Podgorica, (pronuntat pǒdɡoritsa in muntenegreana si sarba: Podgorica, Noaropnua, ce inseamna: "sub delusor" sau "sub movila"), scris si Podgorita, este capitala si cel mai mare oras al Muntenegrului.
Asezarea favorabila a zonei, la intersectia a doua rauri, Ribnica (Ribnita) si Moraca (Moracea) in aproprierea Campiei Zeta si a Vaii Bjelopavlici a incurajat stabilirea locuitorilor. Orasul se afla aproape de statiunile montane de schi alpin si de statiunile balneare de la Marea Adriatica.
Recensamantul desfasurat aici in 2011 a aratat o populatie de 150.977 de locuitori. Municipiul Podgorica ocupa 10.4% din teritoriul Muntenegrului si adaposteste 29.9% din populatia sa. Este si centrul administrativ, dar si cel cultural si educationalPodgorica se afla la intersectia culturala mai multor drumuri, importante din punct de vedere istoric, langa raurile Zeta, Moraca, Cijevna, Ribnica si Sitnica, in valea lacului Skadar si langa Marea Adriatica, in campiile fertile, cu clima blanda pe tot parcursul anului. Primele asezari umane au fost preistorice: primele oase descoperite dateaza din Epoca de Piatra. In epoca Iliriana, suprafata dintre raul Zeta si vaile Bjelopavlici au fost ocupate de 2 triburi ilirice, labiatii si docleatii. Populatia orasului era in jur de 8.000–10.000 de locuitori, unde cele mai importante probleme urbane erau rezolvate. Densitatea sporita a populatie (intr-o zona cu suprafata de 10 km²) a fost posibila datorita pozitionarii geografice favorabile, a climei blande, a conditiilor economice si a capacitatii de aparare, fapte esentiala pentru o viata lipsita de griji in acele vremuri.
Din secolul al V-lea, odata cu sosirea primelor triburi slave si avare la inceputul dezmembrarii Imperiului Roman, aceasta zona a fost martora mai multor evenimente speciale. Cu timpul, fortaretele s-au dovedit a fi impracticabile si oamenii au fost nevoiti sa construiasca alte orase. Grupurile slave din zona erau in conflict permanent cu Imperiul Bizantin si au tins sa fondeze un stat nou. Rezultatul a fost orasul Ribnica, ai carei locuitori au inceput sa-si construiasca adaposturile pe raul omonim. Numele orasului venea probabil de la numele raului pe care era situat. Prima mentiune a acestui oras a fost pe timpul unei familii regale din Serbia numita Casa Nemanjici. Importanta acestui oras o constituia, desigur, in pozitionarea lui strategica, la rascrucea drumurilor culturale si economice, cat si pentru capacitatea sa de a comunica cu vestul. Ocupand aceste teritorii, slavii au creat un nou stat, dezvoltandu-si aici cultura si artele, acceptabile bisericii medievale si nobilimii.
Numele de „Podgorica" a fost mentionat pentru prima oara in 1326 intr-un document regal din arhivele din Kotor. Orasul era puternic din punct de vedere economic: drumurile de negot, dintre Dubrovnik si Statul Nemanjici, erau in plina dezvoltare pe acele timpuri. Avand o economie infloritoare, Podgorica a dat dovada si de talente in domeniul artelor si invatamantului cat si de domeniul religios. Aceste lucruri i-au marit si mai mult importanta, transformandu-l intr-un oras cheie, din punct de vedere economic, militar si naval.
La cucerirea orasului de catre Imperiul Otoman, in 1474, orasul a incetat sa mai prospere in domeniile sale cheie. Podgorica a devenit un fel de colonie sub stapanirea Sangeacului Scutari in 1479. Otomanii au construit o cetate mare in Podgorica, fapt ce a intarit mai mult importanta strategica a orasului, si a devenit un centru de aparare al regiunii in care se afla. La inceputurile anului 1474 au survenit informatii despre intentiile sultanului de a trimite in Baleci si Podgorica 5.000 de familii turce, pentru a intari capacitatile de comunicare dintre Principatul Zeta si Shkoderul Venetian. Orasul fortificat cu turnuri, ziduri inalte si arme de foc au permis otomanilor sa-si mentina pe mult timp pozitiile militare in aceasta regiune, si sa intervina la oricare atac survenit din partea altor tari, de fiecare data cu succes. In 1864, Podgorica a devenit centrul vilayetului Scutari numit Bogurtlen (din turca: afina). A fost cunoscut sub numele de Burgurice in Albaneza.
Congresul de la Berlin din 1878, a alipit Podgorica lui Muntenegru, marcand sfarsitul celor 4 secole de stapanire otomana, incepand astfel o noua era in prosperarea orasului, a locuitorilor sai si a lui Montenegru in ansamblu. Orasul s-a dezvoltat rapid si a devenit un loc de comert. Primele forme de economie capitalista isi faceau aparitia. In 1904, a fost infiintata Zetska — o banca de economii, prima institutie financiara. Si-a schimbat curand cursul dezvoltarii, integrandu-se in banca Podgorica. S-au fost construit drumuri catre toate orasele din vecinatate, favorizand deschiderea companiilor si a business-urilor mici si, astfel, in 1902, o fabrica de tutun din Podgorica a devenit prima companie importanta din punct de vedere comercial pentru oras.
Primul Razboi Mondial a pus la pamant, desi pentru scurt timp dezvoltarea rapida a orasului, capitala de atunci a proaspatului proclamat Regat al Muntenegrului. Podgorica a fost ocupata, cum a fost ocupata si restul tarii de catre Austro-Ungaria din 1916 pana in 1918. Dupa eliberarea efectuata de aliati in 1918, a fost intrunit Adunarea Muntenegrului in fosta cladire a fabricii de tutun. Adunarea a marcat sfarsitul existentei Muntenegrului, ca tara, decizand astfel ca ea sa fie unita cu Regatul Iugoslaviei. In perioada interbelica, populatia orasului era in jur de 13,000 de locuitori.
Podgorica a suferit enorm din urma celui de al doilea razboi mondial; fiind bombardat de peste 70 de ori, omorand in jur de 7,000 de oameni. Orasul a fost eliberat pe data de 19 decembrie 1944. Sub denumirea de Titograd, orasul a devenit capitala Republicii Socialiste Muntenegru pe 13 iulie 1946. O perioada de extindere a orasului a urmat dupa acesti ani, sub stapanirea RSFI, perioada ce a marcat deschiderea spitalelor, industrializarea la nivel inalt a orasului si o crestere nemaiintalnita a orasului. Orasul a devenit rapid centrul comercial, economic si cultural a tarii. Procesul a fost incetinit din nou odata cu dezmembrarea RSFI in anii 90'. Numele „Podgorica" a fost restabilit pe 2 aprilie 1992.
Razboaiele iugoslave ce aveau un caracter foarte distructiv au ocolit Muntenegru, insa tara a fost grav afectata economic. O perioada severa de stagnare economica au surprins locuitorii in anii 1990. Economia a inceput, insa, sa recupereze activ la inceputul secolului al XXI-lea cand Podgorica a inceput sa se afirme ca un oras modern, cu caracter occidental. Dupa independenta ce a decurs cu succes dupa referendumul din mai 2006, Podgorica a devenit o capitala europeana a unui stat european, marindu-si astfel importanta din toate punctele de vedere.