Din aceeasi categorie
|
Regina Ana a Romaniei - Emisiunea Profesionistii 1.380 vizite - 0 comentarii adaugat de calea |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria 1.911 vizite - 0 comentarii adaugat de Iulia Andrei |
||||||||||||||||||
|
Ceausescu si Regina - Vizita la Londra din 1978 788 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria a Rumaniei - Pasiunea pentru frumos 1.511 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria si Regele Ferdinand la Alba Iulia / 1919 2.121 vizite - 1 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
|
Regele Ferdinand al Romaniei si Regina Maria 1919 1.990 vizite - 1 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria a Romaniei 1.508 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Castelul de la Balcic si Regina Maria 2.008 vizite - 1 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
Elisabeta a II-a 1.576 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria a Romaniei 2.193 vizite - 0 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Regina Cristina a Suediei - Regina rebela
| Adaugat de Cozana | 11.11.2014 |  Adauga
la favorite |
2.980 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCopil unic al regelui Gustav II Adolf al Suediei si a reginei Maria Eleonora de Brandenburg, Cristina se naste in 1626 la Stockholm si este crescuta ca un baiat. Gustav Adolf este foarte atasat de fiica sa iar ea il admira foarte mult. Mama ei a ramas dezamagita de faptul ca noul copil a fost o fata. Anterior, cuplul mai avusesera doua fiice: o printesa nebotezata nascuta in 1920 si o printesa Cristina nascuta in 1623 care a murit anul urmator.
Ea povesteste in cartea de memorii: "Regele poruncise sa primesc o educatie virila. Spusese foarte apasat ca nu dorea sa mi se insufle nici una din trasaturile caracteristice sexului meu, in afara de onestitate si de modestie. In rest, voia sa fiu un print adevarat si sa fiu invatata tot ce trebuie sa stie un print."
Inainte ca Gustav Adolf sa plece sa apere protestantismul in Razboiul de Treizeci de Ani, a asigurat drepturile de succesiune la tron pentru fiica sa in cazul in care el nu se mai intoarce. Gustav Adolf a fost ucis in batalia de la Lutzen la 16 noiembrie 1632.
Portret al Cristinei in jurul anului 1640.
Cristina nu are decat cinci ani, totusi, ii succede tatalui sau sub tutela unui Consiliu de Regenta. In timp ce regina mama Maria Eleonora este indepartata de la putere, adevaratul stapan al statului este cancelarul Axel Oxenstierna, numit un "Richelieu suedez".
Inainte sa moara, tatal sau decisese ca fiica sa sa fie in grija surorii sale, Ecaterina a Suediei care era casatorita cu Ioan Cazimir, conte palatin de Kleeburg si care se mutasera in Suedia dupa izbucnirea Razboiului de Treizeci de Ani. Cristina cunostea cuplul foarte bine. Fiica lor era Maria Eufrosina, care mai tarziu s-a casatorit cu un prieten apropiat al Cristinei si Karl Gustav care va mosteni tronul dupa Cristina. Regina mama este exilata la castelul Gripsholm si i se va perimite sa-si vada fiica trei ani mai tarziu. Sunt trei ani buni pentru Cristina care traieste in compania matusii si a familiei ei. In 1639 cand Ecaterina moare, Oxenstierna a mutat familia ei din castel.
Cristina creste in continuare dupa perceptele stabilite de regele defunct, care hotarase ca ea trebuie sa exceleze in "arta de a guverna regatele ca un suveran crestin". Preceptorul ei, Johannes Matthiae, ii impune sa lucreze 12 ore pe zi. Studiul limbilor si al istoriei alterneaza cu educatia fizica, geografia si politica. Uimeste cu profunzimea cunostintelor de filosofie si teologie; e interesata de astronomie si de chimie, care abia capatau statutul de stiinte.
Maria Eleonora i-a scris cu regularitate fiicei ei. Ea si curtea ei germana isi doreau sa plece din exilul lor de la castelul Gripsholm. Cristina stia ca Consiliul nu va permite acest lucru. In cele din urma, mama ei a cerut sa paraseasca Suedia. Cristina a invitat-o la Stockholm incercand s-o convinga sa ramana in tara.
In 1640 regina mama pleaca in Danemarca cu un vas danez unde este bine primita de Christian al IV-lea. Maria Elonora isi doreste sa plece la Brandenburg, caz in care printul elector de acolo ar fi cerut compensatii financiare de la Suedia. In cele din urma, Cristina obtine prin negociere un venit pentru mama ei.
In 1648 regina mama se intoarce in Suedia. Cristina a cumparat pentru ea recent construitul castel Makalos, care se afla in vecinatatea castelului regal din Stockholm. Castelul era extrem de scump iar Cristina nu l-a platit niciodata. In schimb, ea l-a dat inapoi in 1652. Mama ei a murit in 1655, la un an dupa abdicarea Cristinei.
Fratii mai mici legitimi ai regelui Gustav Adolf murisera, singurul frate in viata provenea dintr-o relatie extraconjugala a tatalui sau.
Consiliul National a sugerat ca tanara printesa sa se alature guvernarii, dupa ce a implinit varsta de 16 ani, insa ea a cerut sa astepte pana cand va implini 18 ani, asa cum a facut si tatal ei. In 1644 ea a preluat tronul desi incoronarea a fost amanata din cauza razboiului cu Danemarca. Prima ei misiune majora a fost sa faca pace cu Danemarca, lucru pe care l-a facut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland si Osel Suediei, in timp ce Norvegia a poerdut districtele Jamtland si Harjedalen ramase Suediei.
Curand cancelarul Oxenstierna a descoperit ca vederile politice ale Cristinei difereau de ale sale. In 1645 el si-a trimis fiul, Johan Oxenstierna, la congresul de pace de la Osnabruck si Munster, prezentand punctul de vedere care ar fi fost in interesul Suediei, daca Razboiul de Treizeci de Ani ar fi continuat. Totusi, Cristina dorea pacea cu orice pret si si-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius.
Cu putin inainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius in Consiliul National impotriva dorintei cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat insa Cristina voia o opozitie aristocratiei de atunci. In 1648 Cristina a obtinut un loc in Dieta Imperiala a Sfantului Imperiu Roman cand Bremen-Verden si Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabruck.
In 1649, cu ajutorul unchiului ei, Ioan Cazimir, si a varului ei, Cristina a incercat sa reduca influenta lui Oxenstierna, si l-a declarat pe fiului lui Cazimir, varul ei Carol Gustav, ca mostenitor prezumptiv.
Cristina a inteles ca toata lumea asepta ca ea sa dea un mostenitor pentru tronul Suediei. Varul ei primar Carol s-a indragostit nebuneste de ea si ei s-au logodit in secret in 1642 inainte ca el sa plece sa serveasca in armata Germaniei timp de trei ani. In autobiografia sa, Cristina a relevat faptul ca ea simtea "un dezgust de netrecut fata de casatorie" si "un dezgust de netrecut pentru toate lucrurile pe care femeile le faceau sau despre care vorbeau".
Ea dormea timp de trei ore pe noapte si in principal se ocupa cu studiile; uita sa-si pieptene parul, se imbraca in graba si purta pantofi pentru barbati, de dragul comoditatii. Cu toate acestea, s-a spus ca avea farmec iar parul ei indisciplinat a devenit marca ei. Cea mai buna prietena a fost Ebba Sparre, careia ea ii spunea "Belle". Mare parte din timpul ei liber si-l petrecea cu fumoasa contesa. Regina a prezentat-o ambasadorului englez Whitelocke drept "colega de camera" asigurandu-l ca inteligenta contesei era la fel de atragatoare ca trupul ei. Cristina a gazduit nunta Ebbei cu Jakob Kasimir De la Gardie in 1653; mariajul a durat numai cinci ani; Ebba si-a vizitat sotul in Elsinore cand el a fost omorat si toti cei trei copii ai lor au murit de mici. Cand Cristina a parasit Suedia ea a continuat sa-i scrie scrisori pasionale lui Sparre, in care ii spunea ca o va iubi mereu. Totusi, Cristina folosea acelasi limbaj emotional cand scria atat femeilor cat si barbatilor pe care nu i-a intalnit niciodata dar pe care ii admira foarte mult.
La 26 februarie 1649, Cristina a anuntat ca a luat decizia de a nu se casatori si l-a numit mostenitor al tronului pe varul ei primar Carol.
In 1651 Cristina a spus Consiliului ca are nevoie de odihna iar tara are nevoie de un lider puternic. Consiliul a refuzat si Cristina a fost de acord sa ramana cu conditia sa nu i se mai ceara niciodata sa se casatoreasca. In cateva saptamani, Cristina a pierdut mult din poplaritate dupa decapitarea lui Arnold Johan Messenius, impreuna fiul lui de 17 ani, care o acuzase de abateri grave si de a fi o "Jezebel". In loc sa guverneze ea petrecea cea mai mare parte a timpului cu prietenii ei din strainatate, in sala de bal si la teatru.
In 1653 ea a fondat ordinul militar Ordinul Amaranten. Antonio Pimentel a fost numit primul cavaler; toti membrii au promis sa nu se casatoreasca. In februarie 1654 ea decis sa spuna Consiliului despre planurile ei de a abdica. Oxenstierna i-a spus cca va regreta decizia in cateva luni. In mai, Riksdag a discutat propunerea ei. Regina a cerut 200.000 rikstaleri pe an insa in loc a primit domenii. Datoriile ei au fost preluate de trezorerie.
Cristina a abdicat la 5 iunie 1654 in favoarea varului ei Carol Gustav.
In vara anului 1654, ea a parasit Suedia imbracata in haine barbatesti cu ajutorul lui Bernardino de Rebolledo, si a calatorit drept contele Dohna prin Danemarca. Relatiile dintre cele doua tari era inca tensionate, fosta regina suedeza neavand o calatorie sigura in Danemarca.
Cristina i-a vizitat pe Johann Friedrich Gronovius si Anna Maria van Schurman in Olanda. In august ea a ajuns in Tarile de Jos de Sud si s-a stabilit la Antwerp. Timp de patru luni Cristina a stat la conacul unui negustor evreu. Ea a fost vizitata de Arhiducele Leopold Wilhelm de Austria, de Printul de Conde, ambasadorul Chanut ca si de fostul guvernator al Norvegiei, Hannibal Sehested. Pentru ca situatia ei financiara nu s-a imbunatatit, arhiducele a invitat-o in castelul sau din Bruxelles, Coudenberg.
Tronul de argint din 1654, de pe care Cristina a abdicat este si astazi locul oficial al monarhilor suedezi de la Palatul Stockholm.
La 24 decembrie 1654, ea s-a convertit la catolicism in capela arhiducelui. generalul italian Raimondo Montecuccoli si Pimentel, care i-au devenit prieteni apropiati, au fost prezenti. Nu si-a facut publica converirea, pentru ca Consiliul ar fi putut sa refuze sa-i mai plateasca venitul. Suedia se pregatea de razboi cu Pomerania asa ca venitul ei s-a redus considerabil.
Papa si regele Filip al IV-lea al Spaniei n-o puteau sustine deschis, ea nefiind o catolica publica inca. Cristina a reusit sa ia un imprumut mare, lasand cartile si statuile ei in schimbul datoriilor.
In septembrie ea a plecat in Italia cu anturajul ei de 255 de persoaane si 247 de cai. La 3 noiembrie 1655, Cristina le-a scris Papei Alexandru al VII-lea si varului ei Carol al X-lea despre convertire. Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria, deja cu dificultati financiare, a fost aproape ruinat de vizita ei.
Calatoria spre sud prin Italia a fost planificat in detaliu de catre Vatican si a avut un triumf stralucit in Ferrara, Bologna, Faenza si Rimini. In Pesaro, Cristina i-a cunoscut pe frumosii frati Santinelli, care au impresionat-o cu poezia lor si cu inclinatia lor catre dans, luandu-i in serviciul ei, precum si o oarecare Monadeschi. La 20 decembrie a ajuns la Vatican. I s-a acordat propria aripa in interiorul Vaticanului, si atunci cand papa a reperat inscriptia Omne malum ab Aquilone("tot raul vine de la nord"), el s-a asigurat ca acesta a fost rapid acoperita cu vopsea.
Cristina s-a stabilit apoi la Palazzo Farnese, care apartinea Ducelui de Parma Ea a deschis o academie in palat la 24 ianuarie 1656, numita Accademia degli Arcadi, unde participantii se bucurau de muzica, teatru si literatura.
In aprilie 1660 Cristina a fost informata ca regele Carol al X-lea al Suediei a murit in februarie. Fiul lui, Carol al XI-lea, avea numai cinci ani. In vara ea a plecat in Suedia, subliniind ca ea a abdicat de la tron pentru varul si urmasul sau, asa ca, daca Carol al XI-lea moare, ea va prelua din nou tronul. Catolica fiind, ea nu putea face acest lucru si clerul a refuzat sa o lase sa tina Liturghii catolice.
In februarie 1689, Cristina in varsta de 62 de ani s-a imbolnavit grav dupa o vizita la templele din Campania (Italia). Parea ca si-a revenit insa la mijlocul lunii aprilie a dezvoltat o infectie numita erizipel, apoi pneumonie si febra mare. Pe patul de moarte ea a trimis Papei un mesaj cerandu-i sa-i ierte jignirile. Cardinalul Azzolino a stat alaturi de ea pana a murit, la 19 aprilie 1689
Ea povesteste in cartea de memorii: "Regele poruncise sa primesc o educatie virila. Spusese foarte apasat ca nu dorea sa mi se insufle nici una din trasaturile caracteristice sexului meu, in afara de onestitate si de modestie. In rest, voia sa fiu un print adevarat si sa fiu invatata tot ce trebuie sa stie un print."
Inainte ca Gustav Adolf sa plece sa apere protestantismul in Razboiul de Treizeci de Ani, a asigurat drepturile de succesiune la tron pentru fiica sa in cazul in care el nu se mai intoarce. Gustav Adolf a fost ucis in batalia de la Lutzen la 16 noiembrie 1632.
Portret al Cristinei in jurul anului 1640.
Cristina nu are decat cinci ani, totusi, ii succede tatalui sau sub tutela unui Consiliu de Regenta. In timp ce regina mama Maria Eleonora este indepartata de la putere, adevaratul stapan al statului este cancelarul Axel Oxenstierna, numit un "Richelieu suedez".
Inainte sa moara, tatal sau decisese ca fiica sa sa fie in grija surorii sale, Ecaterina a Suediei care era casatorita cu Ioan Cazimir, conte palatin de Kleeburg si care se mutasera in Suedia dupa izbucnirea Razboiului de Treizeci de Ani. Cristina cunostea cuplul foarte bine. Fiica lor era Maria Eufrosina, care mai tarziu s-a casatorit cu un prieten apropiat al Cristinei si Karl Gustav care va mosteni tronul dupa Cristina. Regina mama este exilata la castelul Gripsholm si i se va perimite sa-si vada fiica trei ani mai tarziu. Sunt trei ani buni pentru Cristina care traieste in compania matusii si a familiei ei. In 1639 cand Ecaterina moare, Oxenstierna a mutat familia ei din castel.
Cristina creste in continuare dupa perceptele stabilite de regele defunct, care hotarase ca ea trebuie sa exceleze in "arta de a guverna regatele ca un suveran crestin". Preceptorul ei, Johannes Matthiae, ii impune sa lucreze 12 ore pe zi. Studiul limbilor si al istoriei alterneaza cu educatia fizica, geografia si politica. Uimeste cu profunzimea cunostintelor de filosofie si teologie; e interesata de astronomie si de chimie, care abia capatau statutul de stiinte.
Maria Eleonora i-a scris cu regularitate fiicei ei. Ea si curtea ei germana isi doreau sa plece din exilul lor de la castelul Gripsholm. Cristina stia ca Consiliul nu va permite acest lucru. In cele din urma, mama ei a cerut sa paraseasca Suedia. Cristina a invitat-o la Stockholm incercand s-o convinga sa ramana in tara.
In 1640 regina mama pleaca in Danemarca cu un vas danez unde este bine primita de Christian al IV-lea. Maria Elonora isi doreste sa plece la Brandenburg, caz in care printul elector de acolo ar fi cerut compensatii financiare de la Suedia. In cele din urma, Cristina obtine prin negociere un venit pentru mama ei.
In 1648 regina mama se intoarce in Suedia. Cristina a cumparat pentru ea recent construitul castel Makalos, care se afla in vecinatatea castelului regal din Stockholm. Castelul era extrem de scump iar Cristina nu l-a platit niciodata. In schimb, ea l-a dat inapoi in 1652. Mama ei a murit in 1655, la un an dupa abdicarea Cristinei.
Fratii mai mici legitimi ai regelui Gustav Adolf murisera, singurul frate in viata provenea dintr-o relatie extraconjugala a tatalui sau.
Consiliul National a sugerat ca tanara printesa sa se alature guvernarii, dupa ce a implinit varsta de 16 ani, insa ea a cerut sa astepte pana cand va implini 18 ani, asa cum a facut si tatal ei. In 1644 ea a preluat tronul desi incoronarea a fost amanata din cauza razboiului cu Danemarca. Prima ei misiune majora a fost sa faca pace cu Danemarca, lucru pe care l-a facut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland si Osel Suediei, in timp ce Norvegia a poerdut districtele Jamtland si Harjedalen ramase Suediei.
Curand cancelarul Oxenstierna a descoperit ca vederile politice ale Cristinei difereau de ale sale. In 1645 el si-a trimis fiul, Johan Oxenstierna, la congresul de pace de la Osnabruck si Munster, prezentand punctul de vedere care ar fi fost in interesul Suediei, daca Razboiul de Treizeci de Ani ar fi continuat. Totusi, Cristina dorea pacea cu orice pret si si-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius.
Cu putin inainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius in Consiliul National impotriva dorintei cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat insa Cristina voia o opozitie aristocratiei de atunci. In 1648 Cristina a obtinut un loc in Dieta Imperiala a Sfantului Imperiu Roman cand Bremen-Verden si Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabruck.
In 1649, cu ajutorul unchiului ei, Ioan Cazimir, si a varului ei, Cristina a incercat sa reduca influenta lui Oxenstierna, si l-a declarat pe fiului lui Cazimir, varul ei Carol Gustav, ca mostenitor prezumptiv.
Cristina a inteles ca toata lumea asepta ca ea sa dea un mostenitor pentru tronul Suediei. Varul ei primar Carol s-a indragostit nebuneste de ea si ei s-au logodit in secret in 1642 inainte ca el sa plece sa serveasca in armata Germaniei timp de trei ani. In autobiografia sa, Cristina a relevat faptul ca ea simtea "un dezgust de netrecut fata de casatorie" si "un dezgust de netrecut pentru toate lucrurile pe care femeile le faceau sau despre care vorbeau".
Ea dormea timp de trei ore pe noapte si in principal se ocupa cu studiile; uita sa-si pieptene parul, se imbraca in graba si purta pantofi pentru barbati, de dragul comoditatii. Cu toate acestea, s-a spus ca avea farmec iar parul ei indisciplinat a devenit marca ei. Cea mai buna prietena a fost Ebba Sparre, careia ea ii spunea "Belle". Mare parte din timpul ei liber si-l petrecea cu fumoasa contesa. Regina a prezentat-o ambasadorului englez Whitelocke drept "colega de camera" asigurandu-l ca inteligenta contesei era la fel de atragatoare ca trupul ei. Cristina a gazduit nunta Ebbei cu Jakob Kasimir De la Gardie in 1653; mariajul a durat numai cinci ani; Ebba si-a vizitat sotul in Elsinore cand el a fost omorat si toti cei trei copii ai lor au murit de mici. Cand Cristina a parasit Suedia ea a continuat sa-i scrie scrisori pasionale lui Sparre, in care ii spunea ca o va iubi mereu. Totusi, Cristina folosea acelasi limbaj emotional cand scria atat femeilor cat si barbatilor pe care nu i-a intalnit niciodata dar pe care ii admira foarte mult.
La 26 februarie 1649, Cristina a anuntat ca a luat decizia de a nu se casatori si l-a numit mostenitor al tronului pe varul ei primar Carol.
In 1651 Cristina a spus Consiliului ca are nevoie de odihna iar tara are nevoie de un lider puternic. Consiliul a refuzat si Cristina a fost de acord sa ramana cu conditia sa nu i se mai ceara niciodata sa se casatoreasca. In cateva saptamani, Cristina a pierdut mult din poplaritate dupa decapitarea lui Arnold Johan Messenius, impreuna fiul lui de 17 ani, care o acuzase de abateri grave si de a fi o "Jezebel". In loc sa guverneze ea petrecea cea mai mare parte a timpului cu prietenii ei din strainatate, in sala de bal si la teatru.
In 1653 ea a fondat ordinul militar Ordinul Amaranten. Antonio Pimentel a fost numit primul cavaler; toti membrii au promis sa nu se casatoreasca. In februarie 1654 ea decis sa spuna Consiliului despre planurile ei de a abdica. Oxenstierna i-a spus cca va regreta decizia in cateva luni. In mai, Riksdag a discutat propunerea ei. Regina a cerut 200.000 rikstaleri pe an insa in loc a primit domenii. Datoriile ei au fost preluate de trezorerie.
Cristina a abdicat la 5 iunie 1654 in favoarea varului ei Carol Gustav.
In vara anului 1654, ea a parasit Suedia imbracata in haine barbatesti cu ajutorul lui Bernardino de Rebolledo, si a calatorit drept contele Dohna prin Danemarca. Relatiile dintre cele doua tari era inca tensionate, fosta regina suedeza neavand o calatorie sigura in Danemarca.
Cristina i-a vizitat pe Johann Friedrich Gronovius si Anna Maria van Schurman in Olanda. In august ea a ajuns in Tarile de Jos de Sud si s-a stabilit la Antwerp. Timp de patru luni Cristina a stat la conacul unui negustor evreu. Ea a fost vizitata de Arhiducele Leopold Wilhelm de Austria, de Printul de Conde, ambasadorul Chanut ca si de fostul guvernator al Norvegiei, Hannibal Sehested. Pentru ca situatia ei financiara nu s-a imbunatatit, arhiducele a invitat-o in castelul sau din Bruxelles, Coudenberg.
Tronul de argint din 1654, de pe care Cristina a abdicat este si astazi locul oficial al monarhilor suedezi de la Palatul Stockholm.
La 24 decembrie 1654, ea s-a convertit la catolicism in capela arhiducelui. generalul italian Raimondo Montecuccoli si Pimentel, care i-au devenit prieteni apropiati, au fost prezenti. Nu si-a facut publica converirea, pentru ca Consiliul ar fi putut sa refuze sa-i mai plateasca venitul. Suedia se pregatea de razboi cu Pomerania asa ca venitul ei s-a redus considerabil.
Papa si regele Filip al IV-lea al Spaniei n-o puteau sustine deschis, ea nefiind o catolica publica inca. Cristina a reusit sa ia un imprumut mare, lasand cartile si statuile ei in schimbul datoriilor.
In septembrie ea a plecat in Italia cu anturajul ei de 255 de persoaane si 247 de cai. La 3 noiembrie 1655, Cristina le-a scris Papei Alexandru al VII-lea si varului ei Carol al X-lea despre convertire. Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria, deja cu dificultati financiare, a fost aproape ruinat de vizita ei.
Calatoria spre sud prin Italia a fost planificat in detaliu de catre Vatican si a avut un triumf stralucit in Ferrara, Bologna, Faenza si Rimini. In Pesaro, Cristina i-a cunoscut pe frumosii frati Santinelli, care au impresionat-o cu poezia lor si cu inclinatia lor catre dans, luandu-i in serviciul ei, precum si o oarecare Monadeschi. La 20 decembrie a ajuns la Vatican. I s-a acordat propria aripa in interiorul Vaticanului, si atunci cand papa a reperat inscriptia Omne malum ab Aquilone("tot raul vine de la nord"), el s-a asigurat ca acesta a fost rapid acoperita cu vopsea.
Cristina s-a stabilit apoi la Palazzo Farnese, care apartinea Ducelui de Parma Ea a deschis o academie in palat la 24 ianuarie 1656, numita Accademia degli Arcadi, unde participantii se bucurau de muzica, teatru si literatura.
In aprilie 1660 Cristina a fost informata ca regele Carol al X-lea al Suediei a murit in februarie. Fiul lui, Carol al XI-lea, avea numai cinci ani. In vara ea a plecat in Suedia, subliniind ca ea a abdicat de la tron pentru varul si urmasul sau, asa ca, daca Carol al XI-lea moare, ea va prelua din nou tronul. Catolica fiind, ea nu putea face acest lucru si clerul a refuzat sa o lase sa tina Liturghii catolice.
In februarie 1689, Cristina in varsta de 62 de ani s-a imbolnavit grav dupa o vizita la templele din Campania (Italia). Parea ca si-a revenit insa la mijlocul lunii aprilie a dezvoltat o infectie numita erizipel, apoi pneumonie si febra mare. Pe patul de moarte ea a trimis Papei un mesaj cerandu-i sa-i ierte jignirile. Cardinalul Azzolino a stat alaturi de ea pana a murit, la 19 aprilie 1689
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.