Din aceeasi categorie
|
Rossellini - Idea di un'isola - Sicilia 1967 / 56 minute 1.712 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
Calatorie in Italia (Italia 1954) Ingrid Bergman 85 min 1.879 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Procesul si Moartea lui Socrate (Italia 1939) 2.010 vizite - 0 comentarii adaugat de babe |
||||||||||||||||||
|
Europa '51 (1952) / Drama cu Ingrid Bergman / 118 min 2.738 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
Europa 51 (SUA 1952) Drama 118 min 570 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sotia celui mai bun prieten al meu (Italia 1998)Comedie 169 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Merlin ( SUA1998) -87 min Aventuri Ep 1, Dublat in rom 1.644 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Crin indragostit (SUA.Ungaria 1984) Comedie 90 min 185 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Merlin (SUA 1998) -Aventuri Ep.2,88 min Dublat in rom 1.891 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Zapezile de pe Kilimanjaro (1952) Subtit RO / 113 min 3.308 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Filme complete
Viata lui Socrate (1971) Roberto Rossellini / 113 min
| Adaugat de floarea | 18.06.2014 |  Adauga
la favorite |
4.132 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) Nota IMDB: 7.2 |
|||||||||
Sterge
din favoriteSocrate (Italia 1971)
Nota IMDb:7,2
Regizor: Roberto Rossellini
Scenaristi: Roberto Rossellini (teleplay), Marcella Mariani (teleplay)
Cu: Jean Sylvere, Anne Caprile, Giuseppe Mannajuolo
Socrate s-a nascut la Atena in dema Alopex, in 470 i.Hr., adica la sfarsitul razboaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moasa; tatal sau, Sophroniscos, era sculptor. Probabil ca Socrate a primit educatia de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit sa invete muzica, gimnastica si gramatica, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte.
Asupra vietii de familie a lui Socrate exista cateva amanunte nu intotdeauna concordante; cert este ca el s-a casatorit cu Xantippe. Socrate a avut trei copii, Lamprocles, primul nascut, Sophroniscos si Menexene.
Curajul lui Socrate merge mana in mana cu o rabdare, o simplitate si o stapanire de sine capabile sa infrunte orice incercare; la banchete era un conviv vesel si agreabil, care bea la fel de mult ca tovarasii sai, dar fara a se cufunda vreodata in betie, asa cum li se intampla acestora, isprava ce-l umplea de admiratie pe Alcibiade.
Mania, iesirile violente, dusmania ii sunt necunoscute. Primind de la cineva o lovitura de picior, iar oamenii mirandu-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: "Daca un magar m-ar fi lovit cu copita, l-as fi dat in judecata?"
Imbracamintea lui Socrate era intotdeauna modesta, atat din cauza saraciei, cat si a simplitatii sale; niciodata n-a fost vazut afisand o neglijenta vestimentara, cum o vor face cinicii.
Unii isi afecteaza zdrentele, de aceea i-a si spus Socrate filosofului cinic care-si etala gaurile hainei: "Iti vad desertaciunea prin mantie". Lui Socrate nimic nu-i este mai strain decat aroganta, iar atunci cand vede in agora Atenei obiectele de tot felul expuse de negustori admiratiei si lacomiei cumparatorilor, se multumeste sa spuna: "Cate lucruri de care eu nu am nevoie exista!".
S-a zis ca Socrate era deosebit de urat; chel, purtand barba, cu nasul borcanat. Alcibiade, dupa ce afirma in Banchetul ca Socrate seamana cu satirul Marsyas, adauga ca este asemeni acelor statui de sileni care se deschid si contin inauntru imaginile unor divinitati, chipul lui Socrate ascunzand cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive si glumete ascund cea mai mare profunzime.
Figura lui Socrate nu putea sa nu-i scandalizeze pe atenieni, intrucat pentru ei frumusetea fizica era simbolul frumusetii launtrice si nimic nu parea a fi mai incompatibil decat uratenia lui Socrate si puritatea sa morala.
O personalitate de anvergura lui Socrate nu putea sa nu ajunga sa fie urata de vanitosi si, mai ales, neinteleasa de spiritele marginite, care vedeau in el doar un parazit ce se slujea de ironie, isi atragea simpatia tinerilor si constituia un pericol pentru ordinea sociala. In 398, Socrate a fost acuzat de catre Meletos, Anytos si Lycon. Actul de acuzare era astfel intocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub juramant pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaste zeii recunoscuti de cetate si de a introduce divinitati noi; in plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa ceruta: moartea".
Meletos era un poet obscur, iar Lycon era retor; sufletul procesului pare sa fi fost Anytos, un tabacar bogat care reprezenta interesele comerciantilor, fiind asadar puternic si influent. Socrate i-a reprosat public faptul de a nu se gandi la educatia fiului sau decat pentru a face din el un tabacar capabil sa preia afacerile parintelui, de unde, conform lui Xenofon, dorinta de razbunare a lui Anytos. Dupa toate aparentele, Anytos era sincer convins ca vede in Socrate un personaj periculos.
Procesul lui Socrate nu este doar un eveniment istoric singular, irepetabil; procesul lui Socrate este procesul intentat gandirii care cerceteaza, dincolo de mediocritatea cotidiana, adevaratele probleme. Socrate este acela care, uimindu-ne, ne interzice sa gandim potrivit unor obisnuinte dobandite. Socrate se situeaza asadar la antipozii confortului intelectual, ai constiintei impacate si ai seninatatii blajine.
Adus in fata tribunalului, Socrate refuza ajutorul lui Lysias, avocat de meserie. Textul lui Platon Apararea lui Socrate reproduce probabil indeaproape apararea prezentata de Socrate judecatorilor. Aceasta pledoarie se imparte in trei parti:
Socrate spune cine este si le va infatisa judecatorilor misiunea incredintata lui de catre divinitate: sa destepte constiinta contemporanilor sai. Nu reuseste sa-i convinga pe judecatori; limbajul minciunii se dovedeste mai convingator decat cel al adevarului. Judecatorii delibereaza si 281 de voturi il declara pe Socrate vinovat, contra a 278 (sau 221 dupa alte manuscrise). Acuzatorii cerusera moartea, dar acuzatul era liber sa faca o contrapropunere iar judecatorii urmau sa aleaga una ori alta dintre pedepse.
Socrate cere sa fie hranit in pritaneu. Iata ultimul act al serioasei ironii a lui Socrate: faptul de-a cere o recompensa pentru felul cum s-a purtat nu este din partea sa sfidare, ci sinceritate. Fiindca trebuia stabilita o sanctiune va propune o amenda de o mina, adica intreaga lui avere. Raspunsul lui Socrate le-a parut probabil judecatorilor o insulta adusa magistratilor, asa incat la urne condamnarea la moarte a avut 80 de voturi mai mult decat avusese vinovatia sa.
Socrate le spune adio judecatorilor sai, facandu-i responsabili pe vecie pentru moartea sa.
Socrate a stat inlantuit 30 de zile, dar in fiecare zi primea vizita prietenilor si se intretinea cu acestia. Ei nu au stat degeaba si au pregatit un plan de evadare pe care Socrate il refuza.
La data executarii sentintei, toti prietenii lui Socrate erau de fata cu exceptia lui Aristippos, a lui Xenofon, aflat in Asia si a lui Platon, bolnav. El a fost obligat sa bea o fiertura otravitoare de cucuta.
Socrate isi dedica ultimele clipe conversatiei cu prietenii sai pe tema nemuririi sufletului, iar cuvintele sale au fost pastrate de Platon in Phaidon. Socrate se imbaiaza pentru ultima oara si refuza sa astepte ca soarele sa fi disparut cu totul la orizont inainte de a bea otrava. Apucand cu o mana sigura vasul cu cucuta, el sorbi fara ezitare sau repulsie bautura mortala. Criton, ii sunt dator lui Asclepios un cocos, va rog sa nu uitati sa i-l dati, acestea au fost ultimele sale cuvinte. Trebuie inteleges aici, urmand sugestia lui L. Robin, ca Socrate il roaga pe Criton sa aduca o jertfa zeului medicinei drept multumire ca i-a vindecat sufletul de boala de-a fi fost unit cu un trup.
Distributie:
Jean Sylvere ...
Socrate (as Jean Silvere)
Anne Caprile ...
Santippe (as Anna Caprile)
Giuseppe Mannajuolo
Apollodoro (as Bepy Mannaiuolo)
Ricardo Palacios ...
Critone
Antonio Medina ...
Platone
Julio Morales ...
Antistene
Emilio Miguel Hernandez ...
Meleto
Emilio Hernandez Blanco ...
Ipperide
Manuel Angel Egea ...
Cebete
Jesus Fernandez .
Cristobolo
Eduardo Puceiro ...
Simmia
Jose Renovales ...
Fedo
Gonzalo Tejel ...
Anito
Antonio Requena ..
Ermete
Roberto Cruz ...
Un vecchio
Nota IMDb:7,2
Regizor: Roberto Rossellini
Scenaristi: Roberto Rossellini (teleplay), Marcella Mariani (teleplay)
Cu: Jean Sylvere, Anne Caprile, Giuseppe Mannajuolo
Socrate s-a nascut la Atena in dema Alopex, in 470 i.Hr., adica la sfarsitul razboaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moasa; tatal sau, Sophroniscos, era sculptor. Probabil ca Socrate a primit educatia de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit sa invete muzica, gimnastica si gramatica, adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte.
Asupra vietii de familie a lui Socrate exista cateva amanunte nu intotdeauna concordante; cert este ca el s-a casatorit cu Xantippe. Socrate a avut trei copii, Lamprocles, primul nascut, Sophroniscos si Menexene.
Curajul lui Socrate merge mana in mana cu o rabdare, o simplitate si o stapanire de sine capabile sa infrunte orice incercare; la banchete era un conviv vesel si agreabil, care bea la fel de mult ca tovarasii sai, dar fara a se cufunda vreodata in betie, asa cum li se intampla acestora, isprava ce-l umplea de admiratie pe Alcibiade.
Mania, iesirile violente, dusmania ii sunt necunoscute. Primind de la cineva o lovitura de picior, iar oamenii mirandu-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: "Daca un magar m-ar fi lovit cu copita, l-as fi dat in judecata?"
Imbracamintea lui Socrate era intotdeauna modesta, atat din cauza saraciei, cat si a simplitatii sale; niciodata n-a fost vazut afisand o neglijenta vestimentara, cum o vor face cinicii.
Unii isi afecteaza zdrentele, de aceea i-a si spus Socrate filosofului cinic care-si etala gaurile hainei: "Iti vad desertaciunea prin mantie". Lui Socrate nimic nu-i este mai strain decat aroganta, iar atunci cand vede in agora Atenei obiectele de tot felul expuse de negustori admiratiei si lacomiei cumparatorilor, se multumeste sa spuna: "Cate lucruri de care eu nu am nevoie exista!".
S-a zis ca Socrate era deosebit de urat; chel, purtand barba, cu nasul borcanat. Alcibiade, dupa ce afirma in Banchetul ca Socrate seamana cu satirul Marsyas, adauga ca este asemeni acelor statui de sileni care se deschid si contin inauntru imaginile unor divinitati, chipul lui Socrate ascunzand cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive si glumete ascund cea mai mare profunzime.
Figura lui Socrate nu putea sa nu-i scandalizeze pe atenieni, intrucat pentru ei frumusetea fizica era simbolul frumusetii launtrice si nimic nu parea a fi mai incompatibil decat uratenia lui Socrate si puritatea sa morala.
O personalitate de anvergura lui Socrate nu putea sa nu ajunga sa fie urata de vanitosi si, mai ales, neinteleasa de spiritele marginite, care vedeau in el doar un parazit ce se slujea de ironie, isi atragea simpatia tinerilor si constituia un pericol pentru ordinea sociala. In 398, Socrate a fost acuzat de catre Meletos, Anytos si Lycon. Actul de acuzare era astfel intocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub juramant pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaste zeii recunoscuti de cetate si de a introduce divinitati noi; in plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa ceruta: moartea".
Meletos era un poet obscur, iar Lycon era retor; sufletul procesului pare sa fi fost Anytos, un tabacar bogat care reprezenta interesele comerciantilor, fiind asadar puternic si influent. Socrate i-a reprosat public faptul de a nu se gandi la educatia fiului sau decat pentru a face din el un tabacar capabil sa preia afacerile parintelui, de unde, conform lui Xenofon, dorinta de razbunare a lui Anytos. Dupa toate aparentele, Anytos era sincer convins ca vede in Socrate un personaj periculos.
Procesul lui Socrate nu este doar un eveniment istoric singular, irepetabil; procesul lui Socrate este procesul intentat gandirii care cerceteaza, dincolo de mediocritatea cotidiana, adevaratele probleme. Socrate este acela care, uimindu-ne, ne interzice sa gandim potrivit unor obisnuinte dobandite. Socrate se situeaza asadar la antipozii confortului intelectual, ai constiintei impacate si ai seninatatii blajine.
Adus in fata tribunalului, Socrate refuza ajutorul lui Lysias, avocat de meserie. Textul lui Platon Apararea lui Socrate reproduce probabil indeaproape apararea prezentata de Socrate judecatorilor. Aceasta pledoarie se imparte in trei parti:
Socrate spune cine este si le va infatisa judecatorilor misiunea incredintata lui de catre divinitate: sa destepte constiinta contemporanilor sai. Nu reuseste sa-i convinga pe judecatori; limbajul minciunii se dovedeste mai convingator decat cel al adevarului. Judecatorii delibereaza si 281 de voturi il declara pe Socrate vinovat, contra a 278 (sau 221 dupa alte manuscrise). Acuzatorii cerusera moartea, dar acuzatul era liber sa faca o contrapropunere iar judecatorii urmau sa aleaga una ori alta dintre pedepse.
Socrate cere sa fie hranit in pritaneu. Iata ultimul act al serioasei ironii a lui Socrate: faptul de-a cere o recompensa pentru felul cum s-a purtat nu este din partea sa sfidare, ci sinceritate. Fiindca trebuia stabilita o sanctiune va propune o amenda de o mina, adica intreaga lui avere. Raspunsul lui Socrate le-a parut probabil judecatorilor o insulta adusa magistratilor, asa incat la urne condamnarea la moarte a avut 80 de voturi mai mult decat avusese vinovatia sa.
Socrate le spune adio judecatorilor sai, facandu-i responsabili pe vecie pentru moartea sa.
Socrate a stat inlantuit 30 de zile, dar in fiecare zi primea vizita prietenilor si se intretinea cu acestia. Ei nu au stat degeaba si au pregatit un plan de evadare pe care Socrate il refuza.
La data executarii sentintei, toti prietenii lui Socrate erau de fata cu exceptia lui Aristippos, a lui Xenofon, aflat in Asia si a lui Platon, bolnav. El a fost obligat sa bea o fiertura otravitoare de cucuta.
Socrate isi dedica ultimele clipe conversatiei cu prietenii sai pe tema nemuririi sufletului, iar cuvintele sale au fost pastrate de Platon in Phaidon. Socrate se imbaiaza pentru ultima oara si refuza sa astepte ca soarele sa fi disparut cu totul la orizont inainte de a bea otrava. Apucand cu o mana sigura vasul cu cucuta, el sorbi fara ezitare sau repulsie bautura mortala. Criton, ii sunt dator lui Asclepios un cocos, va rog sa nu uitati sa i-l dati, acestea au fost ultimele sale cuvinte. Trebuie inteleges aici, urmand sugestia lui L. Robin, ca Socrate il roaga pe Criton sa aduca o jertfa zeului medicinei drept multumire ca i-a vindecat sufletul de boala de-a fi fost unit cu un trup.
Distributie:
Jean Sylvere ...
Socrate (as Jean Silvere)
Anne Caprile ...
Santippe (as Anna Caprile)
Giuseppe Mannajuolo
Apollodoro (as Bepy Mannaiuolo)
Ricardo Palacios ...
Critone
Antonio Medina ...
Platone
Julio Morales ...
Antistene
Emilio Miguel Hernandez ...
Meleto
Emilio Hernandez Blanco ...
Ipperide
Manuel Angel Egea ...
Cebete
Jesus Fernandez .
Cristobolo
Eduardo Puceiro ...
Simmia
Jose Renovales ...
Fedo
Gonzalo Tejel ...
Anito
Antonio Requena ..
Ermete
Roberto Cruz ...
Un vecchio
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.