Rhinoceros (1974)
Nota IMDb:6,1
Regizor: Tom O'Horgan
Scenaristi: Eugene Ionesco (play), Julian Barry (screenplay)
Cu: Zero Mostel, Gene Wilder, Karen Blac
Dintre toate piesele lui Ionesco, Rinocerii, parabola oamenilor care se transforma in bestii, e cea mai intens autobiografica. E expresia nevoii sale de a exorciza un trecut pe care l-a purtat in el, ca o rana vie a memoriei. Mai mult decat Metamorfoza lui Kafka, alegoria ionesciana ramane un strigat de disperare in fata pericolelor uniformizarii, de care fiinta umana se lasa contaminata, modificata, fara sa o inteleaga decat atunci cand e prea tarziu. Totodata, textul este si un triumf al umanismului, in forma improbabila a celei din urma replici a lui Beranger, eroul insingurat care refuza sa capituleze. Un text impartit, asadar, intre un pesimism cinic si o forma de speranta ce nu se lasa ingenunchiata de nimic… Un teatru al absurdului nascut dintr-o serie contradictii ireconciliabile, intre teama declarata fata de marele mecanism al istoriei si increderea in sansa individului de a se salva, fie si ramas singur, „ultimul om", cum o spune Beranger… Teama e alimentata de experientele reale traite de Ionesco intr-o Romanie pe care o va parasi pentru totdeauna. Increderea se naste din convingerea lui ca, dincolo de seductia ideologiilor si de toate formele de standardizare, omul se poate mantui numai prin libertate....
Rinocerizare este un neologism cu referinta la piesa de teatru Rinocerii, inventat de Eugen Ionescu pentru a desemna procesul molipsitor de aderare a oamenilor la fascism.
Eugen Ionescu a trait intre 1925-1938 in Romania, perioada in care asista la infiintarea grupului mistic si nationalist legionar, si la procesul prin care Legiunea Arhanghelului Mihail (si mai tarziu Garda de Fier) a devenit o miscare politica (partid) de masa. In aceeasi perioada Germania, Spania si Italia treceau prin procese similare de alunecare in fascism. Ionescu compara astfel cetateanul care adera la fascism cu un rinocer, animal stupid, violent, coleric si pe jumatate orb care se napusteste salbatic inainte fara sa-l intereseze ce se afla acolo.
Rinocerita rezuma ceea ce Eugen Ionescu percepe a fi in epoca doua mari maladii ideologice, anume totalitarismul (sub forma lui istorica de nazism si fascism) si conformismul: „Trebuie sa urmam spiritul epocii", declara in piesa un personaj (invatatorul pensionar Botard).
Eugen Ionescu denunta astfel linia minimei rezistente aplicata sistematic de omul tipic al majoritatii, oricare ar fi ea, caci este infinit mai dificil sa ne asumam responsabilitatea propriilor opinii si gesturi decat sa consumam ideologiile la moda la un moment dat.
Distributie:
Zero Mostel ...
John
Gene Wilder ...
Stanley
Karen Black ...
Daisy
Joe Silver ...
Norman
Robert Weil ...
Carl
Marilyn Chris ..
Mrs. Bingham
Percy Rodrigues ...
Mr. Nicholson
Robert Fields ...
Young Man, Logician
Melody Santangello ...
Young Woman (as Melody Santangelo)
Don Calfa ...
Waiter
Lou Cutell ...
Cashier
Howard Morton ...
Doctor
Manuel Aviles ...
Busboy
Anne Ramsey ...
Woman with Cat
Lorna Thayer ...
Restaurant Owner