Ma aflu in lumea goticului. Lumea cavalerismului, curtoaziei si romanticului. O lume in care si lucrurile serioase erau infaptuite de o maniera teatrala. Unde chiar si razboiul si teologia ar fi putut deveni un soi de joc. Si unde arhitectura a atins un apogeu de extravaganta de neegalat in istorie. Dupa toate convingerile unificatoare ale secolului 12, zvelta arta gotica epateaza prin fantastic si lux – ceea ce marxistii numeau “risipa evidenta".
Si totusi, aceste secole au produs unele din cele mai inalte spirite umane din intreaga istorie a omenirii, printre ele numarandu-se Sf.Francisc din Assisi si Dante. In spatele tuturor fanteziilor din imaginaria gotica, a existat, bivalent, un ascurit simr al realitarii. Omul medieval putea sa vada lucrurile foarte clar. Insa el considera ca aceste aparitii ar trebui sa fie luate drept nimic mai mult decat simboluri sau dovezi ale unei ordini ideale care constituia unica adevarata realitate.
Kenneth Clark