Din aceeasi categorie
|
William Shakespeare - Hamlet (1964) cu Richard Burton 1.417 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Nevestele vesele din Winser de Wiliam Shakespeare 1.203 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Shakespeare - Nevestele vesele din Windsor 2010 1.404 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
Furtuna- W. Shakespeare - Regia - Giorgio Strehler 1983 1.287 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
TRUPA KAMADEVA prezinta HAMLET - Iasi 2019 658 vizite - 0 comentarii adaugat de bejenarustudio |
||||||||||||||||||
|
Mr. Bean / Rowan Atkinson / Spectacol 2012 1.485 vizite - 0 comentarii adaugat de vasiliu |
||||||||||||||||||
|
O scrisoare pierduta - L'avant scene, Luxemburg 2012 2.281 vizite - 0 comentarii adaugat de vasiliu |
||||||||||||||||||
|
Unul din cei mai mari magicienii din lume 3.419 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Anastasiya PetrEurovision 2012 1.161 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ashleigh and Pudsey 1.252 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Teatru, Spectacol
Shakespeare - Timon din Atena / UK 2012
| Adaugat de zaharia | 28.05.2016 |  Adauga
la favorite |
1.359 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTimon of Athens Shakespeare
Timon din Atena, tragedia lui Shakespeare mai putin cunoscuta, jucata pe scena Teatrului National din Londra.
Piesa urmareste decaderea unui atenian bogat care, risipindu-si toata averea, sfarseste in ruina si parasit de toti cei pe care candva ii considerase prieteni. Regizorul Nicholas Hytner translateaza aceasta tema recurenta a literaturii in plin secol 21, intr-un decor tipic City-ului londonez, cu white collars avizi precum sacalii dupa lucruri scumpe si mese bogate, in timp ce protestarii gen Occupy Wall-Street imbracati prost si vocali impotriva acestor realitati de abia asteapta o sansa de a intra in lumea bogatilor.
Desi legatura piesei lui Shakespeare, despre dezamagirea si vremelnicia banilor, cu timpurile contemporane era usor de facut, punerea ei cu succes in scena nu era o sarcina usoara. Totusi Hytner reuseste o montare spectaculoasa. Pe textul extrem de dificil, care te solicita la maxim pentru a accesa pe cat posibil straturile de sensuri, Hytner proiecteaza imagini ale birourilor ultra moderne si pictura lui El Greco Christos alungand tradatorii din templu. E suficient ca realitatea piesei sa te izbeasca – o realitate in care prieteniile se tranzactioneaza, iar banul este valoarea suprema.
Timon (Simon Russell Beale) isi copleseste prietenii cu daruri, organizeaza banchete fastuoase, cheltuindu-si banii cu ostentatie. E filantop, dar intr-o maniera aproape teatrala. Cina pe care o da la inceput pare o adevarata punere in scena, din care momentul artistic nu poate lipsi: un episod de balet cu iz de cabaret. Singurul care isi da seama de anomalia situatiilor este cinicul Apemantus (interpretat fara cusur de Hilton McRae), un fel de voce a constiintei lui Timon.
Cheltuitul fara limite il aduce insa pe Timon in faliment si, cum era de asteptat, ceilalti ii intorc spatele, afundandu-l si mai mult in datorii. Pentru a se razbuna, personajul da un ultim banchet unde isi oripileaza invitatii, servindu-le excremente.
In cea de-a doua parte a piesei se produce o mutatie radicala in constiinta lui Timon: viziunii aproape utopice (Toti oamenii sunt in mod esential buni) ii ia locul o atitudine pesimista, mizantropica. Decide sa se izoleze, devine un proscris, deplangand stadiul in care a ajuns omenirea. Monologul-invectiva al lui Simon Russell Beale la adresa societatii degradate reuseste sa te atinga. Cu toate acestea, exista ceva in interpretare care nu convinge si care cred ca tine de o anumita tendinta a regizorului de a forta conventia teatrala. Trecerea de la imaginea nobilului atenian la cea de cersetor este atat de abrupta, incat cu greu ti-l poti reprezenta pe Timon scormonind prin gunoaie.
Spre final, nu iti ramane decat sa ti-l imaginezi pe Timon atingand ultimul stadiu al dezagregarii fizice si morale, pentru ca vestea sinuciderii lui ne parvine pur si simplu printr-o scrisoare.
Timon. Personaj grec semilegendar, prezentat de numerosi scriitori antici ca intruchiparea mizantropiei. Se spunea ca a trait in vremea lui Pericle si ca a nutrit o ura profunda pentru tot neamul omenesc.
Plutarh aminteste „ciudatenia iesita din comun a firii lui", povestind ca „odata, intalnindu-l pe Alcibiade care pleca de la adunare inconjurat de o multime vesela dupa ce repurtase un mare succes, nu l-a ocolit, nici n-a apucat pe alt drum cum facea de obicei, ci s-a indreptat spre el si i-a strans mana", aratandu-se prietenos fata de el doar pentru ca ii adusese la ruina pe toti atenienii (Plutarh, Alcibiade, 16.9).
Potrivit unei alte anecdote, intr-o zi, pe cand pranzea cu un atenian pe nume Apemantos, acesta i-a spus: „Ce placuta-i masa noastra, Timon". Iar Timon i-a replicat: „Ar fi, daca n-ai fi tu" (Plutarh, Antoniu, 70.3).
„Se mai spune ca odata, pe cand atenienii erau stransi la adunare, Timon se urca la tribuna; datorita caracterului neasteptat al imprejurarii se asternu o liniste plina de asteptare; atunci Timon spuse : «Atenieni, am si eu o bucatica de pamant pe care a crescut un smochin; de smochinul acesta s-au spanzurat o multime de cetateni. Cum am de gand sa cladesc pe locul acela, am gasit de cuviinta sa anunt lucrul in mod public, pentru ca, daca mai sunt printre voi amatori, sa apuce sa se spanzure inainte ca smochinul sa fie taiat» (ibidem, 70.4-5).
In perfecta concordanta cu personajul este si anecdotica referitoare la moartea si la mormantul lui Timon: „Cand a murit, l-au inmormantat la Hales, langa mare si, cum o parte a promontoriului s-a surpat in mare si valurile au inconjurat mormantul, niciun om nu mai putea sa ajunga acolo si nici sa se apropie" (ibidem, 70.6). Cei care se puteau apropia eventual de mormint aveau ocazia sa citeasca un epitaf sinistru: „Timon, dusmanul omenirii, e-aici. Trecatorule, pleaca! Poti sa ma blestemi de vrei, doar sa te duci de aici" (ibidem, 70.7-8).
► Prezente in literatura antica. Aluzii la personaj si la mizantropia sa apar in Lysistrata si in Pasarile lui Aristofan, in comedia Monotropos a lui Frinihos, intr-o comedie a lui Platon cel Tanar (la care face referire Plutarh, Antoniu, 70.1) si in dialogul lui Lucian intitulat Timon sau mizantropul. In acest din urma text, mizantropia lui Timon este explicata prin faptul ca acesta, dupa ce si-a coplesit cu generozitatea sa prietenii, a fost parasit de ei si lasat sa ajunga la ruina: cand Zeus, miscat de rugamintile lui, i-a restituit bunastarea si bogatia, iar prietenii si lingusitorii au inceput din nou sa-i bata la poarta, Timon i-a primit cu lovituri de cazma, consfintindu-si astfel faima si epitetul. Lucian s-a inspirat probabil din comedia Timon a lui Antifanes sau dintr-o Viata a lui Timon scrisa de Neantes din Cizicos.
► Prezente in literatura moderna. Personajul este protagonistul dramei Timon din Atena a lui William Shakespeare, inspirata cu siguranta de scena primirii cu lovituri de cazma rezervata de Timon asa-zisilor sai prieteni.
Sursa:Horia Dumitru Oprea
Timon din Atena, tragedia lui Shakespeare mai putin cunoscuta, jucata pe scena Teatrului National din Londra.
Piesa urmareste decaderea unui atenian bogat care, risipindu-si toata averea, sfarseste in ruina si parasit de toti cei pe care candva ii considerase prieteni. Regizorul Nicholas Hytner translateaza aceasta tema recurenta a literaturii in plin secol 21, intr-un decor tipic City-ului londonez, cu white collars avizi precum sacalii dupa lucruri scumpe si mese bogate, in timp ce protestarii gen Occupy Wall-Street imbracati prost si vocali impotriva acestor realitati de abia asteapta o sansa de a intra in lumea bogatilor.
Desi legatura piesei lui Shakespeare, despre dezamagirea si vremelnicia banilor, cu timpurile contemporane era usor de facut, punerea ei cu succes in scena nu era o sarcina usoara. Totusi Hytner reuseste o montare spectaculoasa. Pe textul extrem de dificil, care te solicita la maxim pentru a accesa pe cat posibil straturile de sensuri, Hytner proiecteaza imagini ale birourilor ultra moderne si pictura lui El Greco Christos alungand tradatorii din templu. E suficient ca realitatea piesei sa te izbeasca – o realitate in care prieteniile se tranzactioneaza, iar banul este valoarea suprema.
Timon (Simon Russell Beale) isi copleseste prietenii cu daruri, organizeaza banchete fastuoase, cheltuindu-si banii cu ostentatie. E filantop, dar intr-o maniera aproape teatrala. Cina pe care o da la inceput pare o adevarata punere in scena, din care momentul artistic nu poate lipsi: un episod de balet cu iz de cabaret. Singurul care isi da seama de anomalia situatiilor este cinicul Apemantus (interpretat fara cusur de Hilton McRae), un fel de voce a constiintei lui Timon.
Cheltuitul fara limite il aduce insa pe Timon in faliment si, cum era de asteptat, ceilalti ii intorc spatele, afundandu-l si mai mult in datorii. Pentru a se razbuna, personajul da un ultim banchet unde isi oripileaza invitatii, servindu-le excremente.
In cea de-a doua parte a piesei se produce o mutatie radicala in constiinta lui Timon: viziunii aproape utopice (Toti oamenii sunt in mod esential buni) ii ia locul o atitudine pesimista, mizantropica. Decide sa se izoleze, devine un proscris, deplangand stadiul in care a ajuns omenirea. Monologul-invectiva al lui Simon Russell Beale la adresa societatii degradate reuseste sa te atinga. Cu toate acestea, exista ceva in interpretare care nu convinge si care cred ca tine de o anumita tendinta a regizorului de a forta conventia teatrala. Trecerea de la imaginea nobilului atenian la cea de cersetor este atat de abrupta, incat cu greu ti-l poti reprezenta pe Timon scormonind prin gunoaie.
Spre final, nu iti ramane decat sa ti-l imaginezi pe Timon atingand ultimul stadiu al dezagregarii fizice si morale, pentru ca vestea sinuciderii lui ne parvine pur si simplu printr-o scrisoare.
Timon. Personaj grec semilegendar, prezentat de numerosi scriitori antici ca intruchiparea mizantropiei. Se spunea ca a trait in vremea lui Pericle si ca a nutrit o ura profunda pentru tot neamul omenesc.
Plutarh aminteste „ciudatenia iesita din comun a firii lui", povestind ca „odata, intalnindu-l pe Alcibiade care pleca de la adunare inconjurat de o multime vesela dupa ce repurtase un mare succes, nu l-a ocolit, nici n-a apucat pe alt drum cum facea de obicei, ci s-a indreptat spre el si i-a strans mana", aratandu-se prietenos fata de el doar pentru ca ii adusese la ruina pe toti atenienii (Plutarh, Alcibiade, 16.9).
Potrivit unei alte anecdote, intr-o zi, pe cand pranzea cu un atenian pe nume Apemantos, acesta i-a spus: „Ce placuta-i masa noastra, Timon". Iar Timon i-a replicat: „Ar fi, daca n-ai fi tu" (Plutarh, Antoniu, 70.3).
„Se mai spune ca odata, pe cand atenienii erau stransi la adunare, Timon se urca la tribuna; datorita caracterului neasteptat al imprejurarii se asternu o liniste plina de asteptare; atunci Timon spuse : «Atenieni, am si eu o bucatica de pamant pe care a crescut un smochin; de smochinul acesta s-au spanzurat o multime de cetateni. Cum am de gand sa cladesc pe locul acela, am gasit de cuviinta sa anunt lucrul in mod public, pentru ca, daca mai sunt printre voi amatori, sa apuce sa se spanzure inainte ca smochinul sa fie taiat» (ibidem, 70.4-5).
In perfecta concordanta cu personajul este si anecdotica referitoare la moartea si la mormantul lui Timon: „Cand a murit, l-au inmormantat la Hales, langa mare si, cum o parte a promontoriului s-a surpat in mare si valurile au inconjurat mormantul, niciun om nu mai putea sa ajunga acolo si nici sa se apropie" (ibidem, 70.6). Cei care se puteau apropia eventual de mormint aveau ocazia sa citeasca un epitaf sinistru: „Timon, dusmanul omenirii, e-aici. Trecatorule, pleaca! Poti sa ma blestemi de vrei, doar sa te duci de aici" (ibidem, 70.7-8).
► Prezente in literatura antica. Aluzii la personaj si la mizantropia sa apar in Lysistrata si in Pasarile lui Aristofan, in comedia Monotropos a lui Frinihos, intr-o comedie a lui Platon cel Tanar (la care face referire Plutarh, Antoniu, 70.1) si in dialogul lui Lucian intitulat Timon sau mizantropul. In acest din urma text, mizantropia lui Timon este explicata prin faptul ca acesta, dupa ce si-a coplesit cu generozitatea sa prietenii, a fost parasit de ei si lasat sa ajunga la ruina: cand Zeus, miscat de rugamintile lui, i-a restituit bunastarea si bogatia, iar prietenii si lingusitorii au inceput din nou sa-i bata la poarta, Timon i-a primit cu lovituri de cazma, consfintindu-si astfel faima si epitetul. Lucian s-a inspirat probabil din comedia Timon a lui Antifanes sau dintr-o Viata a lui Timon scrisa de Neantes din Cizicos.
► Prezente in literatura moderna. Personajul este protagonistul dramei Timon din Atena a lui William Shakespeare, inspirata cu siguranta de scena primirii cu lovituri de cazma rezervata de Timon asa-zisilor sai prieteni.
Sursa:Horia Dumitru Oprea
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.