Razboiul din Pacific a fost parte a celui celui de-al Doilea Razboi Mondial, luptele derulandu-se in Oceanul Pacific, insulele sale si in Asia de rasarit, intre 7 iulie 1937 si 14 august 1945. Cele mai importante lupte au avut loc dupa ce Imperiul Japonez a atacat o serie de tari, care au ajuns sa fie cunoscuti ca Aliatii (ori Puterile aliate).
Participanti:
Principalii Aliati participanti au fost Statele Unite, China si Regatul Unit (incluzand fortele din India Britanica), Australia si Noua Zeelanda. Olanda, Canada, Mexic, Fortele Franceze Libere si multe alte state (in principal colonii britanice au participat de asemenea. Uniunea Sovietica a participat la doua conflicte scurte razboaie de frontiera (Batalia de la Lacul Hasan si Batalia de la Halhin Gol) cu Japonia in 1938 si 1939, dupa care a ramas neutra in pana in august 1945, cand s-a alaturat efortului aliat, invadand Manchukuo in cadrul Operatiunii Furtuna de August.
Statele Axei care au sprijinit Japonia au fost Germania Nazista si Italia Fascista au sprijinit actiunile japoneze prin interventia fortelor lor navale, care au fost insa de mica amploare.
Generalizarea razboiului in zona:
Pentru a descuraja efortul nipon de razboi in China, Statele Unite, Regatul Unit si guvernul olandez in exil (care avea controlul asupra coloniei bogate in petrol Indiile Rasaritene Olandeze) au oprit exporturle de titei si otel catre Japonia. Aceasta actiune a primit numele de "incercuirea ABCD " (American-British-Chinese-Dutch), fiind gandita pentru a priva Japonia de materiile prime necesare pentru continuarea razboiului din China. Japonia a considerat aceasta masura ca o actiune de razboi.
Avand credinta ca pana in cele din urma, SUA vor interveni in favoarea britanicilor, japonezii au lansat atacul de la Pearl Harbor (7 decembrie 1941 in emisfera vestica). Atacul a fost executat de avioanele imbarcate pe portavioane. Scopul lui era evitarea unui razboi prelungit nipono-american. Pusi in fata amenintarii unei infrangeri masive si imediate, SUA ar fi trebuit sa negocieze o pace care ar fi lasat Japoniei libertatea de actiune in China. Amiralul Yamamoto considera ca efortul de razboi japonez poate fi sustinut timp de sase luni, maxim un an, prelungirea luptelor doi-trei ani putand ridica mari probleme economiei nationale in sustinerea armatei. Acest risc calculat nu a dat rezultatele necesare, americanii nearatandu-se dispusi sa negocieze.
Intrarea Statelor Unite in razboi:
Pana la atacul de la Pearl Harbor, Statele Unite au ramas in afara conflictelor european si asiatic. Cei 800.000 de membri ai America First Committee s-au opus cu vehementa pana in momentul atacului oricarei interventii americane in conflictele din strainatate, chiar si impotriva ajutorului destinat Angliei si URSS-ului in cadrul programului Lend-Lease. Orice opozitie americana la razboi a disparut odata cu atacul japonez. La patru zile dupa atacul de la Pearl Harbor, pe 11 decembrie, Germania Nazista a declarat razboi SUA, implicandu-i pe americani intr-un razboi pe doua fronturi. In 1941.
Debarcarile in insule japoneze:
Luptele foarte grele din insulele Arhipelagului Japonez din Iwo Jima, Okinawa si alte cateva, au dus la pierderi uriase de vieti omenesti in ambele tabere si a dus la retragerile treptate nipone. In fata pierderilor foarte mari din randurile pilotilor experimentati, liderii militari niponi au inmultit misiunile sinucigase ale kamikaze lor intr-o incercare de a provoca pierderi inacceptabile pentru Aliati. Marina SUA a propus sa se forteze capitularea Japoniei printr-o blocada navala totala si prin raiduri aeriene devastatoare neintrerupte.
Bombardamentele nucleare si invazia sovietica:
n august 1945, americanii au aruncat doua arme nucleare asupra oraselor Hirosima si Nagasaki. Peste 200.000 de oameni au murit ca rezultat direct al acestor doua bombardamente. Oportunitatea acestor bombardamente a fost indelung dezbatuta, sustinatorii atacurilor nucleare afirmand ca astfel a fost evitata o invazie amfibie extreme de costisitoare pentru aliati, atat in vieti omenesti cat si in materiale.
Douglas MacArthur semneaza actele capitularii Japoniei la bordul vasului USS Missouri, 2 septembrie 1945.
Pe 3 februarie 1945, Stalin a cazut de acord cu Roosevelt ca URSS sa intre in lupta pe teatrul din Pacific. Stalin a promis ca, la 90 de zile dupa incheierea luptelor din Europa, Armata Rosie sa atace fortele japoneze din Asia. Exact asa cum a promis liderul sovietic, pe 9 august a fost lansata Operatiunea Furtuna de August. A fost declansata o batalie in care au fost implicati peste un milion de soldati sovietici transferati de pe frontul european si aliati ai lor mongoli, fiind atacate fortele nipone (Armata din Kwantung ) din Manciuria.
In Japonia, 14 august este considerata ziua in care s-a incheiat razboiul din Pacific. De fapt, Armata Imperiala Japoneza a capitulat pe 15 august.
Instrumentele capitularii Japoniei au fost semnate pe 2 septembrie 1945 pe cuirasatul USS Missouri in Golful Tokyo. Capitularea a fost acceptata de generalul Douglas MacArthur si de reprezentanti ai tuturor natiunilor aliate, din partea delegatiei japoneze conduse de Mamoru Shigemitsu si Yoshijiro Umezu.
O ceremonie separata de semnare a capitularii Japoniei din China a fost tinuta in Nanking pe 3 septembrie 1945.
Dupa aceste evenimete, generalul MacArthur a fost numit guvernator militar al Japoniei. Aceasta perioada este cunoscuta in istoria japoneza ca „ocupatia".