Din aceeasi categorie
|
Despre limba dacilor 1.858 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Grecia necunoscuta - Crezi ca stii totul despre Grecia ? 216 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
IONUT DRAGOTESC in dialog cu DAN PURIC 1.386 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut: Repartitia, dragostea mea 1.019 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Iluzie si realitate 674 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce spune Biblia despre astrologie si horoscop 1.434 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut: Invatatorul - 661 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rudolf Steiner 1.058 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut: Cum a fost faurit „omul nou" 932 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Divortul in comunism si povestea echipei Rapid 314 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Despre reincarnare cu dr Ian Stevenson
| Adaugat de Cozana | 18.02.2014 |  Adauga
la favorite |
1.458 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteEste un subiect care pare sa tina exclusiv de latura spirituala, sau filosofica, a lucrurilor. Este o chestiune pe care cei mai multi oameni fie o resping din principiu, fie nu o cunosc suficient. Cu toate acestea, ceea ce nu se stie despre reincarnare este ca exista destule dovezi palpabile in sprijinul ideii ca ea reprezinta un fenomen real si poate chiar verificabil.
Discutabila in ochii multora, regresia hipnotica este, poate, cea mai populara dovada a reincarnarii. Dupa cum se poate intui si din numele sau, in cadrul acestei tehnici controversate, subiectii sunt hipnotizati si condusi in trecut, prin viata lor prezenta, in copilarie, si tot ianpoi spre vremea de dinainte sa se nasca. Odata "ajunsi" acolo, sunt rugati sa descrie ce experimenteaza. In aceasta stare de transa hipnotica subiectii reusesc de multe ori sa relateze cu mare exactitate detalii personale din ceea ce se presupune ca au fost vietile lor trecute, detalii cum ar fi amplasarea geografica, ocupatia, nume ale rudelor si alte amanunte pertinente corecte istoric si cultural. Desi in multe dintre aceste cazuri subiectii furnizeaza informatii multiple si consistente pe care, aparent, nu ar trebui sa le cunoasca, nicio astfel de situatie nu a fost acceptata ca o dovada incontestabila a reincarnarii, deoarece mereu se strecoara unele erori printre relatarile corecte, erori de natura sa arunce o umbra de indoiala asupra intregii chestiuni. Mai mult, se pare ca exista un fenomen denumit criptomnezie, care se manifesta prin tendinta individului de a citi o carte sau a vedea un film si a asimila informatiile astfel descoperite ca si cum ele ar face parte din viata lui anterioara. Din acest motiv, hipnoza regresiva este o metoda spectaculoasa de a explora existentele trecute, insa una supusa discutiilor.
Doctorul Ian Stevenson, un psihiatru apreciat din statul american Virginia, care a decedat in 2007, la varsta de 89 de ani, a inceput sa studieze cazurile de copii cu amintiri constiente ale vietilor anterioare, cam cand se afla in pragul varstei de 50 de ani. In cadrul acestor investigatii, doctorul a studiat aproape trei mii de copii cu varste intre patru si zece ani, constatand ca in multe cazuri micutii isi aminteau identitatile lor din vietile trecute, precum si detalii de context istoric si geografic ale perioadelor invocate, detalii privitoare la rude din familiile trecute, precum si amanunte referitoare la momentul mortii. Mai mult, in urma rascolirilor, unii dintre micii subiecti s-au identificat atat de plenar cu vietile lor anterioare, incat au insistat sa fie apelati pe fostele lor nume, chiar simtindu-se straini de familiile actuale si devenind vadit deranjati cand nu li s-a permis sa mai "petreaca" ceva timp cu rudele dinainte. Interesant la toate aceste amintiri este faptul ca "pacientii" nu au fost hipnotizati sau "regresati" in vreun fel spre a accesa amintiri latente, ci au expus de la varste foarte fragede informatii perfect constientizate, in mod spontan, ale unor vieti trecute. In timp ce toate aceste relatari si inclinatii tind sa devina neclare si chiar sa dispara odata cu anii, ele raman intre cele mai bune dovezi existente in sprijinul ideii de reincarnare.
Dar dr. Stevenson nu s-a oprit aici cu cercetarile. Tot el a descoperit inca o caracteristica cel putin interesanta menita sa confirme teoria reincarnarii. La multi dintre aceiasi copii cu amintiri din vieti trecute a constatat prezenta surprinzatoare a unor semne din nastere pe trupuri in zone ce corespundeau exact cu rani fatale care le-au fost produse in momentul mortii. Un exemplu in acest sens este al unui baietel turc de 11 ani, care isi amintea ca a murit fiind impuscat in cap accidental de un vecin in incarnarea anterioara. Surprinzator, copilul sa nascuse cu urechea dreapta puternic deformata, care imita destul de fidel ranile decedatului, un fapt confirmat mai tarziu de registre medicale si chiar de fotografii obtinute cu greu de dr. Stevenson in timpul investigarilor. Iar cazul nu este unul izolat intre cele cercetate de psihiatru; semne pe piele si chiar degete lipsa au putut fi asociate cu raniri suferite in vietile trecute de micii pacienti. Intr-un caz, doctorul a descoperit chiar semne din nastere care se potriveau cu intrarea si iesirea unui glonte din capul unui subiect ucis prin impuscare. Sansele ca ceva de acest fel sa se intample accidental sunt infime, iar dr. Stevenson detine un numar de asemenea cazuri in registrele sale.
Se mai numesc si prodigy si sunt copii inzestrati, care poseda un talent sau o aptitudine deosebita - in general in domeniul stiintelor sau artelor. Acesti copii exceleaza si avanseaza remarcabil intr-o anumita sfera de activitate mai ales creativa, depasind cu mult posibilitatile tipice varstei, precum si pe majoritatea celorlalti adepti sau practicanti ai respectivului domeniu. Intre exemplele potrivite in acest sens se numara chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil sa compuna partituri simple la varsta de patru ani si simfonii intregi in adolescenta. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reusit sa puna bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. In timp ce stiinta moderna atribuie aceste talente rare unor simple reactii chimice la nivel cerebral, ea nu reuseste sa de lamuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul in care creierele acestor personaje au o configuratie diferita de ale celorlalti. Sa fie vorba despre vreo mutatie genetica, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Si daca e asa, de ce nu se rasfrange si asupra urmasilor lor? Sau e oare posibil ca toti acesti oameni sa isi datoreze priceperea neobisnuita tocmai faptului ca au mai facut si inainte toate lucrurile la care se pricep in viata curenta? Prin umare, este posibil ca un copil neobisnuit de talentat la matematica sa fi fost profesor de asmenea materie intr-o viata anterioara? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru ca, dupa cum chiar el se pare ca a pretins, a mai fost muzician de multe ori inainte? Daca traumele, amintirile, interesele si experientele vietilor anterioare par a se manifesta in cazul unor dintre vietile curente, atunci de ce nu s-ar putea intampla la fel cu talentele si capacitatile trecute?
Intre cele mai interesate, si totusi foarte rare, manifestari ce vin ca dovezi in sprijinul ideii ca reincarnarea este un fenomen real, se numara xenoglosia, capacitatea sau tendinta unei persoane aflate in stare de hipnoza regresiva de a se exprima intr-o limba straina si pe care nu o cunoaste. De multe ori este vorba despre numai cateva cuvinte sau fraze, dar exista si cazuri cand subiectul poarta o intreaga conversatie intr-un dialect despre care nici macar nu stie ca exista. Sunt cazuri extrem de rare, foarte credibile si convingatoare, de xenoglosie, in care subiectul nu doar vorbeste intr-o limba straina, ci chiar foloseste o versiune arhaica ce a iesit din circulatie, spre exemplu, de mai multe secole. Acest lucru face putin probabil ca fenomenul sa fie o fantasma, o inselatorie sau un caz de criptomnezie (amintiri uitate). Un exemplu bun in acest sens este cel al actorului Glenn Ford care, sub hipnoza, prin anii "60, si-a amintit de o viata anterioara de cavaler francez sub domnia Regelui Ludovic al XIV-lea. Aflat in starea respectiva, barbatul a descris fluent in franceza trairi si intamplari din acea existenta a sa, iar ceva mai tarziu avea sa se constate ca dialectul vorbit de Ford era cel parizian de secol XVII, nefolosit de mai bine de 300 de ani. Prin urmare, xenoglosia ramane un pilon rezistent in sustinerea reincarnarii, dar se intampla prea rar pentru ca cercetatorii sa poate trage o concluzie clara.
Asa cum probabil cei mai multi oameni stiu, Deja Vu este un soi de al saselea simt prin care individul traieste senzatia repetitiei unui eveniment (mare sau mic) pe care insa nu l-a mai trait, cel putin in viata curenta. De asemenea, fenomenul se mai manifesta si prin cuoasterea inexplicabila a planului unei cladiri sau al unui oras, spre exemplu, de catre o persoana care nu a vizitat niciodata locul respectiv. Pentru unii, asemenea episoade si deprinderi inseamna reminiscente ale unei vieti anterioare, care au supravietuit cumva procesului mortii si renasterii. Totusi, stiinta insista ca asemenea experiente sunt de fapt similaritati coincidentiale intre prezent si un trecut asemanator dar uitat. Aceasta idee se bucura fara indoiala de ceva credit, pentru ca s-a demonstrat in mod repetat ca memoria este un mecanism uneori instabil si fara reguli, capabil sa amageasca mintea in diverse feluri. Cu toate acestea, nici chiar o similaritate de locuri si intamplari nu poate explica, de exemplu, cum reuseste o persoana sa descrie si sa numeasca corect un labirint de stradute dintr-o localitate unde se afla in premiera. Nu exista o logica foarte clara nici pentru capacitatea unor oameni de a sti exact dispunerea camerelor intr-o casa nevizitata inainte. Similaritatile, sansele de potrivire, sau ghicitul au procentajul lor in acest context, insa unele relatari sunt atat de precise si de stufoase incat fac din reincarnare cel putin o posibila pista de urmarit in incercarea de a gasi o explicatie.
Fobiile, acele senzatii de teama incontrolabila fata de lucruri care nu prezina in mod necesar un factor de amenintare sau risc la adresa noastra, sunt destul de des experimentate de oameni. Felul in care se dezvolta fobiile este destul de bine inteles ca proces, fiind in general un raspuns la traume din trecutul persoanelor, de obicei din copilarie, care se manifesta mai tarziu sub forma unor panici irationale. Dar ce se poate spune despre fobiile intrinseci, intrauterine, predefinite, despre care nu se stie ca ar avea la baza traume asociate? Nu este o presupunere, exista cazuri atestate de indivizi ingroziti de inec si de apa de cantd se stiu, la fel cum exista oameni socati de cai, desi nu au trait in aceasta viata nicio experienta nefericita legata de aceste elemente. Raspunsul pare sa vina din regresia hipnptica, preces in cadrul caruia multi astfel de subiecti relateaza episoade traumatizante din vieti anterioare, ce vizeaza tocmai intamplari implicand lucrurile de care se tem acum incontrolabil. De aceea, este posibil ca cel infricosat de apa sa fi murit inecat intr-o viata trecuta, iar cel cu teama de cai sa fi decedat lovit de copite sau aruncat din sa, iar aceste traume ramand intiparite in incarnarea prezenta. Vestea buna este ca s-a demonstrat cum odata ce o trauma de viata anterioara este identificata ca radacina a unei fobii din viata actuala, spaima incepe sa se vindece, adeseori cu mult mai mare succes decat in cazul oricaror terapii conventionale. Comunitatea medicala respinge in general cauza traumei din alta viata, argumentand ca aceasta impresie nu este decat o fantezie produsa de subconstient pentru a masca trauma reala, dar accepta ca o asemenea identificare rezolva eficient temeri sevre si inexplicabile.
Discutabila in ochii multora, regresia hipnotica este, poate, cea mai populara dovada a reincarnarii. Dupa cum se poate intui si din numele sau, in cadrul acestei tehnici controversate, subiectii sunt hipnotizati si condusi in trecut, prin viata lor prezenta, in copilarie, si tot ianpoi spre vremea de dinainte sa se nasca. Odata "ajunsi" acolo, sunt rugati sa descrie ce experimenteaza. In aceasta stare de transa hipnotica subiectii reusesc de multe ori sa relateze cu mare exactitate detalii personale din ceea ce se presupune ca au fost vietile lor trecute, detalii cum ar fi amplasarea geografica, ocupatia, nume ale rudelor si alte amanunte pertinente corecte istoric si cultural. Desi in multe dintre aceste cazuri subiectii furnizeaza informatii multiple si consistente pe care, aparent, nu ar trebui sa le cunoasca, nicio astfel de situatie nu a fost acceptata ca o dovada incontestabila a reincarnarii, deoarece mereu se strecoara unele erori printre relatarile corecte, erori de natura sa arunce o umbra de indoiala asupra intregii chestiuni. Mai mult, se pare ca exista un fenomen denumit criptomnezie, care se manifesta prin tendinta individului de a citi o carte sau a vedea un film si a asimila informatiile astfel descoperite ca si cum ele ar face parte din viata lui anterioara. Din acest motiv, hipnoza regresiva este o metoda spectaculoasa de a explora existentele trecute, insa una supusa discutiilor.
Doctorul Ian Stevenson, un psihiatru apreciat din statul american Virginia, care a decedat in 2007, la varsta de 89 de ani, a inceput sa studieze cazurile de copii cu amintiri constiente ale vietilor anterioare, cam cand se afla in pragul varstei de 50 de ani. In cadrul acestor investigatii, doctorul a studiat aproape trei mii de copii cu varste intre patru si zece ani, constatand ca in multe cazuri micutii isi aminteau identitatile lor din vietile trecute, precum si detalii de context istoric si geografic ale perioadelor invocate, detalii privitoare la rude din familiile trecute, precum si amanunte referitoare la momentul mortii. Mai mult, in urma rascolirilor, unii dintre micii subiecti s-au identificat atat de plenar cu vietile lor anterioare, incat au insistat sa fie apelati pe fostele lor nume, chiar simtindu-se straini de familiile actuale si devenind vadit deranjati cand nu li s-a permis sa mai "petreaca" ceva timp cu rudele dinainte. Interesant la toate aceste amintiri este faptul ca "pacientii" nu au fost hipnotizati sau "regresati" in vreun fel spre a accesa amintiri latente, ci au expus de la varste foarte fragede informatii perfect constientizate, in mod spontan, ale unor vieti trecute. In timp ce toate aceste relatari si inclinatii tind sa devina neclare si chiar sa dispara odata cu anii, ele raman intre cele mai bune dovezi existente in sprijinul ideii de reincarnare.
Dar dr. Stevenson nu s-a oprit aici cu cercetarile. Tot el a descoperit inca o caracteristica cel putin interesanta menita sa confirme teoria reincarnarii. La multi dintre aceiasi copii cu amintiri din vieti trecute a constatat prezenta surprinzatoare a unor semne din nastere pe trupuri in zone ce corespundeau exact cu rani fatale care le-au fost produse in momentul mortii. Un exemplu in acest sens este al unui baietel turc de 11 ani, care isi amintea ca a murit fiind impuscat in cap accidental de un vecin in incarnarea anterioara. Surprinzator, copilul sa nascuse cu urechea dreapta puternic deformata, care imita destul de fidel ranile decedatului, un fapt confirmat mai tarziu de registre medicale si chiar de fotografii obtinute cu greu de dr. Stevenson in timpul investigarilor. Iar cazul nu este unul izolat intre cele cercetate de psihiatru; semne pe piele si chiar degete lipsa au putut fi asociate cu raniri suferite in vietile trecute de micii pacienti. Intr-un caz, doctorul a descoperit chiar semne din nastere care se potriveau cu intrarea si iesirea unui glonte din capul unui subiect ucis prin impuscare. Sansele ca ceva de acest fel sa se intample accidental sunt infime, iar dr. Stevenson detine un numar de asemenea cazuri in registrele sale.
Se mai numesc si prodigy si sunt copii inzestrati, care poseda un talent sau o aptitudine deosebita - in general in domeniul stiintelor sau artelor. Acesti copii exceleaza si avanseaza remarcabil intr-o anumita sfera de activitate mai ales creativa, depasind cu mult posibilitatile tipice varstei, precum si pe majoritatea celorlalti adepti sau practicanti ai respectivului domeniu. Intre exemplele potrivite in acest sens se numara chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil sa compuna partituri simple la varsta de patru ani si simfonii intregi in adolescenta. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reusit sa puna bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. In timp ce stiinta moderna atribuie aceste talente rare unor simple reactii chimice la nivel cerebral, ea nu reuseste sa de lamuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul in care creierele acestor personaje au o configuratie diferita de ale celorlalti. Sa fie vorba despre vreo mutatie genetica, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Si daca e asa, de ce nu se rasfrange si asupra urmasilor lor? Sau e oare posibil ca toti acesti oameni sa isi datoreze priceperea neobisnuita tocmai faptului ca au mai facut si inainte toate lucrurile la care se pricep in viata curenta? Prin umare, este posibil ca un copil neobisnuit de talentat la matematica sa fi fost profesor de asmenea materie intr-o viata anterioara? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru ca, dupa cum chiar el se pare ca a pretins, a mai fost muzician de multe ori inainte? Daca traumele, amintirile, interesele si experientele vietilor anterioare par a se manifesta in cazul unor dintre vietile curente, atunci de ce nu s-ar putea intampla la fel cu talentele si capacitatile trecute?
Intre cele mai interesate, si totusi foarte rare, manifestari ce vin ca dovezi in sprijinul ideii ca reincarnarea este un fenomen real, se numara xenoglosia, capacitatea sau tendinta unei persoane aflate in stare de hipnoza regresiva de a se exprima intr-o limba straina si pe care nu o cunoaste. De multe ori este vorba despre numai cateva cuvinte sau fraze, dar exista si cazuri cand subiectul poarta o intreaga conversatie intr-un dialect despre care nici macar nu stie ca exista. Sunt cazuri extrem de rare, foarte credibile si convingatoare, de xenoglosie, in care subiectul nu doar vorbeste intr-o limba straina, ci chiar foloseste o versiune arhaica ce a iesit din circulatie, spre exemplu, de mai multe secole. Acest lucru face putin probabil ca fenomenul sa fie o fantasma, o inselatorie sau un caz de criptomnezie (amintiri uitate). Un exemplu bun in acest sens este cel al actorului Glenn Ford care, sub hipnoza, prin anii "60, si-a amintit de o viata anterioara de cavaler francez sub domnia Regelui Ludovic al XIV-lea. Aflat in starea respectiva, barbatul a descris fluent in franceza trairi si intamplari din acea existenta a sa, iar ceva mai tarziu avea sa se constate ca dialectul vorbit de Ford era cel parizian de secol XVII, nefolosit de mai bine de 300 de ani. Prin urmare, xenoglosia ramane un pilon rezistent in sustinerea reincarnarii, dar se intampla prea rar pentru ca cercetatorii sa poate trage o concluzie clara.
Asa cum probabil cei mai multi oameni stiu, Deja Vu este un soi de al saselea simt prin care individul traieste senzatia repetitiei unui eveniment (mare sau mic) pe care insa nu l-a mai trait, cel putin in viata curenta. De asemenea, fenomenul se mai manifesta si prin cuoasterea inexplicabila a planului unei cladiri sau al unui oras, spre exemplu, de catre o persoana care nu a vizitat niciodata locul respectiv. Pentru unii, asemenea episoade si deprinderi inseamna reminiscente ale unei vieti anterioare, care au supravietuit cumva procesului mortii si renasterii. Totusi, stiinta insista ca asemenea experiente sunt de fapt similaritati coincidentiale intre prezent si un trecut asemanator dar uitat. Aceasta idee se bucura fara indoiala de ceva credit, pentru ca s-a demonstrat in mod repetat ca memoria este un mecanism uneori instabil si fara reguli, capabil sa amageasca mintea in diverse feluri. Cu toate acestea, nici chiar o similaritate de locuri si intamplari nu poate explica, de exemplu, cum reuseste o persoana sa descrie si sa numeasca corect un labirint de stradute dintr-o localitate unde se afla in premiera. Nu exista o logica foarte clara nici pentru capacitatea unor oameni de a sti exact dispunerea camerelor intr-o casa nevizitata inainte. Similaritatile, sansele de potrivire, sau ghicitul au procentajul lor in acest context, insa unele relatari sunt atat de precise si de stufoase incat fac din reincarnare cel putin o posibila pista de urmarit in incercarea de a gasi o explicatie.
Fobiile, acele senzatii de teama incontrolabila fata de lucruri care nu prezina in mod necesar un factor de amenintare sau risc la adresa noastra, sunt destul de des experimentate de oameni. Felul in care se dezvolta fobiile este destul de bine inteles ca proces, fiind in general un raspuns la traume din trecutul persoanelor, de obicei din copilarie, care se manifesta mai tarziu sub forma unor panici irationale. Dar ce se poate spune despre fobiile intrinseci, intrauterine, predefinite, despre care nu se stie ca ar avea la baza traume asociate? Nu este o presupunere, exista cazuri atestate de indivizi ingroziti de inec si de apa de cantd se stiu, la fel cum exista oameni socati de cai, desi nu au trait in aceasta viata nicio experienta nefericita legata de aceste elemente. Raspunsul pare sa vina din regresia hipnptica, preces in cadrul caruia multi astfel de subiecti relateaza episoade traumatizante din vieti anterioare, ce vizeaza tocmai intamplari implicand lucrurile de care se tem acum incontrolabil. De aceea, este posibil ca cel infricosat de apa sa fi murit inecat intr-o viata trecuta, iar cel cu teama de cai sa fi decedat lovit de copite sau aruncat din sa, iar aceste traume ramand intiparite in incarnarea prezenta. Vestea buna este ca s-a demonstrat cum odata ce o trauma de viata anterioara este identificata ca radacina a unei fobii din viata actuala, spaima incepe sa se vindece, adeseori cu mult mai mare succes decat in cazul oricaror terapii conventionale. Comunitatea medicala respinge in general cauza traumei din alta viata, argumentand ca aceasta impresie nu este decat o fantezie produsa de subconstient pentru a masca trauma reala, dar accepta ca o asemenea identificare rezolva eficient temeri sevre si inexplicabile.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.