Din aceeasi categorie
|
Dacia Preistorica | Documentar | 28 minute | 866 vizite - 0 comentarii adaugat de goldi |
||||||||||||||||||
|
Istoria Matematicii - Documentar pe intelesul tuturor 8.961 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Cavalerul de Eon - Spion al regelui Ludovic al XV lea 675 vizite - 0 comentarii adaugat de marco |
||||||||||||||||||
|
Vietile curtezanelor - Agnes Sorel 1.671 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
6. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 4.092 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
5. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 2.415 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
2. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 2.241 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
3. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 2.080 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
4. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 1.946 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
Cristofor Columb / Documentar 1.815 vizite - 0 comentarii adaugat de fane |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Pe urmele Regelui Arthur / documentar 49 minute
| Adaugat de Cozana | 05.11.2015 |  Adauga
la favorite |
1.723 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteRegele Arthur sau Artur este un rege britanic semi-legendar, reprezentand deseori idealul cavaleresc, atat in razboi, cat si in pace. De-a lungul timpului, popularitatea povestilor despre regele Arthur a crescut, depasind granitele Marii Britanii. In Europa si America mai ales au aparut numeroase alte legende, povesti, carti si filme care maresc universul fictional al acestor legende.[necesita citare]
Putinele informatii istorice despre Arthur provin din lucrarile lui Nennius si Gildas si din Annales Cambriae. Arthur cel din legenda s-a dezvoltat initial prin pseudo-istoriile lui Geoffrey of Monmouth si prin povestile anonime galeze cunoscute colectiv sub numele de Mabinogion. Chretien de Troyes a initiat traditia literara a ciclului arthurian, care a devenit una din principalele teme ale literaturii medievale. Scrierile medievale despre Arthur au luat sfarsit cu Morte D'Arthur a lui Thomas Mallory, aparuta in 1485. Interesul in regele Arthur a reaparut ulterior, reprezentative fiind Un yancheu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain, The Once and Future King de T.H. White si opera Parsifal de Richard Wagner.
Temele centrale ale ciclului arthurian variaza in functie de textele care sunt examinate. Ele insa includ accederea la tron a lui Arthur prin episodul sabiei din stanca, infiintarea ordinului de cavaleri cunoscut ca Masa Rotunda si cavalerismul asociat, sfaturile vrajitorului Merlin, apararea Britaniei de invadatorii saxoni, aventuri magice la care iau parte anumiti cavaleri, in special Kay, Gawain, Lancelot, Percival si Galahad, sora lui Arthur Morgan le Fay, cautarea sfantului Graal, adulterului lui Lancelot si al reginei lui Arthur, Guinevere, batalia finala cu Mordred, si legenda intoarcerii lui Arthur. Sabia magica "Excalibur", castelul Camelot si Doamna Lacului joaca de asemenea roluri importante. Un aspect stilistic important al literaturii medievale arthuriene este ca e invariabil anacronista. Lucrarile moderne totusi, sunt plasate de obicei in evul mediu sau in evul mediu intunecat.
Autenticitatea istorica a regelui Arthur este de mult timp obiectul unei dispute intre specialisti. O tabara, bazandu-se pe referinte din Historia Brittonum si Annales Cambriae, il vede ca o figura istorica obscura, un conducator romano-briton luptand cu anglo-saxonii invadatori undeva pe la sfarsitul secolului al V-lea sau inceputul secolului al VI-lea. Historia Brittonum ("Istoria britonilor"), o compilatie istorica in limba latina din secolul al IX-lea atribuita clericului galez Nennius, da o lista de douasprezece batalii la care a luat parte Arthur, culminand cu Batalia de la Mons Badonicus, unde se spune ca a omorat singur 960 de oameni. Annales Cambriae din secolul al X-lea ("Analele galeze"), dateaza aceasta batalie in anul 516, si mentioneaza de asmenea Batalia de la Camlann, in care Arthur si Mordred au fost ambii ucisi, datata in 537. Niciun text nu il numeste pe Arthur rege, desi acest lucru nu ar putea avea mare importanta, intrucat adesea se refera la regi fara a le mentiona titlul. Historia Brittonum il numeste dux bellorum sau "dux (duce, comandant) in batalii (razboaie)". Istoricul John Morris a plasat domnia ipotetica a lui Arthur la sfarsitul secolului al V-lea, insa nu a descoperit multe informatii despre el, ci doar ideea de rege, intre contemporani precum Vortigern, Cunedda, Hengest si Coel Hen. Morris afirma ca centrul regatului lui Arthur ar fi fost in zonele celte din Tara Galilor, Cornwall si sud-estul Angliei, sau in "Vechiul nord" britonic, care se intindea peste Anglia de nord si Scotia de sud de astazi.
O alta tabara afirma ca Arthur nu a avut o existenta istorica reala. Nowell Myres a scris, la publicarea cartii lui Morris, Age of Arthur ca "niciun personaj de la granita dintre mitologie si istorie nu a mai irosit vreodata atat de mult timpul unui istoric Gildas, in polemica sa din secolul al VI-lea De Excidio Britanniae ("Despre ruina Britaniei"), scrisa la scurt timp dupa Batalia de la Mons Badonicus, mentioneaza aceasta batalie, dar nu si pe Arthur. Unii sustin ca ar fi fost initial o zeitate celta pe jumatate uitata, care a evoluat intr-un personaj istoric, bazandu-se pe paralele cu presupusa evolutie a zeului marii regele Lear, zeii-cal ai Kentului Hengest si Horsa, care au fost istoricizati in perioada relatarii lui Bede si care au primit un rol important in cucerirea anglo-saxona a estului Britaniei, personajul fondator al Caer-fyrddin, Merlin (galeza Myrddin), sau semizeul nordic Sigurd sau Siegfried, care a capatat valoare istorica in Cantecul nibelungilor prin asociere cu o batalie din secolul al V-lea dintre huni si burgunzi. Unii sustin o posibila etimologie a numelui lui Arthur din galezul arth, "urs", si considera ca regele-urs gal este precedentul pentru legenda, desi venerarea lui Artio nu e atestata in Britania.[necesita citare]
Documentele istorice din acea perioada sunt putine, asa ca un raspuns definitiv pare improbabil.[necesita citare] Mai multe locuri au fost identificate ca "arthuriene" incepand cu secolul al XII-lea,[8] dar arheologia nu poate descoperi nume decat prin intermediul inscriptiilor. Asa numita "Piatra a lui Arthur" descoperita in 1998 intre ruinele de la Castelul Tintagel din Cornwall, o asezare importanta din Britania post-romana, a creat pentru scurt timp senzatie. Nu exista alte dovezi arheologice pentru Arthur.
Mai multe persoane reale din istorie au fost propuse ca reprezentand baza istorica a legendei arthuriene, de la Lucius Artorius Castus, un ofiter roman din Britania secolului al II-ea la imparati romani uzurpatori ca Magnus Maximus si conducatori britoni post romani ca Riothamus, Ambrosius Aurelianus,Owain Ddantgwyn si Athrwys ap Meurig.
Putinele informatii istorice despre Arthur provin din lucrarile lui Nennius si Gildas si din Annales Cambriae. Arthur cel din legenda s-a dezvoltat initial prin pseudo-istoriile lui Geoffrey of Monmouth si prin povestile anonime galeze cunoscute colectiv sub numele de Mabinogion. Chretien de Troyes a initiat traditia literara a ciclului arthurian, care a devenit una din principalele teme ale literaturii medievale. Scrierile medievale despre Arthur au luat sfarsit cu Morte D'Arthur a lui Thomas Mallory, aparuta in 1485. Interesul in regele Arthur a reaparut ulterior, reprezentative fiind Un yancheu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain, The Once and Future King de T.H. White si opera Parsifal de Richard Wagner.
Temele centrale ale ciclului arthurian variaza in functie de textele care sunt examinate. Ele insa includ accederea la tron a lui Arthur prin episodul sabiei din stanca, infiintarea ordinului de cavaleri cunoscut ca Masa Rotunda si cavalerismul asociat, sfaturile vrajitorului Merlin, apararea Britaniei de invadatorii saxoni, aventuri magice la care iau parte anumiti cavaleri, in special Kay, Gawain, Lancelot, Percival si Galahad, sora lui Arthur Morgan le Fay, cautarea sfantului Graal, adulterului lui Lancelot si al reginei lui Arthur, Guinevere, batalia finala cu Mordred, si legenda intoarcerii lui Arthur. Sabia magica "Excalibur", castelul Camelot si Doamna Lacului joaca de asemenea roluri importante. Un aspect stilistic important al literaturii medievale arthuriene este ca e invariabil anacronista. Lucrarile moderne totusi, sunt plasate de obicei in evul mediu sau in evul mediu intunecat.
Autenticitatea istorica a regelui Arthur este de mult timp obiectul unei dispute intre specialisti. O tabara, bazandu-se pe referinte din Historia Brittonum si Annales Cambriae, il vede ca o figura istorica obscura, un conducator romano-briton luptand cu anglo-saxonii invadatori undeva pe la sfarsitul secolului al V-lea sau inceputul secolului al VI-lea. Historia Brittonum ("Istoria britonilor"), o compilatie istorica in limba latina din secolul al IX-lea atribuita clericului galez Nennius, da o lista de douasprezece batalii la care a luat parte Arthur, culminand cu Batalia de la Mons Badonicus, unde se spune ca a omorat singur 960 de oameni. Annales Cambriae din secolul al X-lea ("Analele galeze"), dateaza aceasta batalie in anul 516, si mentioneaza de asmenea Batalia de la Camlann, in care Arthur si Mordred au fost ambii ucisi, datata in 537. Niciun text nu il numeste pe Arthur rege, desi acest lucru nu ar putea avea mare importanta, intrucat adesea se refera la regi fara a le mentiona titlul. Historia Brittonum il numeste dux bellorum sau "dux (duce, comandant) in batalii (razboaie)". Istoricul John Morris a plasat domnia ipotetica a lui Arthur la sfarsitul secolului al V-lea, insa nu a descoperit multe informatii despre el, ci doar ideea de rege, intre contemporani precum Vortigern, Cunedda, Hengest si Coel Hen. Morris afirma ca centrul regatului lui Arthur ar fi fost in zonele celte din Tara Galilor, Cornwall si sud-estul Angliei, sau in "Vechiul nord" britonic, care se intindea peste Anglia de nord si Scotia de sud de astazi.
O alta tabara afirma ca Arthur nu a avut o existenta istorica reala. Nowell Myres a scris, la publicarea cartii lui Morris, Age of Arthur ca "niciun personaj de la granita dintre mitologie si istorie nu a mai irosit vreodata atat de mult timpul unui istoric Gildas, in polemica sa din secolul al VI-lea De Excidio Britanniae ("Despre ruina Britaniei"), scrisa la scurt timp dupa Batalia de la Mons Badonicus, mentioneaza aceasta batalie, dar nu si pe Arthur. Unii sustin ca ar fi fost initial o zeitate celta pe jumatate uitata, care a evoluat intr-un personaj istoric, bazandu-se pe paralele cu presupusa evolutie a zeului marii regele Lear, zeii-cal ai Kentului Hengest si Horsa, care au fost istoricizati in perioada relatarii lui Bede si care au primit un rol important in cucerirea anglo-saxona a estului Britaniei, personajul fondator al Caer-fyrddin, Merlin (galeza Myrddin), sau semizeul nordic Sigurd sau Siegfried, care a capatat valoare istorica in Cantecul nibelungilor prin asociere cu o batalie din secolul al V-lea dintre huni si burgunzi. Unii sustin o posibila etimologie a numelui lui Arthur din galezul arth, "urs", si considera ca regele-urs gal este precedentul pentru legenda, desi venerarea lui Artio nu e atestata in Britania.[necesita citare]
Documentele istorice din acea perioada sunt putine, asa ca un raspuns definitiv pare improbabil.[necesita citare] Mai multe locuri au fost identificate ca "arthuriene" incepand cu secolul al XII-lea,[8] dar arheologia nu poate descoperi nume decat prin intermediul inscriptiilor. Asa numita "Piatra a lui Arthur" descoperita in 1998 intre ruinele de la Castelul Tintagel din Cornwall, o asezare importanta din Britania post-romana, a creat pentru scurt timp senzatie. Nu exista alte dovezi arheologice pentru Arthur.
Mai multe persoane reale din istorie au fost propuse ca reprezentand baza istorica a legendei arthuriene, de la Lucius Artorius Castus, un ofiter roman din Britania secolului al II-ea la imparati romani uzurpatori ca Magnus Maximus si conducatori britoni post romani ca Riothamus, Ambrosius Aurelianus,Owain Ddantgwyn si Athrwys ap Meurig.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.