Din aceeasi categorie
|
Semne de punctuatie - Semnul intrebarii 647 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ortogramele limbii romane - Partea I-a 923 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ortogramele limbii romane - Partea a II (reguli) 831 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Ortogramele limbii romana 112 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ortogramele limbii romane - Partea a III-a (reguli) 891 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
TOP 10 REGULI GRAMATICALE 135 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Top 7 GRESELI DE GRAMATICA pe care le fac romanii 298 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Gramatica limbii romane . Morfologia 736 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cand folosim “doar" si “decat" 1.130 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Top 7 GRESELI DE GRAMATICA pe care le fac romanii 169 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Cursuri
Punctuatia limbii romane – semnul intrebarii
| Adaugat de Cozana | 11.03.2016 |  Adauga
la favorite |
1.704 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteSemnul intrebarii din punctuatia lumbii romane e folosit in scriere din limba romana pentru a marca intonatia propozitiilor sau frazelor interogative.
Semnul intrebarii se pune dupa cuvintele, grupurile de cuvinte, propozitiile sau frazele care au caracter interogativ si care sunt intrebari directe:
– Aha, da! ce [?] povestea [?] cine [?] care poveste [?] SADOVEANU, O. VIII 400;
– Ei, flacaule, de pe unde [?]… Ce vanturi[?]… Pe la noi… ai [?]… si de ce [?]… DELAVRANCEA, H.T. 5.
Semnul intrebarii mai apare la sfarsitul unei propozitii interogative directe dupa cum puteti vedea in exemplul urmator:
Da slanina nu-i in pod [?] unt nu-i [?] oua nu-s [?] CREANGA, P.9.
Semnul intrebarii se foloseste dupa un pasaj interogativ in care se redau spusele cuiva in vorbire indirecta, fara a se folosi vorbe dedeclaratie si conjunctii (procedeu denumit vorbire indirecta libera):
Se sparsera sticlele si acum se scurgea ramasita vinului. Ce sa faca [?] La musteriu, cu cioburi de sticla nu putea merge. Sa fuga [?] Unde sa se duca [?] Sa se intoarca la pravalie!… CARAGIALE, O. 133.
Nota: Este nerecomandabila folosirea semnului intrebarii dupa propozitii interogative indirecte, asa cum apare in exemplul urmator:
Se-ntreaba ce sa faca [?] TOPIRCEANU, P. 139.
Semnul intrebarii se pune la sfarsitul unei fraze de cuvinte din limba romana, compuse din propozitii dependente de o propozitie interogativa directa care se afla la inceputul frazei:
Iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata ziua [?]… CREANGA, A. 52;
De ce boala si moartea sa fie partea voastra,
Cand ei in bogatia cea splendida si vasta
Petrec ca si in ceruri, n-au timp nici de-a muri [?] EMINESCU, O. I 59.
Semnul intrebarii se pune in limba romana dupa propozitiile sau grupul de cuvinte interogative retorice:
Care e mai mandra decat tine intre toate tarile semanate de Domnul pre pamant [?] RUSSO, S. 125.
Nota: Este nerecomandabila folosirea semnului ortografic punct in asemenea situatii:
Vezi ? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun [.] CARAGIALE, O. I 277
Semnul intrebarii se pune la sfarsitul constructiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ:
Cum adica? sa nu pot eu intelege: visez ori sunt treaz [?] CARAGIALE, O. II 264;
Oare sa se insoare, ori sa nu se insoare [?] NEGRUZZI, I 71.
Semnul intrebarii se pune dupa o propozitie interogativa incidenta, intercalata intr-o propozitie enuntiativa sau intre doua propozitii enuntiative si izolata de restul frazei prin pauze:
I-a ramas si un copil, o fetita care – cum sa spun [?] – , care e un fel de ghimpe intre ei … un copil, vai! destul de rau crescut. SADOVEANU, D.M. 4;
Atunci treci, Ghita, pe la nenea Zaharia p-acasa si lasa-i vorba coanei Joitichii – nu-i asa, nene Zahario [?] – sa fie asa de buna sa nu se supere daca om intarzia de la dejun… avem ceva politica de vorbit intre barbati. CARAGIALE, O. VI 83.
Cand comunicarea este interogativa si exclamativa in acelasi timp, se pune semnul intrebarii insotit de semnul exclamarii:
– Pe mine, fata lui Hagi Canuta, sa-ndraznesti tu sa ma bati, pacatosule, janghiunosule si raiosule [!?] CARAGIALE, O. II 228;
– Tu esti ma, tragedianule [?!] GALACTION, O. I 131;
A! de ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca e sa i-i ia inapoi [?!] De ce nu moare omul cand e fericit [?!] De ce am trait eu s-ajung la asa ceva [?!] CARAGIALE, O, VI 24.
Daca, intr-o conversatie, unul dintre interlocutori ia atitudine la un moment dat prin mimica si gesturi (exprimand diferite sentimente), replica aceasta este redata in scris prin semnul intrebarii cand arata o nedumerire sau prin semnul exclamarii cand mimica tine locul unei exclamari:
– Ei, da! si Costica…
– [?]…
– Costica Arion… CARAGIALE, O. I 300.
In cazul cand reactia are caracter interogativ si exclamativ in acelasi timp, se pune ambele semne de punctuatie:
Patroana (cu ochii calzi): Si de ce ma iubesti?
Mitica (ramane nauc): [!!!?]
Patroana (frumoasa, furioasa): Intelegi sau nu intelegi?… CAMIL PETRESCU, T. I 567;
Mitica: Acum in urma, cand am fost la d-ta… Nu stiu ce s-a intamplat cu mine atunci…
Patroana: [?!]
Mitica: Nu stiu… CAMIL PETRESCU, T. I 562.
Nota: Se intampla uneori ca replica bazata numai pe mimica sa fie urmata de exprimarea prin cuvinte a mirarii, surprinderii, nedumeririi interlocutorului. De exemplu:
– A iubit, de altfel, domnule, o alta femeie, nu pe aceasta doamna Maria Manescu.
– [!?] Totusi i-a adresat scrisoare, in clipa sinuciderii, aratand fara echivoc ca din pricina ei se omoara… CAMIL PETRESCU, P. 389.
Titlurile care au un caracter interogativ prezinta doua situatii diferite dupa cum urmeaza:
a) Cand sunt considerate propozitii interogative indirecte, depinzand de o regenta neexprimata in gramatica din limba romana, nu primesc nici un semn de punctuatie:
Cum am invatat romaneste (titlul unei povestiri de C. Negruzzi)
b) Cand sunt propozitii interogative directe in gramatica din limba romana, se pune la sfarsitul lor semnul intrebarii:
Ce-i de facut [?] (titlul unui roman de Cernasevski).
Semnul intrebarii se pune intre paranteze rotunde pentru a arata ca autorul are rezerve sau indoieli fata de o afirmatie anterioara:
Semnul intrebarii se pune dupa cuvintele, grupurile de cuvinte, propozitiile sau frazele care au caracter interogativ si care sunt intrebari directe:
– Aha, da! ce [?] povestea [?] cine [?] care poveste [?] SADOVEANU, O. VIII 400;
– Ei, flacaule, de pe unde [?]… Ce vanturi[?]… Pe la noi… ai [?]… si de ce [?]… DELAVRANCEA, H.T. 5.
Semnul intrebarii mai apare la sfarsitul unei propozitii interogative directe dupa cum puteti vedea in exemplul urmator:
Da slanina nu-i in pod [?] unt nu-i [?] oua nu-s [?] CREANGA, P.9.
Semnul intrebarii se foloseste dupa un pasaj interogativ in care se redau spusele cuiva in vorbire indirecta, fara a se folosi vorbe dedeclaratie si conjunctii (procedeu denumit vorbire indirecta libera):
Se sparsera sticlele si acum se scurgea ramasita vinului. Ce sa faca [?] La musteriu, cu cioburi de sticla nu putea merge. Sa fuga [?] Unde sa se duca [?] Sa se intoarca la pravalie!… CARAGIALE, O. 133.
Nota: Este nerecomandabila folosirea semnului intrebarii dupa propozitii interogative indirecte, asa cum apare in exemplul urmator:
Se-ntreaba ce sa faca [?] TOPIRCEANU, P. 139.
Semnul intrebarii se pune la sfarsitul unei fraze de cuvinte din limba romana, compuse din propozitii dependente de o propozitie interogativa directa care se afla la inceputul frazei:
Iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata ziua [?]… CREANGA, A. 52;
De ce boala si moartea sa fie partea voastra,
Cand ei in bogatia cea splendida si vasta
Petrec ca si in ceruri, n-au timp nici de-a muri [?] EMINESCU, O. I 59.
Semnul intrebarii se pune in limba romana dupa propozitiile sau grupul de cuvinte interogative retorice:
Care e mai mandra decat tine intre toate tarile semanate de Domnul pre pamant [?] RUSSO, S. 125.
Nota: Este nerecomandabila folosirea semnului ortografic punct in asemenea situatii:
Vezi ? Nu ti-am spus eu ca tutunul nu e lucru bun [.] CARAGIALE, O. I 277
Semnul intrebarii se pune la sfarsitul constructiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ:
Cum adica? sa nu pot eu intelege: visez ori sunt treaz [?] CARAGIALE, O. II 264;
Oare sa se insoare, ori sa nu se insoare [?] NEGRUZZI, I 71.
Semnul intrebarii se pune dupa o propozitie interogativa incidenta, intercalata intr-o propozitie enuntiativa sau intre doua propozitii enuntiative si izolata de restul frazei prin pauze:
I-a ramas si un copil, o fetita care – cum sa spun [?] – , care e un fel de ghimpe intre ei … un copil, vai! destul de rau crescut. SADOVEANU, D.M. 4;
Atunci treci, Ghita, pe la nenea Zaharia p-acasa si lasa-i vorba coanei Joitichii – nu-i asa, nene Zahario [?] – sa fie asa de buna sa nu se supere daca om intarzia de la dejun… avem ceva politica de vorbit intre barbati. CARAGIALE, O. VI 83.
Cand comunicarea este interogativa si exclamativa in acelasi timp, se pune semnul intrebarii insotit de semnul exclamarii:
– Pe mine, fata lui Hagi Canuta, sa-ndraznesti tu sa ma bati, pacatosule, janghiunosule si raiosule [!?] CARAGIALE, O. II 228;
– Tu esti ma, tragedianule [?!] GALACTION, O. I 131;
A! de ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca e sa i-i ia inapoi [?!] De ce nu moare omul cand e fericit [?!] De ce am trait eu s-ajung la asa ceva [?!] CARAGIALE, O, VI 24.
Daca, intr-o conversatie, unul dintre interlocutori ia atitudine la un moment dat prin mimica si gesturi (exprimand diferite sentimente), replica aceasta este redata in scris prin semnul intrebarii cand arata o nedumerire sau prin semnul exclamarii cand mimica tine locul unei exclamari:
– Ei, da! si Costica…
– [?]…
– Costica Arion… CARAGIALE, O. I 300.
In cazul cand reactia are caracter interogativ si exclamativ in acelasi timp, se pune ambele semne de punctuatie:
Patroana (cu ochii calzi): Si de ce ma iubesti?
Mitica (ramane nauc): [!!!?]
Patroana (frumoasa, furioasa): Intelegi sau nu intelegi?… CAMIL PETRESCU, T. I 567;
Mitica: Acum in urma, cand am fost la d-ta… Nu stiu ce s-a intamplat cu mine atunci…
Patroana: [?!]
Mitica: Nu stiu… CAMIL PETRESCU, T. I 562.
Nota: Se intampla uneori ca replica bazata numai pe mimica sa fie urmata de exprimarea prin cuvinte a mirarii, surprinderii, nedumeririi interlocutorului. De exemplu:
– A iubit, de altfel, domnule, o alta femeie, nu pe aceasta doamna Maria Manescu.
– [!?] Totusi i-a adresat scrisoare, in clipa sinuciderii, aratand fara echivoc ca din pricina ei se omoara… CAMIL PETRESCU, P. 389.
Titlurile care au un caracter interogativ prezinta doua situatii diferite dupa cum urmeaza:
a) Cand sunt considerate propozitii interogative indirecte, depinzand de o regenta neexprimata in gramatica din limba romana, nu primesc nici un semn de punctuatie:
Cum am invatat romaneste (titlul unei povestiri de C. Negruzzi)
b) Cand sunt propozitii interogative directe in gramatica din limba romana, se pune la sfarsitul lor semnul intrebarii:
Ce-i de facut [?] (titlul unui roman de Cernasevski).
Semnul intrebarii se pune intre paranteze rotunde pentru a arata ca autorul are rezerve sau indoieli fata de o afirmatie anterioara:
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.