr‑un ordin regal: „Bulevarde largi ce se termina cu arcade triumfale trebuie sa marcheze maiestuos intrarea in oras. Sa se faca un plan in forma de stea aici, de partea cealalta un plan ca o dispunere de raze si in partea opusa sa se construiasca strazi in forma de evantai“. Axa acestei dezvoltari era Champs Elysees, azi inca unul din cele mai vestite bulevarde din lume. E aproape cu neputinta sa poti vedea totul, mai ales cand sunt atat de multe piatete, monumente si palate (acum hoteluri) care au rasarit in Paris intre secolele XVI si XVIII.
Si secolul XIX a schimbat Parisul. Sub domnia lui Napoleon I (1769–1821), orasul imperial a fost impodobit cu si mai multe monumente; imediat ne vine in minte Arcul de Triumf, chiar daca a fost finalizat la 20 de ani dupa caderea lui Napoleon. Poate chiar mai intemeiate au fost schimbarile de structura din timpul celui de Al Doilea Imperiu de care e legat numele baronului Georges Eugene Haussmann (1809–1891), printre altii. In doar cativa ani, el a demolat peste 25 000 de cladiri din centrul orasului. S‑au facut in loc strazi largi si bulevarde ca niste aripi uriase flancate de blocuri in inconfundabilul stil haussmannian. Parisul are infatisarea pe care o vedem azi numai datorita acestei recalibrari de peisaj.
Tot in secolul XIX au aparut anumite structuri monumentale fara de care Parisul modern ar fi greu de imaginat. Pe langa arcurile triumfale de care am pomenit, mai e si Opera din Paris, cu o suprafata de 11 000 m², cea mai mare cladire cu aceasta destinatie din lume, si, fireste, Turnul Eiffel, construit in 1889 de Gustave Eiffel cu ocazia Expozitiei Universale. Foarte controversat la vremea sa, turnul este astazi vizitat anual de peste 5 milioane de turisti si este una din cele mai importante si mai usor de recunoscut atractii ale tarii.
O caracteristica a Frantei este legatura stransa dintre stat si cultura; nu e de mirare ca presedintele in exercitiu doreste sa lase in urma ceva in genul unui monument asa cum au facut regii si imparatii de‑a lungul istoriei, si exemplele abunda in Paris. Pe vremea presedintelui Pompidou (1911–1974) a fost construit Centrul Cultural Pompidou, care constituie si astazi un subiect de disputa din pricina arhitecturii sale indraznete si colorate realizate de Richard Rogers si Renzo Piano – dar cu 6 milioane de vizitatori anual intrece pana si Turnul Eiffel. In timpul mandatului lui Giscard d’Estaing (n.1926) a inceput transformarea abatorului abandonat din La Villette intr‑un centru polivalent cultural, tehnic si de divertisment. Dar cel mai ambitios constructor dintre presedintii francezi avea sa fie Francois Mitterrand (1916–1996). De indata ce s‑a instalat, in 1981, a decretat „Operatiunea Luvru“, care avea sa permita incorporarea aripii de nord a fostului palat in muzeul propriu‑zis. Totodata avea sa se realizeze o noua intrare in interioriul Curtii Napoleon. Deasupra acestui nou spatiu de intrare a fost asezata o piramida futurista de sticla de 21 m inaltime, al carei plan a fost schitat de renumitul arhitect I.M. Pei.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.