AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Edvard Munch se naste la 12 decembrie 1863 la Loten, in judetul norvegian Hedmark. In 1881 intra la Scoala Regala de Desen din Christiania (astazi Oslo) si se formeaza sub indrumarea sculptorului Julius Middelthun.
In 1882 frecventeaza atelierul lui Christian Krohg si cursurile in aer liber conduse de Fritz Thaulow. Thaulow, apreciind talentul lui Munch, se hotaraste sa-i finanteze o calatorie la Anvers si Paris. Pleaca in 1885 la Paris, unde ramane timp de patru saptamani, si ia contact cu cercurile artistice pariziene, fiind uimit de pictorii impresionisti. In 1889 organizeaza la Christiania prima sa expozitie personala iar in 1892 participa la expozitia Asociatiei Artistilor Berlinezi.
In Berlin, realizeaza primele gravuri si litografii. In timpul urmatoarei calatorii la Paris (1896) isi expune lucrarile la Salonul Artistilor Independenti si la galeria Bing. Munch se indeparteaza de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative si de expresivitatea liniilor. In cadrul expozitiei Secesiunii din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul Frize de viata. La Berlin, face primii pasi in domeniul graficii si executa in special acvaforte si litografii. In toamna anului 1908 se interneaza intr-o clinica din Copenhaga din cauza unei accentuate depresiuni afective. In 1910 incepe lucrarile de decorare a Universitatii din Christiania. Timp de sapte ani picteaza 11 panze monumentale care ilustreaza fortele eterne, datatoare de viata: Soarele Istoria, Alma Mater (Universitatea, simbolul Stiintei). Intre timp, - dupa 1933 - in Germania, autoritatile naziste ii considera operele drept "degenerate" si sunt retrase din muzeele germane. In perioada de ocupatie a Norvegiei, Munch traieste retras pe mosia sa Ekely din Oslo, unde moare la 23 ianuarie 1944, la o luna dupa ce implinise 80 de ani.
Educatia artistica a lui Munch in Norvegia se desfasurase in spiritul traditiei naturaliste. Mai tarziu, intrand in contact cu arta europeana si mai ales cu cea franceza si germana, artistul isi elaboreaza propriul stil distinct. Atat picturile sale cat si lucrarile grafice se evidentiaza printr-un indraznet caracter inovator in sfera mijloacelor de realizare a operelor si printr-o expresivitate abstracta a formelor.
Pictand tabloul Tipatul, Edvard Munch patrunde in lumea fricii si a singuratatii. In prim plan tipa un om, al carui trup contorsionat convulsiv si gestul mainilor care cuprind capul tradeaza o spaima nemasurata. Chipul galbui se armonizeaza cu craniul cadaveric. Culorile mediului simbolizeaza starea psihica a personajului, albastrul intunecat retine glasul sfasietor si-l reflecta cu ecou intr-un golf larg, pana sub cerul stralucitor , de un rosu sangeriu. In afara tabloului reprodus aici, de altfel cel mai cunoscut si care se gasea in Galeria Nationala din Oslo, de unde a fost furat,[1] mai exista alte cincizeci versiuni diferite ale Tipatului. Originalul furat a fost gasit in 2006. A patra versiune a tabloului este pictura care a fost licitata la cel mai ridicat pret din lume, fiind adjudecata la 119.922.500$ in cadrul unei licitatii organizate la 2 mai 2012).
In multe din tablourile sale se oglindeste atitudinea ambivalenta a lui Munch fata de femei. Le priveste pe rand fie ca fecioare nepatate si ca intruchipare a iubirii (Dimineata 1884, Inger in negru 1884, Pubertatea 1894), fie ca ca simbol al pacatului si instrument al satanei (Vampirul 1893, A doua zi 1895). Din acest punct de vedere, Madonna reprezinta o sinteza perfecta a perverselor lui obsesii mistice si erotice. Prezentandu-si Madonna la Salonul Artistilor Independenti din Paris in anul 1896, Munch ii da titlul Femeie indragostita, dovedind faptul ca in ochii sai religia si senzualitatea sunt strans legate una de cealalta. In viziunea lui Munch, femeia iubita se confunda cu Madonna suferintei. Femeia cu sanii dezgoliti si parul despletit, cu capul lasat pe spate este in culmea extazului iubirii.
Maiestria cu care Munch a reusit sa dezvaluie secretele ascunse ale temelor abordate va fi un exemplu pe care il vor urma multi alti artisti. Ecourile surselor sale de inspiratie sunt vizibile nu numai in lucrarile expresionistilor germani, ci si in creatia a doi pictori austrieci, Oskar Kokoschka si Egon Schiele. Pictura lui Munch este studiata de asemenea cu atentie de Lucian Freud, care a continuat la inceputul activitatii sale artistice traditia germana a neorealismului (Neue Sachlichkeit). La fel ca Munch, Lucian Freud, servindu-se de liniaritatea desenului, reuseste sa reproduca pe panza propriile sale stari de spirit.