Din aceeasi categorie
|
Memorialul Bucurestilor - Episodul 1 1.430 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Memorialul Bucurestilor - Episodul 2 1.215 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Memorialul Bucurestilor - Episodul 3 1.301 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Memorialul Bucurestilor - Episodul 8 1.258 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Memorialul Bucurestilor - Episodul 7 1.181 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Memorialul Bucurestilor - Episodul 4- 1.118 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Memorialul Bucurestilor - Episodul 5 1.099 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Astronomie - Odiseea interstelara 323 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Celtii Episodul 3 - Sacred Groves - 309 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mafia - Nasii documentar episodul 4 476 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Memorialul Bucurestilor - Episodul 4-
| Adaugat de Cozana | 26.05.2014 |  Adauga
la favorite |
997 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteConsiderata desavarsirea artei brancovenesti, Manastirea Vacaresti din Bucuresti era, pana in decembrie 1986, cel mai important martor al istoriei moderne atat de zbuciumate a poporului roman. Aceasta falnica ctitorie fusese un gand mai vechi al domnitorului Constantin Brancoveanu, insa martirizarea lui la Constantinopol nu i-a dat ragazul pentru a-l pune in aplicare. Ideea a fost preluata de urmasul sau la tron, Nicolae Mavrocordat, un domn venit in tara si considerat ulterior primul fanariot pe tronul Tarii Romanesti. In 1715, acesta incepea ridicarea a ceea ce avea sa devina cea mai mare si importanta manastire din sud-estul Europei.
Locul ales a fost coama „dealului Vacaresti“, cum era cunoscut de bucuresteni, fiind de fapt un promontoriu al cornisei terasei inferioare a Dambovitei (astazi, Calea Vacaresti 391-393), care domina capitala in partea de sud-est si a carei toponimie nu este clara nici pana in prezent. Se pare ca numele ar veni fie de la cei pripasiti in aceasta zona, care se ocupau cu cresterea vitelor, fie de la birul vacaritului, obisnuit in aceea vreme, fie de la faptul ca aceasta zona apartinuse boierilor Vacaresti. Incepand cu 1715, domnitorul Nicolae Mavrocordat a ridicat o manastire, cu incinta si bi-serica in mijloc, in forma de cruce, cu patru turle. Pe langa acesta a ridicat o resedinta domneasca, staretie si anexele necesare. Constructia a fost finalizata in 1722, dar a fost sfintita cu hramul „Sfanta Treime“ la 24 septembrie 1724. Dupa inzestrarea cu proprietati funciare, privilegii domnesti si obiecte de cult de mare pret, in 1721, ctitorul a inchinat noua Manastire Vacaresti Bisericii Sfantului Mormant de la Ierusalim.
Perioada de stralucire
Lacasul de cult, cu o lungime de 42 m si cu 17 m latime, era considerat o „cladire grandioasa, insumand o seama de elemente arhitectonice brancovenesti si influente ale barocului muntean“ si „o incununare a stilului brancovenesc din Tara Romaneasca“. Interiorul era pictat in fresca pe o suprafata de 2500 metri patrati. Se pare ca tot acest santier viza un amplu complex format din spatiu monahal si un centru de cultura si invatamant, care sa fie girate indeaproape de domn, din resedinta domneasca aflata in aceeasi incinta.
In 1730, ctitorul a trecut la cele vesnice, fiind inhumat chiar in biserica pe care o construise. Opera ctitoriceasca a fost continuata insa de fiul sau, Constantin Mavrocordat, care pana in 1736 a ridicat pe partea de est a bisericii un frumos paraclis, iar in partea de vest a incintei a adaugat o monumentala curte. In tot acest complex edilitar religios, construit pe o suprafata de 18.000 metri patrati, functionau o tiparnita, de sub ale carei teascuri au fost scoase carti de mare valoare culturala, o scoala de limba elena, de prestigiu la vremea aceea, dar mai ales o biblioteca, fara egal in sud-estul Europei, cu multe volume, unele rare, si care s-a risipit spre sfarsitul secolului al XIX-lea.
Transformarea in inchisoare
Perioada de glorie a Manastirii Vacaresti a apus spre mijlocul secolului al XIX-lea. Din lipsa de spatiu necesar si pentru un tratament adecvat celor de vita boiereasca, dupa 1848, revolutionari pasoptisti precum Nicolae Balcescu, fratii Golescu, Bratienii, Ion H. Radulescu, C. A. Rosetti sau Ion Ghica erau tinuti inchisi in incaperile atat de spatioase de la Manastirea Vacaresti. A fost precedentul creat pentru ca in 1864, la secularizarea provocata de domnitorul Alexandru I. Cuza, Manastirea Vacaresti sa cunoasca efectele nefericite ale acesteia. Fiind considerata o manastire inchinata si care trebuia scoasa de sub acest regim, domnul a transformat-o in inchisoare. Din acel moment, complexul Vacaresti a intrat intr-un proces de degradare continua. De numele acestei inchisori sunt legati: Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, acuzat de colaborare cu inamicul in timpul ocupatiei germane (1916-1918), C. Z. Codreanu, care ar fi fost inspirat de o icoana a Arhanghelului Mihail pentru a infiinta Miscarea legionara, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie s.a. Desi avea regim de inchisoare, biserica totusi a functionat. Acest lucru s-a intamplat pana in 1948, cand ultimul slujitor al Vacarestilor, parintele Dumitru Argint (slujea din 17 iulie 1947), era arestat, anchetat si deferit justitiei pentru propagare de tiparituri interzise. De asemenea, Siguranta comunista il acuza pe parintele Argint ca faciliteaza corespondenta intre detinutii pe care ii primea la slujba si spovedanie si familii. Preotul a fost condamnat de „justitia populara“, iar biserica Manastirii Vacaresti a fost inchisa pentru totdeauna.
Perioada comunista
Manastirea a avut acest regim pana la dezafectarea spatiului de detentie in anul 1973, deschizandu-se astfel posibilitatea pentru restaurarea intregului complex arhitectural. In perioada 1974-1977, un colectiv de specialisti condus de arhitectul Liana Bilciurescu a restaurat partea estica a incintei cu biserica, cutremurul din 1977 afectand-o nesemnificativ. Totusi, dupa seism, Comisia Monumentelor Istorice a fost desfiintata, iar santierul de restaurare de la Vacaresti a fost oprit.
Istoria Manastirii Vacaresti avea sa se stopeze in mod brutal, dupa vizitarea de catre Nicolae Ceausescu, la 2 decembrie 1984, a zonei din apropierea Dambovitei vizata pentru sistematizare. Cu aceasta ocazie, el a hotarat ca pe locul manastirii sa fie amplasat un mare palat al justitiei care sa gazduiasca Ministerul Justitiei, Procuratura generala, Tribunalul si alte instante. Ulterior, s-a vehiculat ideea ca in locul celor prevazute de acest proiect sa fie ridicat un complex sportiv si pentru congrese. Se pare ca ura lui Ceausescu pentru acest monument se datora detentiei pe care o suferise aici in anul 1940. Fata de aceasta, ziaristi, oameni de cultura, personalitati ale vremii, prin memorii la conducerea de partid si de stat, unele chiar la Europa libera, au cerut salvarea acestui monument de la demolare. Ceausescu nu s-a lasat induplecat.
Era probabil si un raspuns la refuzul patriarhului Iustin de a parasi Dealul Patriarhiei, unde Ceausescu dorea construirea unui monument al „Victoriei Socialismului“ si a muzeului socialismului. Aceasta dupa ce, la sugestia unor apropiati, aprobase planul de mutare a Patriarhiei la Manastirea Vacaresti, in jurul careia urma sa se reabiliteze spatii pentru institutul teologic de grad universitar si un departament pentru relatiile cu tarile ortodoxe.
Ultimele zile ale Manastirii Vacaresti
Insa pana la demolarea efectiva a manastirii a mai durat doi ani. In acest timp, se pare ca monumentul a suferit o serie de stricaciuni. Potrivit istoricului Panait I. Panaite, in vremea aceea directorul Muzeului de Istorie si Arta al municipiului Bucuresti, in martie 1985, din cauza filmarilor facute de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmul „Noi, cei din linia intai“, in incinta manastirii s-au folosit aruncatoare de flacari, petarde si s-a perindat o masa de ostasi cu vehicule grele, tunuri si tancuri, astfel producandu-se „fracturarea crucii din marmura a unuia dintre ctitorii manastirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; fortarea lacatelor si a drugilor de fier care inchideau paraclisul, precum si a usii altarului Bisericii mari“. Dupa acest moment, niste rromi pripasiti in aceasta zona, gasind usile descuiate la incaperile monumentului, au sustras diferite obiecte de cult si de arta, unele fiind apoi recuperate.
Ultimele zile din istoria Manastirii Vacaresti au fost intre 11-15 decembrie 1986, atunci cand buldozerele dirijate de marele arhitect Ceausescu demolau „cea mai izbutita biserica din lumea ortodoxa“, dupa cum era considerata de marele arhitect G. Cantacuzino. Dupa 1990, santierul de ridicare a complexului sportiv a fost stopat, locul ajungand in parasire. Pana de curand au existat initiative ca, in locul unde odinioara prin rugaciuni se aducea slava lui Dumnezeu, sa se ridice un mall.
sursa ziarul 'Lumina''
Locul ales a fost coama „dealului Vacaresti“, cum era cunoscut de bucuresteni, fiind de fapt un promontoriu al cornisei terasei inferioare a Dambovitei (astazi, Calea Vacaresti 391-393), care domina capitala in partea de sud-est si a carei toponimie nu este clara nici pana in prezent. Se pare ca numele ar veni fie de la cei pripasiti in aceasta zona, care se ocupau cu cresterea vitelor, fie de la birul vacaritului, obisnuit in aceea vreme, fie de la faptul ca aceasta zona apartinuse boierilor Vacaresti. Incepand cu 1715, domnitorul Nicolae Mavrocordat a ridicat o manastire, cu incinta si bi-serica in mijloc, in forma de cruce, cu patru turle. Pe langa acesta a ridicat o resedinta domneasca, staretie si anexele necesare. Constructia a fost finalizata in 1722, dar a fost sfintita cu hramul „Sfanta Treime“ la 24 septembrie 1724. Dupa inzestrarea cu proprietati funciare, privilegii domnesti si obiecte de cult de mare pret, in 1721, ctitorul a inchinat noua Manastire Vacaresti Bisericii Sfantului Mormant de la Ierusalim.
Perioada de stralucire
Lacasul de cult, cu o lungime de 42 m si cu 17 m latime, era considerat o „cladire grandioasa, insumand o seama de elemente arhitectonice brancovenesti si influente ale barocului muntean“ si „o incununare a stilului brancovenesc din Tara Romaneasca“. Interiorul era pictat in fresca pe o suprafata de 2500 metri patrati. Se pare ca tot acest santier viza un amplu complex format din spatiu monahal si un centru de cultura si invatamant, care sa fie girate indeaproape de domn, din resedinta domneasca aflata in aceeasi incinta.
In 1730, ctitorul a trecut la cele vesnice, fiind inhumat chiar in biserica pe care o construise. Opera ctitoriceasca a fost continuata insa de fiul sau, Constantin Mavrocordat, care pana in 1736 a ridicat pe partea de est a bisericii un frumos paraclis, iar in partea de vest a incintei a adaugat o monumentala curte. In tot acest complex edilitar religios, construit pe o suprafata de 18.000 metri patrati, functionau o tiparnita, de sub ale carei teascuri au fost scoase carti de mare valoare culturala, o scoala de limba elena, de prestigiu la vremea aceea, dar mai ales o biblioteca, fara egal in sud-estul Europei, cu multe volume, unele rare, si care s-a risipit spre sfarsitul secolului al XIX-lea.
Transformarea in inchisoare
Perioada de glorie a Manastirii Vacaresti a apus spre mijlocul secolului al XIX-lea. Din lipsa de spatiu necesar si pentru un tratament adecvat celor de vita boiereasca, dupa 1848, revolutionari pasoptisti precum Nicolae Balcescu, fratii Golescu, Bratienii, Ion H. Radulescu, C. A. Rosetti sau Ion Ghica erau tinuti inchisi in incaperile atat de spatioase de la Manastirea Vacaresti. A fost precedentul creat pentru ca in 1864, la secularizarea provocata de domnitorul Alexandru I. Cuza, Manastirea Vacaresti sa cunoasca efectele nefericite ale acesteia. Fiind considerata o manastire inchinata si care trebuia scoasa de sub acest regim, domnul a transformat-o in inchisoare. Din acel moment, complexul Vacaresti a intrat intr-un proces de degradare continua. De numele acestei inchisori sunt legati: Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, acuzat de colaborare cu inamicul in timpul ocupatiei germane (1916-1918), C. Z. Codreanu, care ar fi fost inspirat de o icoana a Arhanghelului Mihail pentru a infiinta Miscarea legionara, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie s.a. Desi avea regim de inchisoare, biserica totusi a functionat. Acest lucru s-a intamplat pana in 1948, cand ultimul slujitor al Vacarestilor, parintele Dumitru Argint (slujea din 17 iulie 1947), era arestat, anchetat si deferit justitiei pentru propagare de tiparituri interzise. De asemenea, Siguranta comunista il acuza pe parintele Argint ca faciliteaza corespondenta intre detinutii pe care ii primea la slujba si spovedanie si familii. Preotul a fost condamnat de „justitia populara“, iar biserica Manastirii Vacaresti a fost inchisa pentru totdeauna.
Perioada comunista
Manastirea a avut acest regim pana la dezafectarea spatiului de detentie in anul 1973, deschizandu-se astfel posibilitatea pentru restaurarea intregului complex arhitectural. In perioada 1974-1977, un colectiv de specialisti condus de arhitectul Liana Bilciurescu a restaurat partea estica a incintei cu biserica, cutremurul din 1977 afectand-o nesemnificativ. Totusi, dupa seism, Comisia Monumentelor Istorice a fost desfiintata, iar santierul de restaurare de la Vacaresti a fost oprit.
Istoria Manastirii Vacaresti avea sa se stopeze in mod brutal, dupa vizitarea de catre Nicolae Ceausescu, la 2 decembrie 1984, a zonei din apropierea Dambovitei vizata pentru sistematizare. Cu aceasta ocazie, el a hotarat ca pe locul manastirii sa fie amplasat un mare palat al justitiei care sa gazduiasca Ministerul Justitiei, Procuratura generala, Tribunalul si alte instante. Ulterior, s-a vehiculat ideea ca in locul celor prevazute de acest proiect sa fie ridicat un complex sportiv si pentru congrese. Se pare ca ura lui Ceausescu pentru acest monument se datora detentiei pe care o suferise aici in anul 1940. Fata de aceasta, ziaristi, oameni de cultura, personalitati ale vremii, prin memorii la conducerea de partid si de stat, unele chiar la Europa libera, au cerut salvarea acestui monument de la demolare. Ceausescu nu s-a lasat induplecat.
Era probabil si un raspuns la refuzul patriarhului Iustin de a parasi Dealul Patriarhiei, unde Ceausescu dorea construirea unui monument al „Victoriei Socialismului“ si a muzeului socialismului. Aceasta dupa ce, la sugestia unor apropiati, aprobase planul de mutare a Patriarhiei la Manastirea Vacaresti, in jurul careia urma sa se reabiliteze spatii pentru institutul teologic de grad universitar si un departament pentru relatiile cu tarile ortodoxe.
Ultimele zile ale Manastirii Vacaresti
Insa pana la demolarea efectiva a manastirii a mai durat doi ani. In acest timp, se pare ca monumentul a suferit o serie de stricaciuni. Potrivit istoricului Panait I. Panaite, in vremea aceea directorul Muzeului de Istorie si Arta al municipiului Bucuresti, in martie 1985, din cauza filmarilor facute de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmul „Noi, cei din linia intai“, in incinta manastirii s-au folosit aruncatoare de flacari, petarde si s-a perindat o masa de ostasi cu vehicule grele, tunuri si tancuri, astfel producandu-se „fracturarea crucii din marmura a unuia dintre ctitorii manastirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; fortarea lacatelor si a drugilor de fier care inchideau paraclisul, precum si a usii altarului Bisericii mari“. Dupa acest moment, niste rromi pripasiti in aceasta zona, gasind usile descuiate la incaperile monumentului, au sustras diferite obiecte de cult si de arta, unele fiind apoi recuperate.
Ultimele zile din istoria Manastirii Vacaresti au fost intre 11-15 decembrie 1986, atunci cand buldozerele dirijate de marele arhitect Ceausescu demolau „cea mai izbutita biserica din lumea ortodoxa“, dupa cum era considerata de marele arhitect G. Cantacuzino. Dupa 1990, santierul de ridicare a complexului sportiv a fost stopat, locul ajungand in parasire. Pana de curand au existat initiative ca, in locul unde odinioara prin rugaciuni se aducea slava lui Dumnezeu, sa se ridice un mall.
sursa ziarul 'Lumina''
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.