Din aceeasi categorie
|
Mari actori - Alec Baldwin 1.667 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
|
Mari actori :Norman Wisdom 1.594 vizite - 0 comentarii adaugat de maria |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Stefan Iordache 1.477 vizite - 0 comentarii adaugat de calea |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Max von Sydow 1.598 vizite - 0 comentarii adaugat de rica |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Nicholas Cage / 7 minute 1.570 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Bruce Willis 1.942 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
|
Rex Harrison - Mari actori,mari regizori 1.653 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Tim Allen 1.631 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Conan O'Brien 1.617 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Salma Hayek / interviu 2013 1.660 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Alte rubrici >> Vedete
Vivien Leigh - Mari actori
| Adaugat de Cozana | 12.02.2014 |  Adauga
la favorite |
1.464 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteVivien Leigh, Lady Olivier s-a nascut pe 5 noiembrie 1913 in India. A fost laureata a doua premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O'Hara din Pe aripile vantului (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din productia Un tramvai numit dorinta (1951).
De-a lungul celor 30 de ani de cariera, actrita a interpretat roluri variate, incepand de la eroinele comediilor lui Noel Coward si ale lui George Bernard Shaw, pana la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth.
Leigh nascuta sub numele de Vivian Mary Hartley in Darjeeling, Bengalul de Vest, India Britanica (acum India), este fica lui Ernest Hartley, un ofiter britanic inrolat in Cavaleria indiana, si a Gertrudei Robinson Yackje, a carei ascendenta familiala este disputata.
Ea a pretins ca este de origine irlandeza, insa recent au fost produse dovezi care atesta apartenenta sa indiana. Cei doi s-au casatorit in Kensington, Londra in anul 1912. In 1917, Ernest Hartley a fost detasat in Bengaluru, in timp ce Gertrude si Vivien au locuit in Ootacamund.
Vivien Hartley a avut prima aparitie pe o scena la varsta de trei ani, cand a recitat poezia Micuta Bo Peep, in cadrul trupei de teatru a mamei sale. Gertrude Hartley a incercat sa-i transmita fiicei sale iubirea pentru literatura si i-a captat interesul pentru lucrarile unor scriitori precum Hans Christian Andersen, Lewis Carroll si Rudyard Kipling, dar si pentru povestirile mitologiei grecesti.
Fiind singurul copil al cuplului Vivian-Hartley, a beneficiat de o educatie inalta, studiind la „Convent of the Sacred Heart" (in romana „Manastirea Inimii Sacre") din Roehampton, Londra, in anul 1920.
La manastire, cea mai buna prietena a sa a fost viitoarea actrita Maureen O'Sullivan, careia i-a marturisit dorinta de a deveni o „mare actrita".
Vivian Hartley si-a desavarsit studiile in Europa, reintorcandu-se la parintii sai, in Anglia, in anul 1931. Afland ca unul dintre filmele in care juca prietena sa, Maureen O'Sullivan, rula la teatrul West End, Vivien le-a marturisit si parintilor sai ca dorinta ei este sa devina actrita.
S-a bucurat de sprijinul amandurora, tatal sau a ajutand-o sa se inscrie in Academia Regala de Arta Dramatica (ARAD) din Londra.
La finele anului 1931, Vivien il intalneste pe Herbert Leigh Holman, cunoscut sub numele de Leigh, un avocat cu treisprezece ani mai in varsta decat ea.
In ciuda rezervelor acestuia in privinta meseriei de actrita, cei doi se casatoresc pe data de 20 decembrie 1932, iar in perioada urmatoare ea isi incheie studiile la ARAD. Pe 12 octombrie 1933 da nastere unei fetite, careia i-a dat numele Suzanne. Vivien s-a simtit insa sufocata de acest mariaj. Dupa divort, prietenii au recomandat-o unui regizor pentru un rol in filmul Things Are Looking Up, care a marcat debutul sau in cariera. S-a logodit cu un agent, John Gildon, care ii sugereaza sa isi schimbe numele profesional din Vivian Holman in Vivian Leigh. Giddo a recomandat-o lui Alexander Korda drept o posibila achizitie artistica, insa Korda a refuzat-o din pricina „lipsei de potential".
Dupa aparitia in filmul The Mask of Virtue in anul 1935, Leigh primeste recenzii excelente din partea criticilor, care sunt urmate de interviuri si articole in ziare. Intr-unul din ele, publicat in tabloidul britanic Daily Express, reporterul remarca „o schimbare rapida pe chipul acesteia": acesta este primul articol in care e mentionata capacitatea lui Leigh de a-si schimba cu usurinta expresiiile fetei.
John Betjeman, viitorul poet laureat, a scris despre ea numind-o esenta adolescentei engleze. Alexander Korda Korda, care asista la una dintre reprezentatiile nocturne ale lui Vivien Leigh, isi recunoaste greseala si ii propune acesteia un contract pentru a interpreta diverse roluri in trupa sa de teatru.
Ea semneaza contractul, respectandu-l intru totu, insa atunci cand Korda muta sediul teatrului intr-o sala mai mare, Leigh nu mai reuseste sa-si dozeze glasul si sa atraga atentia unui pubic cu mult mai numeros, piesa fiind inchisa la scurta vreme. In 1960 Leigh avea sa-si aminteasca diferenta fata de prima oara cand a fost apreciata de critici castigand o faima subita, comentand ca “unii critici au fost atat de nechibzuiti incat sa spuna ca eram o mare actrita. Si m-am gandit ca aceste afirmatii erau prostesti, chiar perfide, deoarece puneau atatea responsabilitati pe umerii mei, pe care pur si simplu nu le puteam cara. Si au trecut multi ani pana sa ajung sa fiu demna de acele prime observatii. Mi se pare atat de prostesc. Mi-l amintesc foarte bine pe critic si nu l-am iertat nici pana acum".
Laurence Olivier a vazut-o pe Leigh jucand in The Mask of Virtue, intre cei doi dezvoltandu-se o prietenie dupa ce acesta a felicitat-o pentru interpretarea sa. In timp ce jucau rolul unor iubiti in filmul Fire Over England (1937), intre Olivier si Leigh s-a declansat o atractie puternica, iar dupa terminarea filmului, cei doi au inceput o aventura. In tot acest timp Leigh a citit romanul Pe aripile vantului, scris de Margaret Mitchell si i-a cerut impresarului sau sa o sugereze lui David O. Selznick, care planuia realizarea unui film. Pe aripile vantului i-a adus lui Leigh imediat atentia criticilor si faima, dar ea a fost surprinsa spunand: „Eu nu sunt o stea de cinema - sunt o actrita. Existenta unei stele de cinema - doar a unei stele de cinema - este o viata prefacuta, traita pentru valori false si pentru publcitate. Actritele isi continua existenta pentru o durata lunga si apar totdeauna roluri minunate care sa fie jucate". Impreuna cu cele zece premii ale academiei castigate de catre film, acesta i-a adus multe alte premii de prestigiu lui Leigh pentru acest rol.
Vivien Leigh a fost considerata una dintre cele mai frumoase actrite ale zilelor sale, iar regizorii au incercat sa sublinieze acesta calitate in filmele in care a jucat. Cand a fost intrebata daca ea considera ca frumusetea ei a fost un handicap ea a declarat ca „oamenii cred ca, din moment ce arati destul de bine, nu esti capabil sa interpretezi, iar mie imi pasa numai de interpretare, cred ca frumusetea poate fi un mare handicap, daca iti doresti sa arati ca si personajul pe care il joci, care nu este de multe ori ca si tine".
Dupa moartea actritei, unii critici au denumit interpretarea lui Leigh,in rolul lui Lady Macbeth ca „una dintre cele mai mari contributii ale sale aduse teatrului".
In anul 1969, o placa comemorativa adusa lui Leigh a fost plasata in biserica actorilor, St Paul's, Covent Garden, iar in 1985 portretul sau a aparut, alaturi de cele ale altor actori britanici, pe timbre postale ce comemorau „Anul Filmului Britanic".
Ultimii ani si decesul
Merivale a avut o influenta stabila aupra lui Leigh, in ciuda satisfactiei aparente a acesteia ea a fost surprinsa spunand ca : „mai degraba ar trai o viata scurta alaturi de Larry [Olivier], decat una lunga in lipsa lui". Primul sau sot, Leigh Holman, a petrecut o perioada considerabila alaturi de ea in acea perioada. Merivale a insotit-o intr-un turneu de promovare in Australia, Noua Zeelanda si America Latina, care a inceput in luna iulie a anului 1961 si s-a sfarsit in mai, 1962. Ea a primit recenzii pozitive de-a lungul acestei calatorii. Desi ea a avut cateva depresii a continuat sa lucreze la teatru, iar in anul 1963 a castigat un premiu Tony pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal dintr-un musical, pentru interpretarea din Tovarich. Ea a mai aparut in filmele O noua primavara (1961) si Corabia nebunilor (1965).
In luna mai a anului 1967 ea urma sa apara alaturi de Michael Redgrave in productia lui Edward Albee, numita A Delicate Balance, cand s-a imbolnavit din nou de tuberculoza, de care suferea de peste douazeci de ani, insa dupa cateva saptamani de odihna parea sa se insanatoseasca. In seara de 7 iulie, Merivale a plecat, ca de obicei, pentru a-si juca rolul la teatru si s-a intors noaptea, gasind-o pe Leigh dormind. Aproximativ treizeci de minute mai tarziu (acum 8 iulie), el s-a intors in dormitor, unde a gasit-o pe Leigh intinsa pe podea. Ea incercase sa mearga la baie, dar din moment ce plamanii ei se umplusera cu lichid ea s-a prabusit. Merivale l-a contactat pe Olivier, care era tratat pentru cancer de prostata intr-un spital din apropiere. In autobiografia sa, Olivier descria „teama sa amarnica" cand a plecat imediat spre locuinta lui Leigh, pentru a o gasi pe Leigh intinsa pe pat. Olivier „a stat si s-a rugat pentru iertarea tuturor rautatilor care intervenisera inte ei", inainte de a-l ajuta pe Merivale sa pregateasca funerariile.
Trupul sau a fost incinerat, iar cenusa sa a fost aruncata in lacul de langa casa sa, Tickerage Mill, langa Blackboys, East Sussex, Anglia. O ceremonie in memoria sa a fost tinuta la biserica St Martin-in-the-Fields, cu un tribut final tinut de catre John Gielgud. In Statele Unite, Leigh a devenit prima actrita care a fost omagiata de „Prietenii Bibliotecilor din Universitatea Californiei de Sud". Ceremonia a fost condusa sub modelul unei ceremonii, cu selectii din filmele in care ea a jucat si tributuri aduse de diferiti oameni cu care ea a lucrat, precum George Cukor.
De-a lungul celor 30 de ani de cariera, actrita a interpretat roluri variate, incepand de la eroinele comediilor lui Noel Coward si ale lui George Bernard Shaw, pana la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth.
Leigh nascuta sub numele de Vivian Mary Hartley in Darjeeling, Bengalul de Vest, India Britanica (acum India), este fica lui Ernest Hartley, un ofiter britanic inrolat in Cavaleria indiana, si a Gertrudei Robinson Yackje, a carei ascendenta familiala este disputata.
Ea a pretins ca este de origine irlandeza, insa recent au fost produse dovezi care atesta apartenenta sa indiana. Cei doi s-au casatorit in Kensington, Londra in anul 1912. In 1917, Ernest Hartley a fost detasat in Bengaluru, in timp ce Gertrude si Vivien au locuit in Ootacamund.
Vivien Hartley a avut prima aparitie pe o scena la varsta de trei ani, cand a recitat poezia Micuta Bo Peep, in cadrul trupei de teatru a mamei sale. Gertrude Hartley a incercat sa-i transmita fiicei sale iubirea pentru literatura si i-a captat interesul pentru lucrarile unor scriitori precum Hans Christian Andersen, Lewis Carroll si Rudyard Kipling, dar si pentru povestirile mitologiei grecesti.
Fiind singurul copil al cuplului Vivian-Hartley, a beneficiat de o educatie inalta, studiind la „Convent of the Sacred Heart" (in romana „Manastirea Inimii Sacre") din Roehampton, Londra, in anul 1920.
La manastire, cea mai buna prietena a sa a fost viitoarea actrita Maureen O'Sullivan, careia i-a marturisit dorinta de a deveni o „mare actrita".
Vivian Hartley si-a desavarsit studiile in Europa, reintorcandu-se la parintii sai, in Anglia, in anul 1931. Afland ca unul dintre filmele in care juca prietena sa, Maureen O'Sullivan, rula la teatrul West End, Vivien le-a marturisit si parintilor sai ca dorinta ei este sa devina actrita.
S-a bucurat de sprijinul amandurora, tatal sau a ajutand-o sa se inscrie in Academia Regala de Arta Dramatica (ARAD) din Londra.
La finele anului 1931, Vivien il intalneste pe Herbert Leigh Holman, cunoscut sub numele de Leigh, un avocat cu treisprezece ani mai in varsta decat ea.
In ciuda rezervelor acestuia in privinta meseriei de actrita, cei doi se casatoresc pe data de 20 decembrie 1932, iar in perioada urmatoare ea isi incheie studiile la ARAD. Pe 12 octombrie 1933 da nastere unei fetite, careia i-a dat numele Suzanne. Vivien s-a simtit insa sufocata de acest mariaj. Dupa divort, prietenii au recomandat-o unui regizor pentru un rol in filmul Things Are Looking Up, care a marcat debutul sau in cariera. S-a logodit cu un agent, John Gildon, care ii sugereaza sa isi schimbe numele profesional din Vivian Holman in Vivian Leigh. Giddo a recomandat-o lui Alexander Korda drept o posibila achizitie artistica, insa Korda a refuzat-o din pricina „lipsei de potential".
Dupa aparitia in filmul The Mask of Virtue in anul 1935, Leigh primeste recenzii excelente din partea criticilor, care sunt urmate de interviuri si articole in ziare. Intr-unul din ele, publicat in tabloidul britanic Daily Express, reporterul remarca „o schimbare rapida pe chipul acesteia": acesta este primul articol in care e mentionata capacitatea lui Leigh de a-si schimba cu usurinta expresiiile fetei.
John Betjeman, viitorul poet laureat, a scris despre ea numind-o esenta adolescentei engleze. Alexander Korda Korda, care asista la una dintre reprezentatiile nocturne ale lui Vivien Leigh, isi recunoaste greseala si ii propune acesteia un contract pentru a interpreta diverse roluri in trupa sa de teatru.
Ea semneaza contractul, respectandu-l intru totu, insa atunci cand Korda muta sediul teatrului intr-o sala mai mare, Leigh nu mai reuseste sa-si dozeze glasul si sa atraga atentia unui pubic cu mult mai numeros, piesa fiind inchisa la scurta vreme. In 1960 Leigh avea sa-si aminteasca diferenta fata de prima oara cand a fost apreciata de critici castigand o faima subita, comentand ca “unii critici au fost atat de nechibzuiti incat sa spuna ca eram o mare actrita. Si m-am gandit ca aceste afirmatii erau prostesti, chiar perfide, deoarece puneau atatea responsabilitati pe umerii mei, pe care pur si simplu nu le puteam cara. Si au trecut multi ani pana sa ajung sa fiu demna de acele prime observatii. Mi se pare atat de prostesc. Mi-l amintesc foarte bine pe critic si nu l-am iertat nici pana acum".
Laurence Olivier a vazut-o pe Leigh jucand in The Mask of Virtue, intre cei doi dezvoltandu-se o prietenie dupa ce acesta a felicitat-o pentru interpretarea sa. In timp ce jucau rolul unor iubiti in filmul Fire Over England (1937), intre Olivier si Leigh s-a declansat o atractie puternica, iar dupa terminarea filmului, cei doi au inceput o aventura. In tot acest timp Leigh a citit romanul Pe aripile vantului, scris de Margaret Mitchell si i-a cerut impresarului sau sa o sugereze lui David O. Selznick, care planuia realizarea unui film. Pe aripile vantului i-a adus lui Leigh imediat atentia criticilor si faima, dar ea a fost surprinsa spunand: „Eu nu sunt o stea de cinema - sunt o actrita. Existenta unei stele de cinema - doar a unei stele de cinema - este o viata prefacuta, traita pentru valori false si pentru publcitate. Actritele isi continua existenta pentru o durata lunga si apar totdeauna roluri minunate care sa fie jucate". Impreuna cu cele zece premii ale academiei castigate de catre film, acesta i-a adus multe alte premii de prestigiu lui Leigh pentru acest rol.
Vivien Leigh a fost considerata una dintre cele mai frumoase actrite ale zilelor sale, iar regizorii au incercat sa sublinieze acesta calitate in filmele in care a jucat. Cand a fost intrebata daca ea considera ca frumusetea ei a fost un handicap ea a declarat ca „oamenii cred ca, din moment ce arati destul de bine, nu esti capabil sa interpretezi, iar mie imi pasa numai de interpretare, cred ca frumusetea poate fi un mare handicap, daca iti doresti sa arati ca si personajul pe care il joci, care nu este de multe ori ca si tine".
Dupa moartea actritei, unii critici au denumit interpretarea lui Leigh,in rolul lui Lady Macbeth ca „una dintre cele mai mari contributii ale sale aduse teatrului".
In anul 1969, o placa comemorativa adusa lui Leigh a fost plasata in biserica actorilor, St Paul's, Covent Garden, iar in 1985 portretul sau a aparut, alaturi de cele ale altor actori britanici, pe timbre postale ce comemorau „Anul Filmului Britanic".
Ultimii ani si decesul
Merivale a avut o influenta stabila aupra lui Leigh, in ciuda satisfactiei aparente a acesteia ea a fost surprinsa spunand ca : „mai degraba ar trai o viata scurta alaturi de Larry [Olivier], decat una lunga in lipsa lui". Primul sau sot, Leigh Holman, a petrecut o perioada considerabila alaturi de ea in acea perioada. Merivale a insotit-o intr-un turneu de promovare in Australia, Noua Zeelanda si America Latina, care a inceput in luna iulie a anului 1961 si s-a sfarsit in mai, 1962. Ea a primit recenzii pozitive de-a lungul acestei calatorii. Desi ea a avut cateva depresii a continuat sa lucreze la teatru, iar in anul 1963 a castigat un premiu Tony pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal dintr-un musical, pentru interpretarea din Tovarich. Ea a mai aparut in filmele O noua primavara (1961) si Corabia nebunilor (1965).
In luna mai a anului 1967 ea urma sa apara alaturi de Michael Redgrave in productia lui Edward Albee, numita A Delicate Balance, cand s-a imbolnavit din nou de tuberculoza, de care suferea de peste douazeci de ani, insa dupa cateva saptamani de odihna parea sa se insanatoseasca. In seara de 7 iulie, Merivale a plecat, ca de obicei, pentru a-si juca rolul la teatru si s-a intors noaptea, gasind-o pe Leigh dormind. Aproximativ treizeci de minute mai tarziu (acum 8 iulie), el s-a intors in dormitor, unde a gasit-o pe Leigh intinsa pe podea. Ea incercase sa mearga la baie, dar din moment ce plamanii ei se umplusera cu lichid ea s-a prabusit. Merivale l-a contactat pe Olivier, care era tratat pentru cancer de prostata intr-un spital din apropiere. In autobiografia sa, Olivier descria „teama sa amarnica" cand a plecat imediat spre locuinta lui Leigh, pentru a o gasi pe Leigh intinsa pe pat. Olivier „a stat si s-a rugat pentru iertarea tuturor rautatilor care intervenisera inte ei", inainte de a-l ajuta pe Merivale sa pregateasca funerariile.
Trupul sau a fost incinerat, iar cenusa sa a fost aruncata in lacul de langa casa sa, Tickerage Mill, langa Blackboys, East Sussex, Anglia. O ceremonie in memoria sa a fost tinuta la biserica St Martin-in-the-Fields, cu un tribut final tinut de catre John Gielgud. In Statele Unite, Leigh a devenit prima actrita care a fost omagiata de „Prietenii Bibliotecilor din Universitatea Californiei de Sud". Ceremonia a fost condusa sub modelul unei ceremonii, cu selectii din filmele in care ea a jucat si tributuri aduse de diferiti oameni cu care ea a lucrat, precum George Cukor.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.