Copilul comunist avea multe lipsuri si o singura dorinta: sa ajunga si el, macar o data-n an, intr-o tabara. La mare sau la munte, nu conta. Nu erau vremuri de facut mofturi. Asa au crescut vreo trei generatii, invatand pe rupte, ca sa ajunga oameni si sa isi merite vacanta.
Dam pe repede inainte doua decenii mai tarziu si gasim noii copii ai Romaniei. Nu mai au lipsuri ca odinioara, dar nici tabere. Au venit smecherii si le-au luat. Iar din resturi s-a hranit cine-a putut. Mai o casa, mai o toaleta-n curte, nicio caramida nu se pierde, totul se transforma.
Astazi, din cele 200 de tabere plasate – ghinion – pe terenuri de sute de milioane de euro, au mai ramas 60. Si nici ele nu se simt prea bine. Un reportaj marca „In premiera", cu Carmen Avram.