Din aceeasi categorie
|
Gentlemen prefer Blondes - Marilyn Monroe / 1953 1.110 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Ultimele zile din viata lui Marilyn Monroe | Part.6 1.475 vizite - 2 comentarii adaugat de micle |
||||||||||||||||||
|
Teoria Conspiratiei - Moartea lui Marilyn Monroe 1.598 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marilyn Monroe si adevarul despre viata ei 1.303 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gentlemen Prefer Blondes-Marilyn Monroe vs Nicole Kidman 1.369 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Marilyn Monroe - Ultimele zile de viata / 112 minute 1.637 vizite - 0 comentarii adaugat de cara |
||||||||||||||||||
|
Kennedy Center Honors 2012 - Led Zeppelin 1.441 vizite - 0 comentarii adaugat de sahia |
||||||||||||||||||
|
Top 30 Sex Simboluri Hollywoodiene din toate timpurile 1.866 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Fascinanta Marilyn Monroe - Documentar / 48 min 681 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Martorul stie mai mult (UK 1979) Charles Bronson 99 min 2.190 vizite - 0 comentarii adaugat de emil |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Alte rubrici >> Vedete
Jackie Kennedy Vs Marilyn Monroe
| Adaugat de Cozana | 05.03.2014 |  Adauga
la favorite |
1.925 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteE imposibil sa intelegem optiunile din viata lui Jackie Kennedy, fara a pricepe uriasa patima cu care urmarea puterea si, de-o mie de ori mai mult inca, banii.
Si-a pus ochii pe barbati in stare sa-i satisfaca nevoile materiale la nivelul a 30 000 de dolari pe luna, doar pentru garderoba. Jackie a fost o prapastie fara fund, financiar vorbind, si a sfarsit prin a-l ingrijora, in loc de a-l epuiza, pe al saselea om bogat din lume, care i-a fost al doilea sot: Aristotel Onassis. “Recunosc, imi place luxul“, ii declara ea cu nevinovatie, in 1972, unui ziarist iranian, la sfarsitul unei vizite la Teheran, unde le achita gazdelor o nota de plata de 700 000 de dolari, adica 70 000 de dolari cheltuieli zilnice. Risipitoare pana la nebunie, intelegea sa ramana neschimbata, cu deplina indolenta, si a priceput nevoia corolara a unor aliante solide. Prima doamna a Statelor Unite, apoi sotie a unui miliardar, era numita “Deget Fermecat“: arata cu degetul prin magazine obiectul dorit, fara a se uita la pret si fara a-l plati cu bani gheata, indicand doar adresa unde sa fie trimis.
Jackie mostenise o idee fixa de-a mamei sale, frica sa nu-i lipseasca ceva, si a invatat repede cel mai bun remediu. S-a dovedit fiica demna a lui Janet, mama ahtiata de agoniseli si dragosteli, precum si a lui „Black Jack“, tata papugiu, pilangiu si fustangiu. Prima a instruit-o sa nu se marite decat cu un barbat foarte bogat, al doilea sa-i ierte multe celui care n-ar avea decat unul dintre cele trei vicii. Cei doi soti ai lui Jackie, John Kennedy (1953-1963) si Aristotel Onassis (1968-1975) au constituit obiectul unei optiuni aproape aritmetice. Jackie a invatat de la parintii ei ca poti obtine orice de la barbati, cu conditia sa-ti dai silinta. Frumusete, cultura, inteligenta, nu s-a menajat catusi de putin in a le avea si si-a jucat altminteri la perfectie rolul de mama, iar apoi de bunica.
Jackie si sora ei cu trei ani mai mica, Lee, care-i va pasi pe urme in toate privintele (amanti, morala, frumusete si bani), isi vad parintii cum se cearta mereu, pana la divortul din 1937 (Jackie are pe-atunci 11 ani). Dupa despartire, mama ii poarta o ura atat de intensa lui Black Jack, incat lui Jackie ii va fi mila de el si il va ierta chiar si pentru ca a fost asa de beat in ziua maritisului ei, ca n-a fost in stare s-o conduca la altar. Amantele, sticlele de whisky si sforariile au devastat bunastarea familiei, iar Janet isi invita fetele “sa se marite cu bogatasi“, ceea ce se grabeste sa faca ea insasi, in 1942, cu Hugh Auchincloss, industrias putred de bogat. Bunul Hugh le ofera, lui Jackie si Lee, posibilitatea de-a frecventa cele mai bune scoli: fara el, Jackie n-ar fi putut niciodata sa emita pretentii de mariaj in high society. La 17 ani, se invarte pe la toate chefurile din Long Island; la 21, e aleasa „Miss Boboc“ de un ziarist monden; la 22, merge sa studieze la Sorbona si e dezvirginata intr-un ascensor parizian, de un scriitor american; la 25, absolventa de literatura franceza si jurnalism, castiga un concurs de scris la revista Vogue.
Istoria nu spune daca Jackie s-a indragostit, caci problema se pune altfel: ea n-ar fi putut sa se lege nici de-un sarantoc, nici de-un barbat fara anvergura. Ii da papucii unui bancher bogat si banal, cu care e logodita, la fel cum i-a dat papucii scriitorului american, in fata caruia va marturisi poetic: „Ce-o sa ma fac langa un politician plicticos precum Kennedy? Dar e cu mult mai bogat decat tine!"
Cei doi “singuratici rosi de ambitie“, cum ii descrie prietenul care le-a facut legatura, au toate calitatile pentru a se placea reciproc. Jackie a crescut visand o viata de printesa; el a fost educat de un tata pe jumatate mafiot sa devina om puternic. Dar John nu e robust la trup: sufera de boala lui Addison, care atinge glandele suprarenale si ameninta cu o insuficienta mortala, suporta o rana din razboi si dureri violente de spinare, care il obliga sa stea luni in sir la pat si, dupa ce devine presedinte, sa se sprijine in carje, indata ce nu mai e sub privirile publicului larg. Putem recunoaste oare in invaliditatea lui episodica si in permanentele sale situatii-limita (a primit de trei ori ultimul maslu!) explicatia furiei de invingator si hiperactivitatea sexuala, sporita ulterior prin numeroase injectii cu cortizon? In orice caz, acumuleaza cuceririle.
Un coleg de clasa va spune ca niciodata nu l-a vazut indragostit. O traditie de familie. Se cunoaste relatia de lunga durata a tatalui sau cu Gloria Swanson si de scurta durata cu nenumarate starlete; fiul va fi vazut, inainte de Jackie, alaturi de Lana Turner, Joan Crawford, Gene Tierney, Judith Campbell, Joan Fontaine, ba chiar si cu o spioana din Est banuita de nazism! Batranul Joe Kennedy asteapta o sotie demna, capabila sa-i sprijine ambitiile pentru fiul cel mare al familiei, care a supravietuit (alt frate a murit in razboi): alegerile prezidentiale din 1960. Ales senator si deputat de Massachusetts pentru Partidul Democrat, John cucereste tot ce prinde (o femeie pe zi, vedeta sau receptionera de hotel, nu conteaza, cinci minute intalnirea, fara nici o vorba de prisos) si participa la dubioase chefuri pana-n zori (amici grosolani si bautori de bere).
Jackie, pe partea ei, ii cantareste pe toti pretendentii la insuratoare. I-a placut de John in cursul unui party, dar balanta se inclina dupa celebrul interviu realizat de ziarista debutanta la New York Times, in 1953: „Exista o anumita varsta pentru a cuceri mandatul suprem?“, il intreaba ea pe proaspatul ales, in varsta de 38 de ani. O luna mai tarziu, politicianul democrat o paraseste pe Audrey Hepburn, care tocmai a cistigat Premiul Oscar pentru Vacanta la Roma, si ii trimite o telegrama fara echivoc lui Jackie, aflata la Londra spre a transmite ceremonia de incoronare a Reginei Elisabeta: “Mi-e dor de tine.“ Vrea s-o vada; si ea ar vrea (fiindca el are o avere estimata de revista Forbes la 400 de milioane de dolari). Janet Auchincloss topaie intr-un picior de bucurie. Joe Kennedy binecuvanteaza casatoria. „Un senator renunta la burlacie pentru o ziarista“, titreaza Daily News la 23 iunie 1953. Legenda se naste, fara a se cauta nod in papura pentru aceasta iubire ce leaga doua fiinte cu interese reciproce si clar intelese.
Jackie, prin cultura sa, reprezinta un formidabil avantaj politic. De-a lungul celor sapte ani care-i mai despart de alegerile prezidentiale, ea impodobeste discursurile sotului cu fraze din Voltaire sau cu referinte istorice. Poliglota, isi desfasoara talentul diplomatic, in timp ce John e un badaran cu accente taioase. Foarte repede, el invata sa se foloseasca de calitatile nevestei. In fata unui De Gaulle fermecat, anunta: “Stiti, eu sunt sotul lui Jackie Kennedy!“
Invata chiar s-o iubeasca pe Jackie, in felul sau, nu monogam, iar ea il suporta, fiindca si-a ales acest winner pe stil american, care totusi nu e lipsit de slabiciuni: in 1955, de-a lungul catorva saptamani, Jackie sta la capataiul sotului ei, pe care n-a lipsit mult sa-l piarda in urma unei grele operatii la spinare. N-are parte de multa recunostinta, caci, indata ce se pune pe picioare, sotul evita cinele in familie, isi lasa nevasta incuiata la hotel pe durata mitingurilor politice si ii prefera, in vara lui 1956, o vesela croaziera cu amicii pe Marea Mediterana, pe cand ea e insarcinata. Jackie naste prematur, la un an dupa prima sarcina pierduta, o fetita moarta. In aceleasi momente, sotia lui Bobby Kennedy, fratele lui John, naste din nou (va avea unsprezece copii!). Batranul Joe o consoleaza pe Jackie la Hyannis Port, domeniul de vis al familiei Kennedy, semnandu-i un (foarte consistent) cec, iar asta se va repeta de multe ori… de fiecare data cand Jackie va ameninta ca pleaca. Plutind pe apele marii, John va afla de drama propriei sale familii din presa!
In noiembrie 1957, Jackie naste in sfarsit copilul mult visat, pe Caroline, element indispensabil pentru a incarna imaginea de familie. Isi transforma casa in palat, isi copleseste fiica de tandrete, face shopping, tine regim, se apuca de sport (calaritul va ramane pasiunea ei pana la sfarsitul vietii), pozeaza pentru fotografi cu un zambet mare si se ascunde sa planga.
Se intampla si asta. John nu se oboseste sa-si mascheze patima pentru femei. Seducator si badaran totodata, o afiseaza pe Marilyn in marime naturala pe usa camerei sale, cand e bolnav, sau declara, cand afla de casatoria lui Grace cu printul Rainier: „Pe asta puteam s-o iau eu de nevasta." Paparazzi ar putea anunta cate un adulter pe saptamana, daca nu s-ar teme de represalii.
Se va spune mai tarziu ca si Jackie l-a „cunoscut“ pe Aristotel Onassis inca din 1955, sau ca legatura ei de mai tarziu cu Bobby, fratele mai mic al lui John, pe care l-a iubit in taina toata viata, a inceput inainte de moartea presedintelui. E posibil. Dar tradarile ei nu s-au comparat nici pe departe cu ale sotului.
Aluziile pe care John Kennedy le facea la propriile aventuri, in prezenta lui Jackie, intepaturile pe care si le lansau in public, i-au dus pe unii la gandul ca aventurile reprezentau pentru ei un joc de putere. In orice caz, devenita mama, si cu atat mai mult dupa ce s-a stabilit la Casa Alba, Jackie asteapta cu rabdare ca jocul sa ia sfarsit. Ea urmareste un obiectiv mai presus de interesele personale: presedintia, o ambitie care trebuie insotita de sacrificii si justifica suportarea unor insulte. Scriitorul Gore Vidal, pe-atunci emblema homosexualitatii cu staif, dincolo de Atlantic, analizeaza cuplul cu raceala: „Ei evoluau in lumea puterii si a banului, iar pentru oamenii bogati si puternici valorile invechite, cum sunt fidelitatea si fericirea familiei, pur si simplu, nu exista. Dar povestea asta n-o poti spune mult timp opiniei publice americane.“ Daca Jackie a suferit sau nu, opinia publica n-a stiut efectiv nimic. Nu asta era esentialul?
Istoricul Andre Kaspi o considera pe Jackie “incapabila de-a intelege complexitatile vietii politice, cheltuind cu nemiluita, evitandu-si obligatiile". Prima doamna a Statelor Unite va inaugura totusi un nou fel de campanie electorala, bazata pe comunicare si apropiere. John Kennedy si ea se imprieteneau usor cu ceilalti, dar Jackie, avand simtul ospitalitatii si bune maniere, a lansat printre oamenii puternici moda de a-si impartasi viata personala in fata celorlalti: ea a adus pentru prima data camerele de televiziune in intimitatea personalitatilor politice. Aristocrata in timpul liber, dormea in camera separata, se purta urat cu servitorii, dar demnitatea era esentiala in public. Atunci cand, treizeci de ani mai tirziu, mult indragita Diana si-a facut publice esecurile conjugale, ea, care era experta in domeniu, a fost totusi de partea Camillei, a amantei: in viata, trebuie sa stii ce vrei!
Jackie o stia prea bine. Totusi nu si-a sacrificat copiii pe acest altar, ci i-a protejat pe cat i-a stat in puteri de soarta pe care singura si-o alesese. I-a tinut pe Caroline si pe John Junior (nascut in 1960) departe de formalitatile de protocol, lasandu-i sa se joace prin biroul prezidential din Casa Alba si ordonandu-le garzilor de corp sa plece de-acolo. Atunci cand ceva o durea prea tare, isi intorcea privirile in alta parte: cand Marilyn a cantat „Happy birthday, Mister President“, pe jumatate beata, in 1961, s-a declarat bolnava. Cand John 0 ducea sa cucereasca publicul, cu taiorul ei alb, il cucerea, iar cand el era bolnav, era totdeauna alaturi de el.
Chiar nicio greseala, la Jackie? Ba da, doua simptome, tinute secrete, ale angoasei: isi rodea unghiile la sange, cheltuind sume uriase pe manichiura, si fuma doua pana la trei pachete de tigari pe zi. Intrebata daca e fericita, se descurca printr-o pirueta – intr-o directie: „Viata mea e o fericire, in fiecare clipa“, sau in cealalta: „Sotul meu are o meserie care pentru mine e grea.“ In realitate, probabil ca nu-si punea problema fericirii, mai mult decat pe aceea a iubirii: avea parte de viata pe care si-o dorise mai presus de orice pe lume. Aceasta viata avea un pret, iar ea il platea fara sa cracneasca.
O vaduva sublima, o mama exemplara
John si Jackie Kennedy s-au iubit in public si s-au pierdut tot asa, cand moartea a lovit in transmisiune directa, in fata camerelor de televiziune. La Dallas, la 22 noiembrie 1963, Jackie poarta unul din fermecatoarele ei taioare albe. A acceptat fara chef sa vina si sa-l sprijine pe John, intr-un oras dominat de republicani, fiindca de la sfarsitul verii cuplul se desparte cu greu, zguduit de moartea baietelului lor nou-nascut.
Culisele asasinatului sunt mai putin cunoscute decat secventa filmata de camere. Jackie a povestit la nesfarsit, ca intr-o exorcizare, cum, transportata impreuna cu sotul ei la spitalul cel mai apropiat, tinuse creierul muribundului intre palme, mirandu-se chiar ea de acest gest: „Nici o clipa nu mi-a fost greata“. Timp de treizeci si sase de ore, de-a lungul ingrijirilor disperate, al transportului la Washington, al autopsiei si al asezarii in sicriu, a refuzat sa se desparta fie si pentru o clipa de sotul ei, sa doarma, sa-si schimbe taiorul plin de sange, repetand cu incapatanare: „Vreau ca toata lumea sa vada ce s-a intamplat.“ Toti fotografii care imortalizeaza depunerea juramantului de catre noul presedinte Johnson, inconjurat de o multime de oameni, ca de obicei, trebuie sa prelucreze cliseele in care Jackie poarta inca taiorul patat de sange.
Cu acelasi simt al Istoriei, le scrie tuturor personalitatilor mondiale, avand o teama obsesiva: nu cumva sa-l uite pe sotul ei. Pune sa se construiasca monumentul cu flacara eterna, in amintirea lui, la cimitirul din Arlington, se implica in proiectul unei biblioteci-muzeu John Kennedy (care nu va vedea lumina zilei decat in 1979). Pentru a-i scuti pe copii de imaginea suferintei, ii anunta pe John John, de 3 ani, si pe Caroline, de 6 ani, prin intermediul dadacei preferate, ca sa nu lesine in fata lor. Ii protejeaza de spectacolul trupului ciuruit de gloante si nu plange decat o singura data, la catedrala. O mama model, o vaduva model… cel putin in aparenta.
Medicului ei (care o trateaza de ani intregi ca sa slabeasca, sa reziste sau sa adoarma) ii spune ce are pe suflet: „Viata mea s-a terminat.“ Cand o intalneste cineva pe neasteptate, in particular, e rosie la fata si buhaita. Dar cand primeste oficial, e tot Jackie. In noua ei casa din Washington, pune sa fie refacute camerele copiilor la fel ca si cele de la Casa Alba, pentru a le pastra nemodificate reperele. Dupa cateva luni de doliu, se straduieste sa-si reia viata sociala si sentimentala.
Amantii
La 39 de ani, Jackie, de-acum stapana unei averi de 20 de milioane de dolari, continua sa-i trimita facturile de achitat batranului Joe, fara ca soacra ei s-o stie. Simtindu-se mai departe o Kennedy, isi petrece weekendurile la Hyannis Port impreuna cu copiii. Motivul oficial, si dovedit, al acestor vizite e sa pastreze legaturile lor cu bunicii. Motivul secret e ca Jackie traieste doi ani de idila tandra cu Bobby, sincer indragostit de ea, desi insurat si tata de familie numeroasa.
Unchiul Bob are figura unui amant discret si deosebit de bine situat pentru a intretine memoria lui John in ochii copiilor. Sprijinita de umarul lui solid, Jackie recapata gustul vietii, pana la nivelul de a-si permite in paralel o legatura cu Marlon Brando (fustangiu, ca si barbatu-sau), Peter Lawford (cumnatul ei, insurat cu o sora de-a lui John), dar si cu vreo cateva figuri culturale ale New Yorkului, sau, de asemenea, cu Roswell Gilpatric, fostul secretar adjunct la Aparare. Cu totii sunt mai in varsta decat ea si multi au fost apropiati ai fostului sot… o metoda de a-l comemora pana si in dormitor.
In bratele caste ale prietenului Truman Capote petrece primele aniversari ale decesului, nopti scaldate in sampanie, pentru a uita. Dar, la 6 iunie 1968, Bobby, amantul din totdeauna, ca sa zicem asa, e asasinat de un activist palestinian, in holul unui hotel din Los Angeles. Admirabila sustinatoare a rudelor, o data in plus, Jackie consoleaza pe toata lumea, dar s-a saturat pana peste cap: de politica, de familia asta blestemata. „Copiii mei sunt urmatorii pe lista“, ii spune unui prieten. E vremea sa-si refaca intr-adevar viata, cu atat mai mult cu cat batranul Joe, gaina cu ouale de aur, da semne tot mai clare de decrepitudine. Sase luni mai tarziu, Aristotel Onassis, care asteapta sa-i vina randul alaturi de Callas, pica la tanc! Grec, ii ofera un exil la capatul lumii, si e atat de bogat, incat 0 s-0 apere pana la moarte, e convinsa de asta.
Jackie Kennedy si Aristotel Onassis
In octombrie 1968, pe insula paradisiaca Skorpios, fortareata lui Onassis, Jackie ii spune da lui “Ari", cu douazeci si noua de ani mai batran decat ea si cu sapte centimetri mai scund, dar cu trei inele de un milion de dolari pe degete. Invitatii sint coplesiti de daruri, Caroline si John Junior primesc cate un poney, cate o mica motoreta, cite 0 mica salupa. Jackie a renuntat la statutul de vaduva Kennedy, dupa ce-a negociat 0 prima de 3 milioane de dolari pentru ea si cite 1 milion pentru fiecare copil. In ceea ce-l priveste pe generosul Ari, ii acorda pentru cumparaturile personale cite 30 000 de dolari pe luna: „Numai Dumnezeu stie prin ce potop de lacrimi a trebuit sa treaca Jackie. I se cuvine orice ar putea sa-i ofere putina fericire“, zice el. Inclusiv cel mai mare diamant din lume (vandut de Jackie pentru 500 000 de dolari, in 1996).
Ari e destul de urat, dar plin de umor si original, inclusiv atunci cand o tine in brate, unde Jackie descopera si altceva in afara de expeditiva „metoda John“. Calatoria de nunta dureaza o luna, la bordul Christinei, un iaht de 0 suta de metri lungime. Dupa care Ari intelege sa traiasca liber. Muncitor inversunat, calatoreste mult, adora femeile si nu poate renunta la nici una, mai ales nu la Callas, la pieptul careia se grabeste indata ce Jackie se intoarce, pe timpul iernii, in apartamentul din Fifth Avenue, impreuna cu copiii.
Insuratoarea cu Jackie Kennedv era pentru Ari obsesia absoluta: fosta Prima Doamna a Statelor Unite, inca tanara (42 de ani), ea era, totodata, un pasaport ideal pentru lumea afacerilor americane, care il numeste cu dispret ,,Grecul“.
Cu Onassis absent, Jackie, ametita de bani, e cuprinsa de compulsiunea cumparaturilor: sotul descopera intr-o zi ca isi vinde rochiile de firma pentru a-si completa “veniturile modeste". In 1970, aparitia in presa a unor scrisori dubioase, de-ale lui Jackie adresate lui Gilpatric, il jigneste profund pe sotul generos: ea il aduce la sapa de lemn si, ca bonus, il mai ia si peste picior? Onassis se afiseaza atunci alaturi de Callas. Jackie nu manifesta nici un fel de gelozie, dar face anorexie, devine capricioasa, mai fumatoare si mai risipitoare ca niciodata, incat bogatasul, epuizat de cat a fost pedepsit, jecmanit si umilit, se gandeste sa divorteze. Insa, in ianuarie 1973, fiul lui de 18 ani, mostenitor al intregului imperiu, moare intr-un accident de avion. Iar exemplara Jackie renaste din propria ei cenusa, consoleaza si ajuta, dar in zadar: batranul Ari se scufunda in depresie, apoi in nebunie, alternand serile homosexuale, cele sado-masochiste si cele de violenta conjugala. Jackie se indeparteaza. Cand el moare la Paris, la 15 martie 1975, Jackie iese linistita de la coaforul din New York. Callas, in schimb, se prabuseste zdrobita: „Am ramas vaduva“, striga ea.
Ari a avut totusi ragazul sa-si schimbe dispozitiile testamentare, in favoarea fiicei, Christina, cu care Jackie va duce o lupta crancena. Bilantul: o prima de 20 de milioane de dolari, plus 6 milioane pentru impozite. Jackie Onassis isi va schimba de-acum viata, renuntand la iubirile rentabile, dar tragice.
Sfarsitul la care a visat
O noua femeie, de numai 50 de ani, se naste indata dupa decesul celui de-al doilea sot: un lifting usor, aproape inutil, o viata sedentara la New York, nici o legatura oficiala si, mai ales, un loc de munca, de care, din punct de vedere financiar, n-avea nevoie. Angajata la o editura, cu un salariu normal, ramane acolo pana la moartea ei, in 1994, nu fara a dovedi un adevarat fler: ea are ideea biografiei lui Michael Jackson (inainte de proces) si a Camillei (care declina propunerea). Ramane surda la milioanele de dolari care i se propun ca sa-si scrie viata, din respect pentru memoria lui John. Nemaicautand sa se marite, cocheteaza in bratele unui tanar ziarist, in ale ferchesului Warren Beatty si ale altor catorva, dar mereu departe de gusturile sale pentru ,,categoria grea“ din sectorul financiar. Foarte curtata de mediul artistic si cultural al New York-ului, infloreste in noul ei rol de femeie independenta si mama grijulie. Caroline, absolventa de drept, se marita cu bogatul mostenitor Schlossberg, iar “John-Iohn“ accepta sa renunte la cinema pentru a studia mai serios, chiar daca, la fire, seamana cu tatal sau.
De la inceputul anilor ’80 si pana la moarte, Jackie isi gaseste echilibrul afectiv in bratele lui Maurice Tempelsmann, bijutier in sectorul diamantelor si om insurat, fara indoiala singurul care a iubit-o fara a mai astepta alte beneficii ascunse. Devine o amanta blanda si o bunica indulgenta pentru cei trei copii ai lui Caroline, nascuti intre 1988 si 1994. In ultimii cincisprezece ani, femeia care si-a petrecut viata in spectacole de elita locuieste mai multe luni ale anului pe insula Martha’s Vineyard, departe de mondenitatile capitalei americane. Tocmai in largul acestei insule se va prabusi fiul ei John, pe cand isi pilota micul avion, in 1999, la varsta de 39 de ani. Jackie, care a murit cu cinci ani mai devreme, la 19 mai 1994, dupa ce-a luptat impotriva unui cancer la stomac, a avut norocul de-a fi scutita de aceasta ultima lovitura a sortii. A murit bogata si senina. E fara indoiala sfarsitul reusit la care ar fi visat.
Catherine Siguret, Femei celebre pe divan, Ed. Curtea Veche
Si-a pus ochii pe barbati in stare sa-i satisfaca nevoile materiale la nivelul a 30 000 de dolari pe luna, doar pentru garderoba. Jackie a fost o prapastie fara fund, financiar vorbind, si a sfarsit prin a-l ingrijora, in loc de a-l epuiza, pe al saselea om bogat din lume, care i-a fost al doilea sot: Aristotel Onassis. “Recunosc, imi place luxul“, ii declara ea cu nevinovatie, in 1972, unui ziarist iranian, la sfarsitul unei vizite la Teheran, unde le achita gazdelor o nota de plata de 700 000 de dolari, adica 70 000 de dolari cheltuieli zilnice. Risipitoare pana la nebunie, intelegea sa ramana neschimbata, cu deplina indolenta, si a priceput nevoia corolara a unor aliante solide. Prima doamna a Statelor Unite, apoi sotie a unui miliardar, era numita “Deget Fermecat“: arata cu degetul prin magazine obiectul dorit, fara a se uita la pret si fara a-l plati cu bani gheata, indicand doar adresa unde sa fie trimis.
Jackie mostenise o idee fixa de-a mamei sale, frica sa nu-i lipseasca ceva, si a invatat repede cel mai bun remediu. S-a dovedit fiica demna a lui Janet, mama ahtiata de agoniseli si dragosteli, precum si a lui „Black Jack“, tata papugiu, pilangiu si fustangiu. Prima a instruit-o sa nu se marite decat cu un barbat foarte bogat, al doilea sa-i ierte multe celui care n-ar avea decat unul dintre cele trei vicii. Cei doi soti ai lui Jackie, John Kennedy (1953-1963) si Aristotel Onassis (1968-1975) au constituit obiectul unei optiuni aproape aritmetice. Jackie a invatat de la parintii ei ca poti obtine orice de la barbati, cu conditia sa-ti dai silinta. Frumusete, cultura, inteligenta, nu s-a menajat catusi de putin in a le avea si si-a jucat altminteri la perfectie rolul de mama, iar apoi de bunica.
Jackie si sora ei cu trei ani mai mica, Lee, care-i va pasi pe urme in toate privintele (amanti, morala, frumusete si bani), isi vad parintii cum se cearta mereu, pana la divortul din 1937 (Jackie are pe-atunci 11 ani). Dupa despartire, mama ii poarta o ura atat de intensa lui Black Jack, incat lui Jackie ii va fi mila de el si il va ierta chiar si pentru ca a fost asa de beat in ziua maritisului ei, ca n-a fost in stare s-o conduca la altar. Amantele, sticlele de whisky si sforariile au devastat bunastarea familiei, iar Janet isi invita fetele “sa se marite cu bogatasi“, ceea ce se grabeste sa faca ea insasi, in 1942, cu Hugh Auchincloss, industrias putred de bogat. Bunul Hugh le ofera, lui Jackie si Lee, posibilitatea de-a frecventa cele mai bune scoli: fara el, Jackie n-ar fi putut niciodata sa emita pretentii de mariaj in high society. La 17 ani, se invarte pe la toate chefurile din Long Island; la 21, e aleasa „Miss Boboc“ de un ziarist monden; la 22, merge sa studieze la Sorbona si e dezvirginata intr-un ascensor parizian, de un scriitor american; la 25, absolventa de literatura franceza si jurnalism, castiga un concurs de scris la revista Vogue.
Istoria nu spune daca Jackie s-a indragostit, caci problema se pune altfel: ea n-ar fi putut sa se lege nici de-un sarantoc, nici de-un barbat fara anvergura. Ii da papucii unui bancher bogat si banal, cu care e logodita, la fel cum i-a dat papucii scriitorului american, in fata caruia va marturisi poetic: „Ce-o sa ma fac langa un politician plicticos precum Kennedy? Dar e cu mult mai bogat decat tine!"
Cei doi “singuratici rosi de ambitie“, cum ii descrie prietenul care le-a facut legatura, au toate calitatile pentru a se placea reciproc. Jackie a crescut visand o viata de printesa; el a fost educat de un tata pe jumatate mafiot sa devina om puternic. Dar John nu e robust la trup: sufera de boala lui Addison, care atinge glandele suprarenale si ameninta cu o insuficienta mortala, suporta o rana din razboi si dureri violente de spinare, care il obliga sa stea luni in sir la pat si, dupa ce devine presedinte, sa se sprijine in carje, indata ce nu mai e sub privirile publicului larg. Putem recunoaste oare in invaliditatea lui episodica si in permanentele sale situatii-limita (a primit de trei ori ultimul maslu!) explicatia furiei de invingator si hiperactivitatea sexuala, sporita ulterior prin numeroase injectii cu cortizon? In orice caz, acumuleaza cuceririle.
Un coleg de clasa va spune ca niciodata nu l-a vazut indragostit. O traditie de familie. Se cunoaste relatia de lunga durata a tatalui sau cu Gloria Swanson si de scurta durata cu nenumarate starlete; fiul va fi vazut, inainte de Jackie, alaturi de Lana Turner, Joan Crawford, Gene Tierney, Judith Campbell, Joan Fontaine, ba chiar si cu o spioana din Est banuita de nazism! Batranul Joe Kennedy asteapta o sotie demna, capabila sa-i sprijine ambitiile pentru fiul cel mare al familiei, care a supravietuit (alt frate a murit in razboi): alegerile prezidentiale din 1960. Ales senator si deputat de Massachusetts pentru Partidul Democrat, John cucereste tot ce prinde (o femeie pe zi, vedeta sau receptionera de hotel, nu conteaza, cinci minute intalnirea, fara nici o vorba de prisos) si participa la dubioase chefuri pana-n zori (amici grosolani si bautori de bere).
Jackie, pe partea ei, ii cantareste pe toti pretendentii la insuratoare. I-a placut de John in cursul unui party, dar balanta se inclina dupa celebrul interviu realizat de ziarista debutanta la New York Times, in 1953: „Exista o anumita varsta pentru a cuceri mandatul suprem?“, il intreaba ea pe proaspatul ales, in varsta de 38 de ani. O luna mai tarziu, politicianul democrat o paraseste pe Audrey Hepburn, care tocmai a cistigat Premiul Oscar pentru Vacanta la Roma, si ii trimite o telegrama fara echivoc lui Jackie, aflata la Londra spre a transmite ceremonia de incoronare a Reginei Elisabeta: “Mi-e dor de tine.“ Vrea s-o vada; si ea ar vrea (fiindca el are o avere estimata de revista Forbes la 400 de milioane de dolari). Janet Auchincloss topaie intr-un picior de bucurie. Joe Kennedy binecuvanteaza casatoria. „Un senator renunta la burlacie pentru o ziarista“, titreaza Daily News la 23 iunie 1953. Legenda se naste, fara a se cauta nod in papura pentru aceasta iubire ce leaga doua fiinte cu interese reciproce si clar intelese.
Jackie, prin cultura sa, reprezinta un formidabil avantaj politic. De-a lungul celor sapte ani care-i mai despart de alegerile prezidentiale, ea impodobeste discursurile sotului cu fraze din Voltaire sau cu referinte istorice. Poliglota, isi desfasoara talentul diplomatic, in timp ce John e un badaran cu accente taioase. Foarte repede, el invata sa se foloseasca de calitatile nevestei. In fata unui De Gaulle fermecat, anunta: “Stiti, eu sunt sotul lui Jackie Kennedy!“
Invata chiar s-o iubeasca pe Jackie, in felul sau, nu monogam, iar ea il suporta, fiindca si-a ales acest winner pe stil american, care totusi nu e lipsit de slabiciuni: in 1955, de-a lungul catorva saptamani, Jackie sta la capataiul sotului ei, pe care n-a lipsit mult sa-l piarda in urma unei grele operatii la spinare. N-are parte de multa recunostinta, caci, indata ce se pune pe picioare, sotul evita cinele in familie, isi lasa nevasta incuiata la hotel pe durata mitingurilor politice si ii prefera, in vara lui 1956, o vesela croaziera cu amicii pe Marea Mediterana, pe cand ea e insarcinata. Jackie naste prematur, la un an dupa prima sarcina pierduta, o fetita moarta. In aceleasi momente, sotia lui Bobby Kennedy, fratele lui John, naste din nou (va avea unsprezece copii!). Batranul Joe o consoleaza pe Jackie la Hyannis Port, domeniul de vis al familiei Kennedy, semnandu-i un (foarte consistent) cec, iar asta se va repeta de multe ori… de fiecare data cand Jackie va ameninta ca pleaca. Plutind pe apele marii, John va afla de drama propriei sale familii din presa!
In noiembrie 1957, Jackie naste in sfarsit copilul mult visat, pe Caroline, element indispensabil pentru a incarna imaginea de familie. Isi transforma casa in palat, isi copleseste fiica de tandrete, face shopping, tine regim, se apuca de sport (calaritul va ramane pasiunea ei pana la sfarsitul vietii), pozeaza pentru fotografi cu un zambet mare si se ascunde sa planga.
Se intampla si asta. John nu se oboseste sa-si mascheze patima pentru femei. Seducator si badaran totodata, o afiseaza pe Marilyn in marime naturala pe usa camerei sale, cand e bolnav, sau declara, cand afla de casatoria lui Grace cu printul Rainier: „Pe asta puteam s-o iau eu de nevasta." Paparazzi ar putea anunta cate un adulter pe saptamana, daca nu s-ar teme de represalii.
Se va spune mai tarziu ca si Jackie l-a „cunoscut“ pe Aristotel Onassis inca din 1955, sau ca legatura ei de mai tarziu cu Bobby, fratele mai mic al lui John, pe care l-a iubit in taina toata viata, a inceput inainte de moartea presedintelui. E posibil. Dar tradarile ei nu s-au comparat nici pe departe cu ale sotului.
Aluziile pe care John Kennedy le facea la propriile aventuri, in prezenta lui Jackie, intepaturile pe care si le lansau in public, i-au dus pe unii la gandul ca aventurile reprezentau pentru ei un joc de putere. In orice caz, devenita mama, si cu atat mai mult dupa ce s-a stabilit la Casa Alba, Jackie asteapta cu rabdare ca jocul sa ia sfarsit. Ea urmareste un obiectiv mai presus de interesele personale: presedintia, o ambitie care trebuie insotita de sacrificii si justifica suportarea unor insulte. Scriitorul Gore Vidal, pe-atunci emblema homosexualitatii cu staif, dincolo de Atlantic, analizeaza cuplul cu raceala: „Ei evoluau in lumea puterii si a banului, iar pentru oamenii bogati si puternici valorile invechite, cum sunt fidelitatea si fericirea familiei, pur si simplu, nu exista. Dar povestea asta n-o poti spune mult timp opiniei publice americane.“ Daca Jackie a suferit sau nu, opinia publica n-a stiut efectiv nimic. Nu asta era esentialul?
Istoricul Andre Kaspi o considera pe Jackie “incapabila de-a intelege complexitatile vietii politice, cheltuind cu nemiluita, evitandu-si obligatiile". Prima doamna a Statelor Unite va inaugura totusi un nou fel de campanie electorala, bazata pe comunicare si apropiere. John Kennedy si ea se imprieteneau usor cu ceilalti, dar Jackie, avand simtul ospitalitatii si bune maniere, a lansat printre oamenii puternici moda de a-si impartasi viata personala in fata celorlalti: ea a adus pentru prima data camerele de televiziune in intimitatea personalitatilor politice. Aristocrata in timpul liber, dormea in camera separata, se purta urat cu servitorii, dar demnitatea era esentiala in public. Atunci cand, treizeci de ani mai tirziu, mult indragita Diana si-a facut publice esecurile conjugale, ea, care era experta in domeniu, a fost totusi de partea Camillei, a amantei: in viata, trebuie sa stii ce vrei!
Jackie o stia prea bine. Totusi nu si-a sacrificat copiii pe acest altar, ci i-a protejat pe cat i-a stat in puteri de soarta pe care singura si-o alesese. I-a tinut pe Caroline si pe John Junior (nascut in 1960) departe de formalitatile de protocol, lasandu-i sa se joace prin biroul prezidential din Casa Alba si ordonandu-le garzilor de corp sa plece de-acolo. Atunci cand ceva o durea prea tare, isi intorcea privirile in alta parte: cand Marilyn a cantat „Happy birthday, Mister President“, pe jumatate beata, in 1961, s-a declarat bolnava. Cand John 0 ducea sa cucereasca publicul, cu taiorul ei alb, il cucerea, iar cand el era bolnav, era totdeauna alaturi de el.
Chiar nicio greseala, la Jackie? Ba da, doua simptome, tinute secrete, ale angoasei: isi rodea unghiile la sange, cheltuind sume uriase pe manichiura, si fuma doua pana la trei pachete de tigari pe zi. Intrebata daca e fericita, se descurca printr-o pirueta – intr-o directie: „Viata mea e o fericire, in fiecare clipa“, sau in cealalta: „Sotul meu are o meserie care pentru mine e grea.“ In realitate, probabil ca nu-si punea problema fericirii, mai mult decat pe aceea a iubirii: avea parte de viata pe care si-o dorise mai presus de orice pe lume. Aceasta viata avea un pret, iar ea il platea fara sa cracneasca.
O vaduva sublima, o mama exemplara
John si Jackie Kennedy s-au iubit in public si s-au pierdut tot asa, cand moartea a lovit in transmisiune directa, in fata camerelor de televiziune. La Dallas, la 22 noiembrie 1963, Jackie poarta unul din fermecatoarele ei taioare albe. A acceptat fara chef sa vina si sa-l sprijine pe John, intr-un oras dominat de republicani, fiindca de la sfarsitul verii cuplul se desparte cu greu, zguduit de moartea baietelului lor nou-nascut.
Culisele asasinatului sunt mai putin cunoscute decat secventa filmata de camere. Jackie a povestit la nesfarsit, ca intr-o exorcizare, cum, transportata impreuna cu sotul ei la spitalul cel mai apropiat, tinuse creierul muribundului intre palme, mirandu-se chiar ea de acest gest: „Nici o clipa nu mi-a fost greata“. Timp de treizeci si sase de ore, de-a lungul ingrijirilor disperate, al transportului la Washington, al autopsiei si al asezarii in sicriu, a refuzat sa se desparta fie si pentru o clipa de sotul ei, sa doarma, sa-si schimbe taiorul plin de sange, repetand cu incapatanare: „Vreau ca toata lumea sa vada ce s-a intamplat.“ Toti fotografii care imortalizeaza depunerea juramantului de catre noul presedinte Johnson, inconjurat de o multime de oameni, ca de obicei, trebuie sa prelucreze cliseele in care Jackie poarta inca taiorul patat de sange.
Cu acelasi simt al Istoriei, le scrie tuturor personalitatilor mondiale, avand o teama obsesiva: nu cumva sa-l uite pe sotul ei. Pune sa se construiasca monumentul cu flacara eterna, in amintirea lui, la cimitirul din Arlington, se implica in proiectul unei biblioteci-muzeu John Kennedy (care nu va vedea lumina zilei decat in 1979). Pentru a-i scuti pe copii de imaginea suferintei, ii anunta pe John John, de 3 ani, si pe Caroline, de 6 ani, prin intermediul dadacei preferate, ca sa nu lesine in fata lor. Ii protejeaza de spectacolul trupului ciuruit de gloante si nu plange decat o singura data, la catedrala. O mama model, o vaduva model… cel putin in aparenta.
Medicului ei (care o trateaza de ani intregi ca sa slabeasca, sa reziste sau sa adoarma) ii spune ce are pe suflet: „Viata mea s-a terminat.“ Cand o intalneste cineva pe neasteptate, in particular, e rosie la fata si buhaita. Dar cand primeste oficial, e tot Jackie. In noua ei casa din Washington, pune sa fie refacute camerele copiilor la fel ca si cele de la Casa Alba, pentru a le pastra nemodificate reperele. Dupa cateva luni de doliu, se straduieste sa-si reia viata sociala si sentimentala.
Amantii
La 39 de ani, Jackie, de-acum stapana unei averi de 20 de milioane de dolari, continua sa-i trimita facturile de achitat batranului Joe, fara ca soacra ei s-o stie. Simtindu-se mai departe o Kennedy, isi petrece weekendurile la Hyannis Port impreuna cu copiii. Motivul oficial, si dovedit, al acestor vizite e sa pastreze legaturile lor cu bunicii. Motivul secret e ca Jackie traieste doi ani de idila tandra cu Bobby, sincer indragostit de ea, desi insurat si tata de familie numeroasa.
Unchiul Bob are figura unui amant discret si deosebit de bine situat pentru a intretine memoria lui John in ochii copiilor. Sprijinita de umarul lui solid, Jackie recapata gustul vietii, pana la nivelul de a-si permite in paralel o legatura cu Marlon Brando (fustangiu, ca si barbatu-sau), Peter Lawford (cumnatul ei, insurat cu o sora de-a lui John), dar si cu vreo cateva figuri culturale ale New Yorkului, sau, de asemenea, cu Roswell Gilpatric, fostul secretar adjunct la Aparare. Cu totii sunt mai in varsta decat ea si multi au fost apropiati ai fostului sot… o metoda de a-l comemora pana si in dormitor.
In bratele caste ale prietenului Truman Capote petrece primele aniversari ale decesului, nopti scaldate in sampanie, pentru a uita. Dar, la 6 iunie 1968, Bobby, amantul din totdeauna, ca sa zicem asa, e asasinat de un activist palestinian, in holul unui hotel din Los Angeles. Admirabila sustinatoare a rudelor, o data in plus, Jackie consoleaza pe toata lumea, dar s-a saturat pana peste cap: de politica, de familia asta blestemata. „Copiii mei sunt urmatorii pe lista“, ii spune unui prieten. E vremea sa-si refaca intr-adevar viata, cu atat mai mult cu cat batranul Joe, gaina cu ouale de aur, da semne tot mai clare de decrepitudine. Sase luni mai tarziu, Aristotel Onassis, care asteapta sa-i vina randul alaturi de Callas, pica la tanc! Grec, ii ofera un exil la capatul lumii, si e atat de bogat, incat 0 s-0 apere pana la moarte, e convinsa de asta.
Jackie Kennedy si Aristotel Onassis
In octombrie 1968, pe insula paradisiaca Skorpios, fortareata lui Onassis, Jackie ii spune da lui “Ari", cu douazeci si noua de ani mai batran decat ea si cu sapte centimetri mai scund, dar cu trei inele de un milion de dolari pe degete. Invitatii sint coplesiti de daruri, Caroline si John Junior primesc cate un poney, cate o mica motoreta, cite 0 mica salupa. Jackie a renuntat la statutul de vaduva Kennedy, dupa ce-a negociat 0 prima de 3 milioane de dolari pentru ea si cite 1 milion pentru fiecare copil. In ceea ce-l priveste pe generosul Ari, ii acorda pentru cumparaturile personale cite 30 000 de dolari pe luna: „Numai Dumnezeu stie prin ce potop de lacrimi a trebuit sa treaca Jackie. I se cuvine orice ar putea sa-i ofere putina fericire“, zice el. Inclusiv cel mai mare diamant din lume (vandut de Jackie pentru 500 000 de dolari, in 1996).
Ari e destul de urat, dar plin de umor si original, inclusiv atunci cand o tine in brate, unde Jackie descopera si altceva in afara de expeditiva „metoda John“. Calatoria de nunta dureaza o luna, la bordul Christinei, un iaht de 0 suta de metri lungime. Dupa care Ari intelege sa traiasca liber. Muncitor inversunat, calatoreste mult, adora femeile si nu poate renunta la nici una, mai ales nu la Callas, la pieptul careia se grabeste indata ce Jackie se intoarce, pe timpul iernii, in apartamentul din Fifth Avenue, impreuna cu copiii.
Insuratoarea cu Jackie Kennedv era pentru Ari obsesia absoluta: fosta Prima Doamna a Statelor Unite, inca tanara (42 de ani), ea era, totodata, un pasaport ideal pentru lumea afacerilor americane, care il numeste cu dispret ,,Grecul“.
Cu Onassis absent, Jackie, ametita de bani, e cuprinsa de compulsiunea cumparaturilor: sotul descopera intr-o zi ca isi vinde rochiile de firma pentru a-si completa “veniturile modeste". In 1970, aparitia in presa a unor scrisori dubioase, de-ale lui Jackie adresate lui Gilpatric, il jigneste profund pe sotul generos: ea il aduce la sapa de lemn si, ca bonus, il mai ia si peste picior? Onassis se afiseaza atunci alaturi de Callas. Jackie nu manifesta nici un fel de gelozie, dar face anorexie, devine capricioasa, mai fumatoare si mai risipitoare ca niciodata, incat bogatasul, epuizat de cat a fost pedepsit, jecmanit si umilit, se gandeste sa divorteze. Insa, in ianuarie 1973, fiul lui de 18 ani, mostenitor al intregului imperiu, moare intr-un accident de avion. Iar exemplara Jackie renaste din propria ei cenusa, consoleaza si ajuta, dar in zadar: batranul Ari se scufunda in depresie, apoi in nebunie, alternand serile homosexuale, cele sado-masochiste si cele de violenta conjugala. Jackie se indeparteaza. Cand el moare la Paris, la 15 martie 1975, Jackie iese linistita de la coaforul din New York. Callas, in schimb, se prabuseste zdrobita: „Am ramas vaduva“, striga ea.
Ari a avut totusi ragazul sa-si schimbe dispozitiile testamentare, in favoarea fiicei, Christina, cu care Jackie va duce o lupta crancena. Bilantul: o prima de 20 de milioane de dolari, plus 6 milioane pentru impozite. Jackie Onassis isi va schimba de-acum viata, renuntand la iubirile rentabile, dar tragice.
Sfarsitul la care a visat
O noua femeie, de numai 50 de ani, se naste indata dupa decesul celui de-al doilea sot: un lifting usor, aproape inutil, o viata sedentara la New York, nici o legatura oficiala si, mai ales, un loc de munca, de care, din punct de vedere financiar, n-avea nevoie. Angajata la o editura, cu un salariu normal, ramane acolo pana la moartea ei, in 1994, nu fara a dovedi un adevarat fler: ea are ideea biografiei lui Michael Jackson (inainte de proces) si a Camillei (care declina propunerea). Ramane surda la milioanele de dolari care i se propun ca sa-si scrie viata, din respect pentru memoria lui John. Nemaicautand sa se marite, cocheteaza in bratele unui tanar ziarist, in ale ferchesului Warren Beatty si ale altor catorva, dar mereu departe de gusturile sale pentru ,,categoria grea“ din sectorul financiar. Foarte curtata de mediul artistic si cultural al New York-ului, infloreste in noul ei rol de femeie independenta si mama grijulie. Caroline, absolventa de drept, se marita cu bogatul mostenitor Schlossberg, iar “John-Iohn“ accepta sa renunte la cinema pentru a studia mai serios, chiar daca, la fire, seamana cu tatal sau.
De la inceputul anilor ’80 si pana la moarte, Jackie isi gaseste echilibrul afectiv in bratele lui Maurice Tempelsmann, bijutier in sectorul diamantelor si om insurat, fara indoiala singurul care a iubit-o fara a mai astepta alte beneficii ascunse. Devine o amanta blanda si o bunica indulgenta pentru cei trei copii ai lui Caroline, nascuti intre 1988 si 1994. In ultimii cincisprezece ani, femeia care si-a petrecut viata in spectacole de elita locuieste mai multe luni ale anului pe insula Martha’s Vineyard, departe de mondenitatile capitalei americane. Tocmai in largul acestei insule se va prabusi fiul ei John, pe cand isi pilota micul avion, in 1999, la varsta de 39 de ani. Jackie, care a murit cu cinci ani mai devreme, la 19 mai 1994, dupa ce-a luptat impotriva unui cancer la stomac, a avut norocul de-a fi scutita de aceasta ultima lovitura a sortii. A murit bogata si senina. E fara indoiala sfarsitul reusit la care ar fi visat.
Catherine Siguret, Femei celebre pe divan, Ed. Curtea Veche
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.