Din aceeasi categorie
|
Deep Purple - Istoria unei mari formatii 1.585 vizite - 0 comentarii adaugat de elvira |
||||||||||||||||||
|
Jefferson Airplane si Rockul Psihedelic 1.890 vizite - 0 comentarii adaugat de borsa |
||||||||||||||||||
|
Adele- Rolling in the deep / Live 2012 HD 1.219 vizite - 0 comentarii adaugat de Mariana |
||||||||||||||||||
|
Ronnie Lane - Genialul muzician fara noroc Part 3/3 1.309 vizite - 0 comentarii adaugat de mihail |
||||||||||||||||||
|
Viata si moartea lui John Bonham (Led Zeppelin) 1.914 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nat King Cole - Biografia cantaretului 428 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marc Bolan (T-Rex) - Ultimul cuvant / Documentar BBC 1.144 vizite - 0 comentarii adaugat de tanita |
||||||||||||||||||
|
Cine este Ozcan Deniz ? 1.569 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevarata si tragica viata a lui Frank Zappa 155 vizite - 0 comentarii adaugat de micle |
||||||||||||||||||
|
Ronnie Lane - Genialul muzician fara noroc Part 1/3 1.195 vizite - 0 comentarii adaugat de mihail |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Alte rubrici >> Vedete
Deep Purple - O formatie in istoria Rockului
| Adaugat de Cozana | 10.07.2014 |  Adauga
la favorite |
1.193 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDeep Purple este o formatie britanica de muzica rock, infiintata la Hertford, Anglia in 1968.
Initial intitulat Roundabout, grupul s-a dorit un ansamblu specializat pe lucrul in studio. Cuprinzandu-i pe Ritchie Blackmore (chitara electrica), Rod Evans (voce), Nick Simper (chitara bas), Jon Lord (claviaturi) si Ian Paice (baterie), formatia evolueaza intr-un turneu nord-european si apoi lanseaza albumul de debut, Shades of Deep Purple (1968).
Albumul trece neobservat in patria sa, dar atinge primele cinci pozitii in Statele Unite ale Americii prin preluarea cantecului „Hush" (semnat de cantautorul american Joe South). A urmat The Book of Taliesyn (1969), lansat numai in S.U.A., unde intra in clasamente cu o noua preluare – „Kentucky Woman" de Neil Diamond.
In continuare, grupul experimenteaza imbinarea sonoritatilor hard rock cu muzica orchestrala de tip cult, in directia rock progresiv; aceste tendinte sunt datorate claviaturistului de formatie clasica Jon Lord (orga electronica, clavecin). Albumul eponim al grupului, cunoscut si ca April, este lansat in 1969 de catre casa de discuri americana Tetragrammaton Records. Dupa falimentarea acesteia, survenita la putin timp dupa lansare, Evans si Simper sunt concediati. In locul lor vor veni cantaretul Ian Gillan si basistul Roger Glover. Jon Lord concepe Concerto for Group and Orchestra (1969), care are parte de o primire modesta din partea publicului.
Directia Ritchie Blackmore: pionierat heavy metal[modificare sursa]
La acest moment, chitaristul Ritchie Blackmore preia conducerea formatiei. El modifica radical intentiile muzicale exprimate, Deep Purple devenind o pioniera a muzicii heavy metal din Regatul Unit, alaturi de Led Zeppelin si Black Sabbath. Componenta in care se produce grupul in aceasta perioada este numita adeseori „clasica" – acum se scriu cantecele celebre „Child in Time" (1969); „Speed King" (1970); „Fireball", „Black Night" (1971); „Smoke on the Water", „Highway Star", „Lazy" (1972) si se lanseaza discurile Machine Head si Made in Japan (1972). Deep Purple este inscris in Cartea Recordurilor drept cel mai galagios grup din lume.
Cu David Coverdale. Destramarea Deep Purple[modificare sursa]
Din 1973, grupul testeaza mai multe formule, cu un succes la public tot mai scazut; din aceasta perioada se remarca piesele „Burn"[5] si „Soldier of Fortune" (1974). Formatia se desfiinteaza in 1976. In urmatorii opt ani, fostii componenti ai grupului participa la diverse proiecte. Una dintre cele mai fructoase colaborari s-a desfasurat intre chitaristul Ritchie Blackmore si formatia Rainbow).
Anii optzeci: revenire lipsita de succes[modificare sursa]
Dupa o perioada de opt ani, timp in care Deep Purple se reinfiinteaza in 1984 in formula ei „clasica". Estetica grupului este adaptata muzicii rock a momentului, cautand in acelasi timp sa se indeparteze de scena metal dezvoltata intre timp. Albumul The House of Blue Light (1987) include cantece care s-au bucurat de un oarecare succes („Call of the Wild") si aduce ecouri ale perioadei anterioare in aceasta formula (1970–1973).
Inovatii: influenta noilor membri[modificare sursa]
Din 1989 pana in 1994, componenta formatiei traverseaza o noua perioada de instabilitate. In noua formula, discurile Purpendicular (1996) si Abandon (1998) au un numar de atuuri, alaturi de coeziunea mai buna a materialului fiind prezente si unele inovatii. Discul Bananas (2003), lansat in urma unei noi schimbari de componenta, a primit numeroase laude din partea criticii de specialitate. De asemenea, discul Rapture of the Deep (2005) are de castigat prin aportul membrilor cooptati in ultimii ani.[
Deep Purple a sustinut doua concerte la Bucuresti – in 1998 si in octombrie 2007
Initial intitulat Roundabout, grupul s-a dorit un ansamblu specializat pe lucrul in studio. Cuprinzandu-i pe Ritchie Blackmore (chitara electrica), Rod Evans (voce), Nick Simper (chitara bas), Jon Lord (claviaturi) si Ian Paice (baterie), formatia evolueaza intr-un turneu nord-european si apoi lanseaza albumul de debut, Shades of Deep Purple (1968).
Albumul trece neobservat in patria sa, dar atinge primele cinci pozitii in Statele Unite ale Americii prin preluarea cantecului „Hush" (semnat de cantautorul american Joe South). A urmat The Book of Taliesyn (1969), lansat numai in S.U.A., unde intra in clasamente cu o noua preluare – „Kentucky Woman" de Neil Diamond.
In continuare, grupul experimenteaza imbinarea sonoritatilor hard rock cu muzica orchestrala de tip cult, in directia rock progresiv; aceste tendinte sunt datorate claviaturistului de formatie clasica Jon Lord (orga electronica, clavecin). Albumul eponim al grupului, cunoscut si ca April, este lansat in 1969 de catre casa de discuri americana Tetragrammaton Records. Dupa falimentarea acesteia, survenita la putin timp dupa lansare, Evans si Simper sunt concediati. In locul lor vor veni cantaretul Ian Gillan si basistul Roger Glover. Jon Lord concepe Concerto for Group and Orchestra (1969), care are parte de o primire modesta din partea publicului.
Directia Ritchie Blackmore: pionierat heavy metal[modificare sursa]
La acest moment, chitaristul Ritchie Blackmore preia conducerea formatiei. El modifica radical intentiile muzicale exprimate, Deep Purple devenind o pioniera a muzicii heavy metal din Regatul Unit, alaturi de Led Zeppelin si Black Sabbath. Componenta in care se produce grupul in aceasta perioada este numita adeseori „clasica" – acum se scriu cantecele celebre „Child in Time" (1969); „Speed King" (1970); „Fireball", „Black Night" (1971); „Smoke on the Water", „Highway Star", „Lazy" (1972) si se lanseaza discurile Machine Head si Made in Japan (1972). Deep Purple este inscris in Cartea Recordurilor drept cel mai galagios grup din lume.
Cu David Coverdale. Destramarea Deep Purple[modificare sursa]
Din 1973, grupul testeaza mai multe formule, cu un succes la public tot mai scazut; din aceasta perioada se remarca piesele „Burn"[5] si „Soldier of Fortune" (1974). Formatia se desfiinteaza in 1976. In urmatorii opt ani, fostii componenti ai grupului participa la diverse proiecte. Una dintre cele mai fructoase colaborari s-a desfasurat intre chitaristul Ritchie Blackmore si formatia Rainbow).
Anii optzeci: revenire lipsita de succes[modificare sursa]
Dupa o perioada de opt ani, timp in care Deep Purple se reinfiinteaza in 1984 in formula ei „clasica". Estetica grupului este adaptata muzicii rock a momentului, cautand in acelasi timp sa se indeparteze de scena metal dezvoltata intre timp. Albumul The House of Blue Light (1987) include cantece care s-au bucurat de un oarecare succes („Call of the Wild") si aduce ecouri ale perioadei anterioare in aceasta formula (1970–1973).
Inovatii: influenta noilor membri[modificare sursa]
Din 1989 pana in 1994, componenta formatiei traverseaza o noua perioada de instabilitate. In noua formula, discurile Purpendicular (1996) si Abandon (1998) au un numar de atuuri, alaturi de coeziunea mai buna a materialului fiind prezente si unele inovatii. Discul Bananas (2003), lansat in urma unei noi schimbari de componenta, a primit numeroase laude din partea criticii de specialitate. De asemenea, discul Rapture of the Deep (2005) are de castigat prin aportul membrilor cooptati in ultimii ani.[
Deep Purple a sustinut doua concerte la Bucuresti – in 1998 si in octombrie 2007
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.