Rafuieli comuniste - Executia lui Lucretiu Patrascanu
Lucretiu Patrascanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacau - d. 17 aprilie 1954, Inchisoarea Jilava, Bucuresti) a fost un om politic roman, membru al conducerii Partidului Comunist Roman, ministru, avocat, sociolog si economist.
Pentru o perioada de timp a fost si profesor la Universitatea Bucuresti.
Licentiat in drept si doctor in stiinte economice al Universitatii din Leipzig, Patrascanu era o figura rara printre putinii comunisti din Romania.
A fost reprezentant al ilegalistilor romani la Comintern si in alianta politica ce a declarat scoaterea tarii din alianta hitlerista in august 1944. Primul comunist devenit ministru a detinut portofoliul Justitiei.
Lucretiu Patrascanu s-a nascut la Bacau si provenea dintr-o familie de intelectuali. Tatal sau a fost istoricul Dumitru D. Patrascanu, iar mama sa, Lucretia Patrascanu, provenea dintr-o familie boiereasca.
In tinerete, devine adept al invataturilor marxiste, astfel ca in 1919 se inscrie in Partidul Socialist din Romania (PSR) si munceste ca editor al ziarului acestuia, Socialismul.
In 1922 absolva Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti iar in 1925 obtine doctoratul la Universitatea din Leipzig.
In 1921 este unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din Romania (PCdR). Devine tot mai radical in convingerile sale datorita succesului Revolutiei din Octombrie.
El si cu Elek Koblos au fost singurii reprezentanti ai PCdR la al 4-lea congres al Cominternului (Moscova, noiembrie-decembrie 1922). La intoarcere, a fost arestat si incarcerat la inchisoarea Jilava in 1924 (an in care PCdR este declarat in ilegalitate).
Intra in greva foamei pana cand este transferat la spitalul penitenciarului.
La congresul de la Harkov din 1928, unde a fost prezent cu numele conspirativ Mironov, a sustinut, impotriva pozitiei oficiale, ca basarabenii moldoveni sunt tot romani, deoarece in congres se pusese problema ca Romania Mare este un stat multinational si imperialist...