Din aceeasi categorie
|
Cum se acopera sticla de vin cu cupru 356 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cum se face o bratara din sarma de cupru 394 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Broderie cu margele 654 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
PROPOZITIA SI FRAZA 214 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Broderie cu margele (backstitch), partea a 2-a - 845 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Patratul 980 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Despre eseul literar 1.177 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Poligonul 720 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Limba coreeana 86 825 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Animale oceanice pentru copii 186 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Cursuri
Despre cupru
| Adaugat de Cozana | 23.07.2018 |  Adauga
la favorite |
1.029 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCuprul este folosit inca din cele mai vechi timpuri. Acesta a jucat un rol important in civilizatia omeneasca, fiind folosit la statui, la obiecte casnice, etc. Obiecte din cupru cu o vechime mai mare de 6000 de ani au fost gasite in zone cu importanta istorica, de exemplu la Caldeea, in Egipt, Asiria, Fenicia si America. Originea numelui vine de la cuvantul latinesc cyprium (provenit de la insula Cipru). In Asia au fost descoperite urmele unor mine de cupru ce dateaza din timpul Epocii Caldeene.[1] Se crede ca elementul cupru a fost al treilea descoperit, dupa aur si argint. Judecand dupa obiectele antice de cupru descoperite, se poate afirma ca acest metal a aparut in Egipt, cu 5 000 de ani i.e.n. si apoi, cam cu un mileniu mai tarziu, in regiunea dintre Tigru (rau) si Eufrat, unde se dezvoltase civilizatia sumeriana. In Egiptul Antic, pe vremea faraonului Turmes, cuprul se exploata in Peninsula Sinai si era cunoscuta sub numele de komt. Tot in perioada Antichitatii, cuprul mai este recunoscut sub numele de chalcos. Cu doua mii de ani inaintea erei noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului si, mai tarziu, la confectionarea unor podoabe, iar combinatii ale cuprului la colorarea sticlei in albastru (folosita ca piatra scumpa, la inele, brose etc.).
Homer a scris despre armele confectionate din cupru.
Mai tarziu apar confectionate din cupru obiecte de arta, cat si diferite vase din bronz. In jurul anului 900 i.e.n. au fost folosite saruri de cupru pentru zugravitul locuintelor scumpe, fiind combinat cu huma si mai tarziu cu var. Primele monede din bronz apar in Egipt, intre anii 430-322 i.e.n., ce au un continut de cupru de 80% si 20% cositor.
Fiind unele dintre principalele metale, cuprul ajungea pe mainile alchimistilor, care in scrierile lor cu limbaj ,,ermetic" il numesc Venus, aceasta planeta fiind considerata ca este reprezentata de cupru.[2]
Un disc din cupru (99.95% pur)
In stare solida, de metal, cuprul are culoare rosie-portocalie, aceasta fiind principala proprietate dupa care se deosebeste de alte elemente. De obicei, majoritatea compusilor anorganici, dar si organici ai cuprului au o culoare albastra, desi unii pot fi si verzui sau vernil. Sistemul de cristalizare al cuprului este cubic, cu fete centrate, lipsind prezenta polimorfismului.[2] Unul dintre dezavantajele cuprului este fenomenul de coclire (inverzire), ce poate fi observat adesea pe vasele vechi sau pe monedele (la moneda romaneasca de 5 bani). Impreuna cu osmiul (albastru) si aurul (galben-auriu), cuprul este unul dintre cele trei metale elementare care are alta culoare naturala in afara de gri sau argintiu. Cuprul pur este portocaliu-rosu si dobandeste o pata rosiatica in momentul expunerii la aer, urmand sa se inverzeasca mai tarziu.
Duritatea cuprului este relativ mica (3 pe scara Mohs), dar este destul de rezistent la rupere, si foarte ductil (poate fi tras in fire), putand fi modelat la presiuni mari. Conductibilitatea calorica este asemanatoare cu a argintului (1 fata de 0,93 a argintului) si mult mai mare decat a altor metale uzuale. Tocmai datorita acestei proprietati, cuprul se utilizeaza in conducte, pentru transmiterea caldurii. Insa, conductibilitatea scade cand cuprul este impur; in momentul in care contine 0,1 % impuritati de elemente ca fosfor, arsen, siliciu sau fier, valoarea conductibilitatii poate scadea chiar cu 20%. De aceea, in electrotehnica se utilizeaza numai cupru pur, electrolitic.[2]
Densitatea de curent electric maxima a cuprului in aer deschis este de aproximativ 3,1×106 A/m2. Ca toate metalele, daca cuprul este placat cu alt metal, incepe un proces de coroziune galvanica.
Atat cuprul, cat si aliajele sale, au o maleabilitate foarte ridicata (pot fi trase in foi subtiri), fiind si foarte usor de prelucrat. Totodata, ductilitatea cuprului este extraordinar de favorabila, astfel, putandu-se obtine fire foarte subtiri de cupru, numite lite (se foloseau, in trecut, la sigurantele fuzibile). Cuprul este un metal foarte moale, cu o duritate de 3 pe scara Mohs (si 50 pe scara Vickers), puterea sa de tractiune situandu-se la 210 MPa.
Cupru
Cuprul este singurul metal ce are culoarea aramie. Foarte interesante sunt proprietatile acestuia de a forma compusi de culoarea verde (carbonat, clorura, etc.), neagra (oxid) sau albastra (sulfat si hidroxid).
Numarul atomic al cuprului este 29, iar simbolul chimic este Cu. Masa atomica relativa este 63,546. Valenta cuprului este, in principal 1 sau 2 (cuprul formeaza o varietate rara de compusi si saruri cu starea de oxidare +1 si +2, care sunt de obicei numite saruri cuproase sau cuprice), desi, mai rar, poate fi chiar si 3. Acesta nu reactioneaza cu apa, dar reactioneaza incet cu aerul atmosferic; in urma acestei reactii, pe suprafata cuprului se formeaza un strat de cupru oxidat verde . In contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se opreste din coroziune; un strat de cocleala verde (carbonat de cupru) pot fi observate pe constructiile vechi din cupru, cum ar fi Statuia Libertatii, cea mai mare statuie din cupru din lume. Majoritatea sarurilor de cupru sunt higroscopice.
Raza atomica calculata are valoarea de 135 (145) picometri (pm), raza covalenta 138 picometri (pm), iar raza van der Waals. Cuprul prezinta conductivitate magnetica.
Cuprul are 29 de izotopi; doi dintre acestia, 63Cu si 65Cu sunt stabili, iar izotopul 63Cu reprezinta 69% din totalitatea cuprului natural. Ceilalti 27 de izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil dintre cei radioactivi este 67Cu cu timpul de injumatatire de 61,83 de ore. Sapte alti izotopi au fost caracterizati; Dintre izotopii radioactivi remarcam 63Cu, care emite radiatii beta pozitive, avand ca rezultat izotopi de nichel, in timp ce izotopul 65Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc.
Productia de cupru la nivel mondial
Majoritatea cuprului scos din mina este sub forma de compusi, cum ar fi sulfati sau sulfuri. Exemple de astfel de mine includ minele de la Chuquicamata din Chile, Bingham Canyon Mine din Utah, Statele Unite ale Americii si El Chino Mine din New Mexico, Statele Unite ale Americii. In conformitate cu studiile efectuate de geologii britanici, in 2005 Chile a fost cel mai mare producator de cupru, urmat pe locul doi de Statele Unite ale Americii, Indonezia si Peru.[3]
Industria auto este unul dintre cei mai mari consumatori de cupru.[4]
Mediul economic nu a promovat refolosirea cuprului in majoritatea domeniilor utilizatoare de cupru. In ciuda acestor fapte, Europa (incluzand si Rusia) a intregit 43% din necesarul de cupru prin reciclare. Reciclarea ramane un element-cheie al acoperirii cerintei de cupru.
Procentul de cupru reciclat din Europa a crescut la 41,3% in 2007 si la 43% in 2008. Productia cuprului electrolitic rafinat secundar a crescut de la 800 la 857 mii tone, in timp ce utilizarea cuprului topit direct a scazut de la 1.242 la 1.150 mii tone. Utilizarea deseurilor de cupru a scazut de la 2.042 mii tone in 2007 la 2.007 mii tone in 2008, dar in ciuda scaderii, datorita scaderii estimate in fabricarea de produse semifinite, raportul cuprului reciclat a crescut la productie. O proprietate buna a cuprului este puritatea infinita a acestuia in timpul reciclarii. Reciclarea cuprului se poate face din robineti vechi, tevi vechi, etc, precum si din deseurile produse prin topirea directa.[5]
Homer a scris despre armele confectionate din cupru.
Mai tarziu apar confectionate din cupru obiecte de arta, cat si diferite vase din bronz. In jurul anului 900 i.e.n. au fost folosite saruri de cupru pentru zugravitul locuintelor scumpe, fiind combinat cu huma si mai tarziu cu var. Primele monede din bronz apar in Egipt, intre anii 430-322 i.e.n., ce au un continut de cupru de 80% si 20% cositor.
Fiind unele dintre principalele metale, cuprul ajungea pe mainile alchimistilor, care in scrierile lor cu limbaj ,,ermetic" il numesc Venus, aceasta planeta fiind considerata ca este reprezentata de cupru.[2]
Un disc din cupru (99.95% pur)
In stare solida, de metal, cuprul are culoare rosie-portocalie, aceasta fiind principala proprietate dupa care se deosebeste de alte elemente. De obicei, majoritatea compusilor anorganici, dar si organici ai cuprului au o culoare albastra, desi unii pot fi si verzui sau vernil. Sistemul de cristalizare al cuprului este cubic, cu fete centrate, lipsind prezenta polimorfismului.[2] Unul dintre dezavantajele cuprului este fenomenul de coclire (inverzire), ce poate fi observat adesea pe vasele vechi sau pe monedele (la moneda romaneasca de 5 bani). Impreuna cu osmiul (albastru) si aurul (galben-auriu), cuprul este unul dintre cele trei metale elementare care are alta culoare naturala in afara de gri sau argintiu. Cuprul pur este portocaliu-rosu si dobandeste o pata rosiatica in momentul expunerii la aer, urmand sa se inverzeasca mai tarziu.
Duritatea cuprului este relativ mica (3 pe scara Mohs), dar este destul de rezistent la rupere, si foarte ductil (poate fi tras in fire), putand fi modelat la presiuni mari. Conductibilitatea calorica este asemanatoare cu a argintului (1 fata de 0,93 a argintului) si mult mai mare decat a altor metale uzuale. Tocmai datorita acestei proprietati, cuprul se utilizeaza in conducte, pentru transmiterea caldurii. Insa, conductibilitatea scade cand cuprul este impur; in momentul in care contine 0,1 % impuritati de elemente ca fosfor, arsen, siliciu sau fier, valoarea conductibilitatii poate scadea chiar cu 20%. De aceea, in electrotehnica se utilizeaza numai cupru pur, electrolitic.[2]
Densitatea de curent electric maxima a cuprului in aer deschis este de aproximativ 3,1×106 A/m2. Ca toate metalele, daca cuprul este placat cu alt metal, incepe un proces de coroziune galvanica.
Atat cuprul, cat si aliajele sale, au o maleabilitate foarte ridicata (pot fi trase in foi subtiri), fiind si foarte usor de prelucrat. Totodata, ductilitatea cuprului este extraordinar de favorabila, astfel, putandu-se obtine fire foarte subtiri de cupru, numite lite (se foloseau, in trecut, la sigurantele fuzibile). Cuprul este un metal foarte moale, cu o duritate de 3 pe scara Mohs (si 50 pe scara Vickers), puterea sa de tractiune situandu-se la 210 MPa.
Cupru
Cuprul este singurul metal ce are culoarea aramie. Foarte interesante sunt proprietatile acestuia de a forma compusi de culoarea verde (carbonat, clorura, etc.), neagra (oxid) sau albastra (sulfat si hidroxid).
Numarul atomic al cuprului este 29, iar simbolul chimic este Cu. Masa atomica relativa este 63,546. Valenta cuprului este, in principal 1 sau 2 (cuprul formeaza o varietate rara de compusi si saruri cu starea de oxidare +1 si +2, care sunt de obicei numite saruri cuproase sau cuprice), desi, mai rar, poate fi chiar si 3. Acesta nu reactioneaza cu apa, dar reactioneaza incet cu aerul atmosferic; in urma acestei reactii, pe suprafata cuprului se formeaza un strat de cupru oxidat verde . In contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se opreste din coroziune; un strat de cocleala verde (carbonat de cupru) pot fi observate pe constructiile vechi din cupru, cum ar fi Statuia Libertatii, cea mai mare statuie din cupru din lume. Majoritatea sarurilor de cupru sunt higroscopice.
Raza atomica calculata are valoarea de 135 (145) picometri (pm), raza covalenta 138 picometri (pm), iar raza van der Waals. Cuprul prezinta conductivitate magnetica.
Cuprul are 29 de izotopi; doi dintre acestia, 63Cu si 65Cu sunt stabili, iar izotopul 63Cu reprezinta 69% din totalitatea cuprului natural. Ceilalti 27 de izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil dintre cei radioactivi este 67Cu cu timpul de injumatatire de 61,83 de ore. Sapte alti izotopi au fost caracterizati; Dintre izotopii radioactivi remarcam 63Cu, care emite radiatii beta pozitive, avand ca rezultat izotopi de nichel, in timp ce izotopul 65Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc.
Productia de cupru la nivel mondial
Majoritatea cuprului scos din mina este sub forma de compusi, cum ar fi sulfati sau sulfuri. Exemple de astfel de mine includ minele de la Chuquicamata din Chile, Bingham Canyon Mine din Utah, Statele Unite ale Americii si El Chino Mine din New Mexico, Statele Unite ale Americii. In conformitate cu studiile efectuate de geologii britanici, in 2005 Chile a fost cel mai mare producator de cupru, urmat pe locul doi de Statele Unite ale Americii, Indonezia si Peru.[3]
Industria auto este unul dintre cei mai mari consumatori de cupru.[4]
Mediul economic nu a promovat refolosirea cuprului in majoritatea domeniilor utilizatoare de cupru. In ciuda acestor fapte, Europa (incluzand si Rusia) a intregit 43% din necesarul de cupru prin reciclare. Reciclarea ramane un element-cheie al acoperirii cerintei de cupru.
Procentul de cupru reciclat din Europa a crescut la 41,3% in 2007 si la 43% in 2008. Productia cuprului electrolitic rafinat secundar a crescut de la 800 la 857 mii tone, in timp ce utilizarea cuprului topit direct a scazut de la 1.242 la 1.150 mii tone. Utilizarea deseurilor de cupru a scazut de la 2.042 mii tone in 2007 la 2.007 mii tone in 2008, dar in ciuda scaderii, datorita scaderii estimate in fabricarea de produse semifinite, raportul cuprului reciclat a crescut la productie. O proprietate buna a cuprului este puritatea infinita a acestuia in timpul reciclarii. Reciclarea cuprului se poate face din robineti vechi, tevi vechi, etc, precum si din deseurile produse prin topirea directa.[5]
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.