Inca din timpul romanilor, circul a fost una dintre cele mai accesibile metode de divertisment. Evolutia circului s-a desfasurat, insa, pe planuri diferite, fiecare continent imprimind propia amprenta.
Inca din timpul romanilor, circul a fost una dintre cele mai accesibile metode de divertisment. Evolutia circului s-a desfasurat, insa, pe planuri diferite, fiecare continent imprimind propia amprenta.
Primele lucruri care iti vin in minte atunci cind pronunti cuvintul "circ" sint, mai mult ca sigur, clovnii si animalele dresate care dau spectacole pe cinste. Putini se gindesc insa ca inceputurile circului nu erau nici pe departe atit de vesele. In Roma antica, "circus", insemnind cerc sau inel, definea spatiile cu aceasta forma in care se desfasurau evenimente distractive specifice acelor vremuri: soldati care se intreceau in a-si demonstra calitatile de mari luptatori, dresaj de animale. Astfel, constructiile din vechea Roma, precum Colosseum-ul, Circus Maximus sau Circus Flaminius, adaposteau de la curse de care pina la adevarate carnagii savirsite de oameni care omorau oameni, animale care omorau animale, animale care sfisiau oameni si oameni care ucideau animale, aceste actiuni atingind apogeul cruzimii in perioada imparatului Nero. Circul era, insa, singurul loc public de spectacole in care barbatilor si femeilor le era permis sa stea impreuna in tribune.
EVUL MEDIU. Dupa caderea Imperiului Roman, povestea circului a fost dusa mai departe in Europa de catre actorii care calatoreau in grupuri si organizau spectacole la bilciurile din orase. Pe de alta parte, in Saxonia Evului Mediu, oamenii vedeau in acesti nomazi singura sursa care putea oferi informatii despre ce se intimpla in lume, deoarece artistii de estrada cintau, spuneau povesti si, de cele mai multe ori, aduceau stiri din celelalte orase. Dupa invazia normanzilor, in lumea circarilor saxoni a aparut jonglerul care, initial, a scazut din popularitatea menestrelilor. Ulterior, ei au invatat sa combine stilurile de reprezentatii si sa isi impartaseasca trucurile indeminatice. Totusi, spectacolele acestor nomazi s-au pierdut pentru o vreme in timpurile intunecate ale Evului Mediu. In secolul al XVI-lea, ei ajunsesera sa nu mai fie agreati de fetele luminate tocmai din cauza modului lor de trai. Circarii insa s-au adaptat acestor timpuri, si, pentru a nu mai fi considerati ca facind parte din aceeasi categorie cu vagabonzii, cersetorii si delincventii, au inlocuit spectacolele de estrada cu cele in locuri permanente, special amenajate pentru ei.
CIRCUL MODERN. In 1786, plutonierul-major Philip Astley, supranumit astazi "parintele circului modern", reintroducea in scena principiul circului roman, efectuind acrobatii pe cai intr-un ring amenajat pe cimp. Cercul avea diametrul de 13 metri, atit cit au ringurile circurilor din zilele noastre, si ii permitea lui Astley sa se mentina calare in timpul acrobatiilor datorita fortei centrifuge. Dupa ce reprezentatiile sale au inceput sa aiba din ce in ce mai mult succes, Astley a introdus, pentru varietate, acrobatii si jonglerii. In 1772, echipa sa merge deja in turnee prin intreaga Europa, sustinind spectacole de circ contra cost. Ulterior, in Anglia, spectacolele de circ au inceput sa fie tinute in cladiri precum hipodromul din Londra, special construite pentru o combinatie de reprezentatii de circ, teatru de varietati si aparitii ale animalelor mari in scena. Pe aceleasi ringuri, actorii de circ provocau fenomene naturale precum cutremure sau eruptii vulcanice, totul pentru audienta uluita de aceste minuni.
Antonio Franconi, asociat al lui Astley, a fondat impreuna cu acesta primul circ din Franta, Cirque Olympique in Paris, in 1783, acest spatiu fiind destinat initial demonstratiilor ecvestre. Trei initiatori importanti ai circului au fost Louis Soullier, Jaques Tourniare si italianul Giuseppe Chiarini. Ei au dus pentru prima data spectacolele de circ in America Latina, Australia, China, India, Africa de Sud si Rusia, iar Soullier a introdus in premiera in circul european elemente de acrobatica inspirate de la poporul chinez, in 1866. Acrobatia, unul dintre elementele de baza ale spectacolelor de circ, se regaseste in traditiile mai multor culturi, inclusiv in istoria Chinei, in timpul dinastiei Han (206 i.Hr.-220 d.Hr), cind acrobatii erau foarte apreciati pentru participarea lor la sarbatorile recoltelor. Totusi, in Asia, acest tip de divertisment s-a dezvoltat sub forma unei arte separate, cunoscuta astazi sub numele de "circul chinezesc". Desi exista multe elemente comune intre circul modern vestic si circul chinezesc, stilurile celor doua sint totusi diferite, primul incluzind clovni si dresaj de animale, cel de-al doilea oferind spectacole cu calugari Shaolin si personaje din teatrul traditional chinezesc Peking. Tot in zilele noastre, unul dintre circurile care se afla la polul opus celor cunoscute la scara larga este celebrul Circ al Soarelui, care nu are reprezentatii cu clovni sau animale, spectacolele sale bazindu-se doar pe abilitatile de gimnasti ale executantilor sai.
TRAPEZUL ZBURATOR. Acest element, sinonim cu reprezentatiile de circ, a fost executat pentru prima data in 1859 la Circul Napoleon din Paris, de catre Jules Leotard. Acesta se balansa pe un trapez pe care il elibera apoi pentru a se prinde de un al doilea trapez zburator. Acest act a fost imbunatatit ulterior, in 1870, prin adaugarea unui al doilea executant care il prindea pe "zburator", executind la rindul sau balansul pe cel de-al doilea trapez. Astfel, dupa fiecare reprezentatie, cel care zbura trebuia sa coboare apoi, prin plonjare, pe plasa de siguranta si sa urce din nou la trapez pentru a efectua urmatorul element. Pentru a schimba aceasta intrerupere de ritm a fost introdus un al treilea executant, care raminea pe platforma pentru a trimite trapezul ramas liber inapoi in bratele "zburatorului", astfel incit acesta sa nu se mai arunce in plasa de siguranta. Trapezul zburator a fost definit, insa, la inceputul secolului al XX-lea de familia patronului de circ Charles Clarke, care avea trei fii si trei fiice. Desi toti acestia erau calareti indeminatici, Clarke a hotarit ca doi dintre fiii sai sa invete sa lucreze cu trapezul zburator. Deoarece nu avea nici o idee asupra distantelor care ar fi trebuit calculate intre cele doua aparate trapezoidale, dupa o serie de experimente, Charles Clarke a reusit sa construiasca un dispozitiv care permitea "zburatorului" sa se intoarca pe platforma de plecare fara ajutorul celei de-a treia persoane. Dupa citiva ani, cei doi fii ai sai au reusit sa execute acte unice in istoria circului de pina atunci, inclusiv saltul dublu cu pirueta.
PESTE OCEAN. In Statele Unite, primul circ a fost deschis in anul 1793, in Philadelphia, de catre britanicul John Bill Ricketts, un apropiat al presedintelui George Washington. Principala tema a lui Ricketts a fost demonstratia ecvestra, spectacol care evoluat insa pe parcursul umatorilor ani, intii cu aparitia dansatorilor pe sirma si a jonglerilor, apoi cu introducerea clovnilor si a animalelor dresate. Un moment important in istoria circului il reprezinta parteneriatul dintre doi oameni de afaceri extrem de importanti: William Cameron Coup, care, in 1869, demonstra cit de mult impresioneaza grandoarea unui spectacol de circ prin organizarea unor reprezentatii care necesitau cel putin doua ringuri pentru a se desfasura, si Phineas Taylor Barnum, care a introdus conceptul prezentarii celor mai ciudati oameni impreuna cu cele mai stranii animale. Impreuna au organizat primul circ din Brooklyn, New York, care s-a intitulat "Cel mai Mare Spectacol de pe Pamint" si au tinut reprezentatii timp de mai bine de zece ani. Aceasta evolutie a circului pe continentul american a avut o influenta considerabila asupra istoriei acestor spectacole, circurile din Europa preluind formatul reprezentatiilor complete cu acrobatii, spectacole cu animale si expuneri ale fiintelor umane extrem de ciudate, la inceputul secolului al XX-lea.
Adela Cristina Teodorescu