Din aceeasi categorie
|
Ferma Manastirii Tudor | Istorie absoluta 61 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ferma manastirii Tudor de Craciun 327 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata lui Tudor Vladimirescu, Ep. 6 265 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Amintiri bucurestene 321 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Amintiri bucurestene 307 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata lui Tudor Vladimirescu, Ep. 4 287 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata lui Tudor Vladimirescu, Ep.2 - 332 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata lui Tudor Vladimirescu, Ep. 5 386 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Viata lui Tudor Vladimirescu, Ep.3 – 242 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
"Dinastia Tudor" 603 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Tudor Arghezi
| Adaugat de Cozana | 24.03.2014 |  Adauga
la favorite |
774 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTudor Arghezi, poet, prozator si gazetar cu o cariera literara intinsa si foarte bogata, unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice. Biografia sciitorului, plina de cotituri, a ramas pana astazi controversata in multe detalii. S-a nascut la 23 mai 1880 la Bucuresti, intr-o familie originara din Carbunesti – judetul Gorj. Numele sau adevarat a fost Ion N. Theodorescu; pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind in legatura cu Argesis, vechiul nume al raului Arges. Copilaria nu i-a lasat scriitorului decat amintiri dureroase, acesta marturisind: “Este cea mai amara varsta a vietii. N-as mai voi sa fiu o data copil".
In perioada de scoala, cateva chipuri i-au incalzit sufletul. Pe blandul invatator Abramescu si pe profesorul de romana Girbea ii va evoca, peste ani, cu dragoste si recunostinta.
Intre 1891-1896 a urmat cursurile Liceului “Sfantul Sava", perioada in care se imprieteneste cu viitorii scriitori Gala Galaction si N. D. Cocea. “… aceasta prietenie a alcatuit pentru noi o insula, o concretizare de aspiratii comune … pentru toata viata. Insula noastra nu a cunoscut invidia si orgoliul". In 1896, la 16 ani se produce si debutul sau literar, sub indrumarea lui Alexandru Macedonski, in revista “Liga Ortodoxa". Poetul se semneaza cu numele sau real, Ion Theo. Nu-si incheie studiile, incepe sa lucreze in fabrica.
Incepand cu 1900 si pana in 1904, poetul este calugar la Manastirea Cernica. Acolo, in linistea chiliei va invata, pe indelete, taina manuirii cuvintelor.
In 1905 pleaca intr-o calatorie prin strainatate, la Paris apoi prin Elvetia, la Manastirea Cordelierilor, unde este rugat insistent sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile universitatii si lucreaza intr-un atelier de inele si capace de ceasornice din aur pentru a-si castiga existenta. Totodata, in cursul anului 1909 viziteaza Italia.
In 1912 revine in Romania. Pana in 1916, cand Romania intra in primul razboi mondial, publica versuri, pamflete si articole polemice la “Facla", “Viata Romaneasca", “Teatru", “Rampa". In 1918, in timpul realizarii Marii Uniri, impreuna cu alti 11 ziaristi si scriitori este inchis in penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare pentru ca se pronuntase in favoarea neutralitatii Romaniei in primul razboi mondial.
Prima sa carte de poezie, “Cuvinte potrivite" apare, cu intarziere, in 1927. Poetul avea 47 de ani. Sub directia sa, in anul urmator, apare ziarul “Bilete de papagal". Debutul in proza se produce in 1929, odata cu aparitia cartii “Icoane de lemn".
In 1931 apare volumul de versuri “Flori de mucigai", legat ca de altfel si “Poarta neagra" de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul in proza “Cartea cu jucarii", inaugurand o directie secundara in creatia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: “Cantec de adormit Mitzura", “Buruieni", “Martisoare", “Prisaca", “Zdreanta", etc.
In 1934 apare romanul “Ochii maicii domnului" in care este evocata dragostea materna si devotamentul filial. Urmeaza in 1935 “Versuri de seara", romanul “Cimitirul Buna-Vestire" – 1936, volumul de versuri “Hore" – 1939, romanul “Lina" – 1942.
Sub genericul “Bilete de papagal" publica pamflete usturatoare pentru care este cercetat de politie (1943). La 30 septembrie 1943 apare exceptionalul pamflet “Baroane" in care este atacat ambasadorul german la Bucuresti, Manfred von Killinger. Ziarul este imediat confiscat iar autorul inchis la Bucuresti si ulterior in lagarul de la Targu Jiu.
Odata cu instaurarea regimului comunist, in 1944, iese din lagar. Este reabilitat, distins cu titluri si premii, ales membru al Academiei Romane si sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. In 1965, Universitatea din Viena ii decerneaza premiul “Gottfried von Herder", iar Academia Sarba de Stiinte il alege membru al sectiei de literatura. Publica: “1907 – peisaje", “Cantare omului", “Stihuri pestrite", “Poeme noi", “Cu bastonul prin Bucuresti".
Desi Arghezi nu este singurul poet care s-a lasat fascinat de universul marunt, nicaieri ca la el lumea vietuitoarelor fara grai nu a capatat un contur mai unitar si mai complex. Toate aceste vietuitoare se afla intr-un fel de dependenta afectiva fata de om (“Cantec de adormit Mitura", volumul “Copilaresti").
In 1967, pe 14 iulie, se stinge din viata, fiind inmormantat, alaturi de sotia sa Paraschiva, in gradina casei din strada Martisor. Casa a devenit astazi muzeu.
In perioada de scoala, cateva chipuri i-au incalzit sufletul. Pe blandul invatator Abramescu si pe profesorul de romana Girbea ii va evoca, peste ani, cu dragoste si recunostinta.
Intre 1891-1896 a urmat cursurile Liceului “Sfantul Sava", perioada in care se imprieteneste cu viitorii scriitori Gala Galaction si N. D. Cocea. “… aceasta prietenie a alcatuit pentru noi o insula, o concretizare de aspiratii comune … pentru toata viata. Insula noastra nu a cunoscut invidia si orgoliul". In 1896, la 16 ani se produce si debutul sau literar, sub indrumarea lui Alexandru Macedonski, in revista “Liga Ortodoxa". Poetul se semneaza cu numele sau real, Ion Theo. Nu-si incheie studiile, incepe sa lucreze in fabrica.
Incepand cu 1900 si pana in 1904, poetul este calugar la Manastirea Cernica. Acolo, in linistea chiliei va invata, pe indelete, taina manuirii cuvintelor.
In 1905 pleaca intr-o calatorie prin strainatate, la Paris apoi prin Elvetia, la Manastirea Cordelierilor, unde este rugat insistent sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile universitatii si lucreaza intr-un atelier de inele si capace de ceasornice din aur pentru a-si castiga existenta. Totodata, in cursul anului 1909 viziteaza Italia.
In 1912 revine in Romania. Pana in 1916, cand Romania intra in primul razboi mondial, publica versuri, pamflete si articole polemice la “Facla", “Viata Romaneasca", “Teatru", “Rampa". In 1918, in timpul realizarii Marii Uniri, impreuna cu alti 11 ziaristi si scriitori este inchis in penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare pentru ca se pronuntase in favoarea neutralitatii Romaniei in primul razboi mondial.
Prima sa carte de poezie, “Cuvinte potrivite" apare, cu intarziere, in 1927. Poetul avea 47 de ani. Sub directia sa, in anul urmator, apare ziarul “Bilete de papagal". Debutul in proza se produce in 1929, odata cu aparitia cartii “Icoane de lemn".
In 1931 apare volumul de versuri “Flori de mucigai", legat ca de altfel si “Poarta neagra" de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul in proza “Cartea cu jucarii", inaugurand o directie secundara in creatia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: “Cantec de adormit Mitzura", “Buruieni", “Martisoare", “Prisaca", “Zdreanta", etc.
In 1934 apare romanul “Ochii maicii domnului" in care este evocata dragostea materna si devotamentul filial. Urmeaza in 1935 “Versuri de seara", romanul “Cimitirul Buna-Vestire" – 1936, volumul de versuri “Hore" – 1939, romanul “Lina" – 1942.
Sub genericul “Bilete de papagal" publica pamflete usturatoare pentru care este cercetat de politie (1943). La 30 septembrie 1943 apare exceptionalul pamflet “Baroane" in care este atacat ambasadorul german la Bucuresti, Manfred von Killinger. Ziarul este imediat confiscat iar autorul inchis la Bucuresti si ulterior in lagarul de la Targu Jiu.
Odata cu instaurarea regimului comunist, in 1944, iese din lagar. Este reabilitat, distins cu titluri si premii, ales membru al Academiei Romane si sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. In 1965, Universitatea din Viena ii decerneaza premiul “Gottfried von Herder", iar Academia Sarba de Stiinte il alege membru al sectiei de literatura. Publica: “1907 – peisaje", “Cantare omului", “Stihuri pestrite", “Poeme noi", “Cu bastonul prin Bucuresti".
Desi Arghezi nu este singurul poet care s-a lasat fascinat de universul marunt, nicaieri ca la el lumea vietuitoarelor fara grai nu a capatat un contur mai unitar si mai complex. Toate aceste vietuitoare se afla intr-un fel de dependenta afectiva fata de om (“Cantec de adormit Mitura", volumul “Copilaresti").
In 1967, pe 14 iulie, se stinge din viata, fiind inmormantat, alaturi de sotia sa Paraschiva, in gradina casei din strada Martisor. Casa a devenit astazi muzeu.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.