Din aceeasi categorie
|
Aromanii sunt fratii nostrii 1.096 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Aromanii - Voi armani macidoneani - versuri Pindu 1.265 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Aromanii - Folclor aroman/macedoroman 1.252 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Aromanii - Grecia (Part 2) / Episod 4 1.828 vizite - 0 comentarii adaugat de turcu |
||||||||||||||||||
|
Vorbitori de aromana din Macedonia 1.205 vizite - 0 comentarii adaugat de turcu |
||||||||||||||||||
|
Razboiul cainelui 886 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Vorbitori de aromana din Albania 1.241 vizite - 0 comentarii adaugat de turcu |
||||||||||||||||||
|
Ion Caramitru, despre aromani 1.128 vizite - 0 comentarii adaugat de turcu |
||||||||||||||||||
|
Mari Aromani - documentar de Eugen Matzota 1.048 vizite - 0 comentarii adaugat de turcu |
||||||||||||||||||
|
O zi din viata aromanilor 1.250 vizite - 0 comentarii adaugat de turcu |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Aromanii - Grecia (Part 1) / Episod 3
| Adaugat de turcu | 04.01.2014 |  Adauga
la favorite |
2.834 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteSerial documentar ''Aromanii", realizator Maria Cica,episodul 5 - Grecia, prima parte
Originea aromanilor este disputata, dar un punct de acord intre toti istoricii, etnologii, lingvistii si filologii este ca ei descind, ca si dacoromanii, meglenoromanii si istroromanii, din protoromani. Matilda Caragiu Marioteanu a formulat urmatoarea definitie: Aromanii sunt dintotdeauna sud-dunareni.
Ei sunt continuatorii populatiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani,in timp ce T. J. Winnifrith nu sovaia sa afirme ca: "...daca vrem sa vorbim despre aromani (vlahi), trebuie sa incepem cu Olimpia si Filip ai Macedoniei".
In Grecia
In Grecia, aromanii se impart in mai multe ramuri, dintre care cele mai mari sunt : cea a gramustenilor, cea a pindenilor si cea a farserotilor. Primele doua ramuri se autodenumesc armani in timp ce farserotii se autodenumesc ramani, rumani, remeni sau chiar romani. Toate cele trei ramuri sunt cunoscute de greci sub denumirea de Βλαχοι („vlahi").
Gramustenii si pindenii sunt porecliti si Κουτσοβλαχοι (cutovlahi, care nu inseamna "vlahi schiopi" cum crede multa lume, ci poate provine din porecla turceasca Kociflakler, "vlahii berbecilor", referitor la pastoritul cu care se ocupau) sau din Kucukiflak, "micii vlahi, in timp ce farserotii sunt adesea denumiti Αρβανιτοβλαχοι („vlahi arvaniti" sau „vlahi arbanasi", adica „vlahi albanezi").
Gramustenii sunt concentrati mai ales in nordul si centrul Macedoniei grecesti (nomele Cojani, Custura, Florina si Grevena) in timp ce pindenii locuiesc in sate din Muntii Pindului din Macedonia de sud-vest, in Epirul de nord, respectiv in vestul Tesaliei.
Unele comunitati de farseroti constituie majoritatea locuitorilor din sapte sate situate la sud de Epir, in Aetolia-Acarnania, zona cunoscuta in evul mediu sub denumirea de Megali Blaxia respectiv Vlahia Mare. Sate razlete, locuite compact de farseroti, se intalnesc si in Macedonia, pe culmile muntelui Vermion (Gramaticuva de sus si cea de jos), dar si in Tesalia de sud-est, in apropierea portului Volos, cum e cazul asezarii Sesclu sau Sesklos.
Toti farserotii se autodenumesc ramani, insa nu toti aromanii se autodenumesc farseroti. Acesta din urma este cazul aromanilor din localitatea Megidei sau Midzidei (in greceste Kefalovryssi).
O alta populatie de aromani se gaseste pe versantii vestici ai muntelui Olimp, in sud-estul Macedoniei grecesti. Acesti aromani nu sunt nici gramusteni nici farseroti, iar in virtutea geografiei, nu pot fi considerati nici pindeni, intrucat muntele Olimp nu face parte din lantul muntiilor Pind. Totusi, particularitati lingvistice si de alta natura i-au determinat pe cercetatori sa ajunga la concluzia ca acesti aromani (sau vlaho-'olimpieni', cum au mai fost numiti) au radacini in asezari traditionale aromane din Pind, de unde au emigrat ulterior, in evul mediu timpuriu, in zona Olimpului. Satele locuite compact de aromani sunt denumite de greci "Τα Βλαχοχώρια" ("tara aromanilor").
Comunitati aromane mai mici, provenite tot din Pind, se intalneau odinioara si in insulele Ioniene, indeosebi in Cefalonia, unde se refugiasera dupa cucerirea otomana, si unde s-au pastrat pana azi localitati ca "Vlahata", "Coborata", si nume de persoane ca "Mutatos" sau "Kalovlahos".
Gramusteni, pindeni, farseroti: diferentieri lingvistice, culturale si politice[modificare]
Departe de a fi reprezentat in decursul istoriei o entitate omogena, cele trei mari grupuri ale aromanimii din Grecia vadesc diferentieri substantiale. Diferentele dintre gramusteni, farseroti si pindeni sunt de ordin cultural, lingvistic si intr-o oarecare masura vestimentare.
Ca exemplu tipic, verbul a fi se conjuga complet diferit. Astfel, se conjuga Mini escu la gramusteni si farseroti, respectiv Io hiu la aromanii din Pind, Olimp si in unele sate din Vermion. La persoana a II-a singular se spune Tini hii pentru prima grupare, respectiv Tini eshtsa la gramusteni si farseroti. Formele mini escu/esc au fost semnalate de Theodor Capidan de asemeni la mocanii din Rasinari si la cei din Soveja, Vrancea.[16]
O alta clasificare, mai mult politico-culturala decat etnica, ii imparte pe aromani in doua factiuni: cea traditional filo-otomana, ulterior filoromana, si cea filoelenica. Filo-otomanii, majoritari pana in 1912, erau denumiti peiorativ de ceilalti Turcomani (cei dintre ei care trecusera la religia islamica, si a caror limba a evoluat diferit de dialectele aromane, fiind zisi Turciti, ulterior Megleniti dupa masivul Meglen unde s-au asezat), in timp ce filogrecii, deveniti majoritari dupa 1913, au fost denumiti peiorativ de cei filo-otomani grecomani respectiv cataoni, catani sau caciauni. De altfel, cara-catanii respectiv saracacianii sunt, se pare, un grup de aromani farseroti grecizati in secolele al XVIII-lea si XIX-lea.
Initial, ca orice minoritate, aromanii au cautat mai inainte de orice sa poata ramane in localitatile si zonele pe care le locuiau, incercand sa-si concilieze vecinii si autoritatile. Cei dintre ei care, in 1913, dupa al doilea razboi balcanic, s-au declarat membri latinofoni ai Ελληνικη εθνικη κοινονια (natiunii grecesti) au fost acceptati ca cetateni de drept in Grecia (in care, ulterior, a aparut teza ca originea lor ar fi de cautat printre populatia greco-macedoneana romanizata de-a lungul Caii Egnatia).
Cei care, in schimb, luasera pozitie impotriva Greciei, precum si o parte dintre cei care, in 1913, au fost pusi sub stapanirea Albaniei, Serbiei sau Bulgariei, au cautat si obtinut sprijinul Romaniei, constituind de atunci incoace factiunea filo-romana (istoriografia romaneasca socotindu-i, ca si cea sarbeasca si bulgareasca de altfel, ca fiind desprinsi in Evul Mediu timpuriu din romanimea nord-dunareana). O parte dintre acestia, de altfel, au fost stramutati in anii 1919-1925 in Dobrogea de Sud, descendentii lor constituind astazi comunitatea aromana din Romania.
Ceilalti au beneficiat, intre 1918 si 1944, de finantarea unei retele scolare in limba romana in Grecia de nord (prin acord cu acest stat), dar, intre 1938 si 1941, o parte din aceasta retea a propovaduit elevilor ideile ultra-nationaliste ale Legionarilor, ceea ce s-a incheiat prin desprinderea definitiva a unei parti din aromanii filo-romani de Grecia, prin "aventura principatului din Pind" si printr-un dezacord profund si durabil intre aromanii filo-eleni si cei filo-romani].
Localitati compact filoromane se pot intalni aztazi in muntii Pindului la Avdela, Turia (in greceste Deskati), in muntii Vermion la Doliani si cele doua Gramaticova, la Candrova, la Selia langa Veria, si partial la Baiasa (Vovousa) si Perivoli.
Aromani cu simtamante filoromane mai exista, desi in minoritate, in multe alte localitati, dar majoritatea dintre acestia traieste astazi in Romania sau in diaspora.
In Grecia bastinasii bulgarii denumiti eleni slavofoni si albanezii - eleni albanofoni sau arvaniti nu sunt recunoscuti ca minoritati nationale.
In Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuti ca bastinasi. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-zisi, dar si aromanii filo-eleni sunt considerati bastinasi si membri ai natiunii, ca "greci vorbitori de limba neolatina" sau chiar "vorbitori ai unui idiom grecesc" (fabricand o istorie antica si o lingvistica alternativa si supralicitand rolul jucat de aromani in crearea Greciei moderne) parte din Elleniki ethniki koinonia (comunitatea neamului elenic).
Guvernul grec nu face nimic pentru pastrarea limbii aromanilor din Grecia. Prin asociatiile sale pan-elenice ingradeste drepturile de manifestare culturale aromanesti, actioneaza pentru orientarea opiniilor impotriva actiunilor romanesti vezi scrisoarea POPSV catre Consiliul Europei. De asemenea Grecia inveseste resurse financiare importante pentru ca aromanii din Albania, Republica Macedonia si Bulgaria (incluzand Saracacienii din Bulgaria -aromani nomazi elenizati) sa se declare greci.
Originea aromanilor este disputata, dar un punct de acord intre toti istoricii, etnologii, lingvistii si filologii este ca ei descind, ca si dacoromanii, meglenoromanii si istroromanii, din protoromani. Matilda Caragiu Marioteanu a formulat urmatoarea definitie: Aromanii sunt dintotdeauna sud-dunareni.
Ei sunt continuatorii populatiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani,in timp ce T. J. Winnifrith nu sovaia sa afirme ca: "...daca vrem sa vorbim despre aromani (vlahi), trebuie sa incepem cu Olimpia si Filip ai Macedoniei".
In Grecia
In Grecia, aromanii se impart in mai multe ramuri, dintre care cele mai mari sunt : cea a gramustenilor, cea a pindenilor si cea a farserotilor. Primele doua ramuri se autodenumesc armani in timp ce farserotii se autodenumesc ramani, rumani, remeni sau chiar romani. Toate cele trei ramuri sunt cunoscute de greci sub denumirea de Βλαχοι („vlahi").
Gramustenii si pindenii sunt porecliti si Κουτσοβλαχοι (cutovlahi, care nu inseamna "vlahi schiopi" cum crede multa lume, ci poate provine din porecla turceasca Kociflakler, "vlahii berbecilor", referitor la pastoritul cu care se ocupau) sau din Kucukiflak, "micii vlahi, in timp ce farserotii sunt adesea denumiti Αρβανιτοβλαχοι („vlahi arvaniti" sau „vlahi arbanasi", adica „vlahi albanezi").
Gramustenii sunt concentrati mai ales in nordul si centrul Macedoniei grecesti (nomele Cojani, Custura, Florina si Grevena) in timp ce pindenii locuiesc in sate din Muntii Pindului din Macedonia de sud-vest, in Epirul de nord, respectiv in vestul Tesaliei.
Unele comunitati de farseroti constituie majoritatea locuitorilor din sapte sate situate la sud de Epir, in Aetolia-Acarnania, zona cunoscuta in evul mediu sub denumirea de Megali Blaxia respectiv Vlahia Mare. Sate razlete, locuite compact de farseroti, se intalnesc si in Macedonia, pe culmile muntelui Vermion (Gramaticuva de sus si cea de jos), dar si in Tesalia de sud-est, in apropierea portului Volos, cum e cazul asezarii Sesclu sau Sesklos.
Toti farserotii se autodenumesc ramani, insa nu toti aromanii se autodenumesc farseroti. Acesta din urma este cazul aromanilor din localitatea Megidei sau Midzidei (in greceste Kefalovryssi).
O alta populatie de aromani se gaseste pe versantii vestici ai muntelui Olimp, in sud-estul Macedoniei grecesti. Acesti aromani nu sunt nici gramusteni nici farseroti, iar in virtutea geografiei, nu pot fi considerati nici pindeni, intrucat muntele Olimp nu face parte din lantul muntiilor Pind. Totusi, particularitati lingvistice si de alta natura i-au determinat pe cercetatori sa ajunga la concluzia ca acesti aromani (sau vlaho-'olimpieni', cum au mai fost numiti) au radacini in asezari traditionale aromane din Pind, de unde au emigrat ulterior, in evul mediu timpuriu, in zona Olimpului. Satele locuite compact de aromani sunt denumite de greci "Τα Βλαχοχώρια" ("tara aromanilor").
Comunitati aromane mai mici, provenite tot din Pind, se intalneau odinioara si in insulele Ioniene, indeosebi in Cefalonia, unde se refugiasera dupa cucerirea otomana, si unde s-au pastrat pana azi localitati ca "Vlahata", "Coborata", si nume de persoane ca "Mutatos" sau "Kalovlahos".
Gramusteni, pindeni, farseroti: diferentieri lingvistice, culturale si politice[modificare]
Departe de a fi reprezentat in decursul istoriei o entitate omogena, cele trei mari grupuri ale aromanimii din Grecia vadesc diferentieri substantiale. Diferentele dintre gramusteni, farseroti si pindeni sunt de ordin cultural, lingvistic si intr-o oarecare masura vestimentare.
Ca exemplu tipic, verbul a fi se conjuga complet diferit. Astfel, se conjuga Mini escu la gramusteni si farseroti, respectiv Io hiu la aromanii din Pind, Olimp si in unele sate din Vermion. La persoana a II-a singular se spune Tini hii pentru prima grupare, respectiv Tini eshtsa la gramusteni si farseroti. Formele mini escu/esc au fost semnalate de Theodor Capidan de asemeni la mocanii din Rasinari si la cei din Soveja, Vrancea.[16]
O alta clasificare, mai mult politico-culturala decat etnica, ii imparte pe aromani in doua factiuni: cea traditional filo-otomana, ulterior filoromana, si cea filoelenica. Filo-otomanii, majoritari pana in 1912, erau denumiti peiorativ de ceilalti Turcomani (cei dintre ei care trecusera la religia islamica, si a caror limba a evoluat diferit de dialectele aromane, fiind zisi Turciti, ulterior Megleniti dupa masivul Meglen unde s-au asezat), in timp ce filogrecii, deveniti majoritari dupa 1913, au fost denumiti peiorativ de cei filo-otomani grecomani respectiv cataoni, catani sau caciauni. De altfel, cara-catanii respectiv saracacianii sunt, se pare, un grup de aromani farseroti grecizati in secolele al XVIII-lea si XIX-lea.
Initial, ca orice minoritate, aromanii au cautat mai inainte de orice sa poata ramane in localitatile si zonele pe care le locuiau, incercand sa-si concilieze vecinii si autoritatile. Cei dintre ei care, in 1913, dupa al doilea razboi balcanic, s-au declarat membri latinofoni ai Ελληνικη εθνικη κοινονια (natiunii grecesti) au fost acceptati ca cetateni de drept in Grecia (in care, ulterior, a aparut teza ca originea lor ar fi de cautat printre populatia greco-macedoneana romanizata de-a lungul Caii Egnatia).
Cei care, in schimb, luasera pozitie impotriva Greciei, precum si o parte dintre cei care, in 1913, au fost pusi sub stapanirea Albaniei, Serbiei sau Bulgariei, au cautat si obtinut sprijinul Romaniei, constituind de atunci incoace factiunea filo-romana (istoriografia romaneasca socotindu-i, ca si cea sarbeasca si bulgareasca de altfel, ca fiind desprinsi in Evul Mediu timpuriu din romanimea nord-dunareana). O parte dintre acestia, de altfel, au fost stramutati in anii 1919-1925 in Dobrogea de Sud, descendentii lor constituind astazi comunitatea aromana din Romania.
Ceilalti au beneficiat, intre 1918 si 1944, de finantarea unei retele scolare in limba romana in Grecia de nord (prin acord cu acest stat), dar, intre 1938 si 1941, o parte din aceasta retea a propovaduit elevilor ideile ultra-nationaliste ale Legionarilor, ceea ce s-a incheiat prin desprinderea definitiva a unei parti din aromanii filo-romani de Grecia, prin "aventura principatului din Pind" si printr-un dezacord profund si durabil intre aromanii filo-eleni si cei filo-romani].
Localitati compact filoromane se pot intalni aztazi in muntii Pindului la Avdela, Turia (in greceste Deskati), in muntii Vermion la Doliani si cele doua Gramaticova, la Candrova, la Selia langa Veria, si partial la Baiasa (Vovousa) si Perivoli.
Aromani cu simtamante filoromane mai exista, desi in minoritate, in multe alte localitati, dar majoritatea dintre acestia traieste astazi in Romania sau in diaspora.
In Grecia bastinasii bulgarii denumiti eleni slavofoni si albanezii - eleni albanofoni sau arvaniti nu sunt recunoscuti ca minoritati nationale.
In Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuti ca bastinasi. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-zisi, dar si aromanii filo-eleni sunt considerati bastinasi si membri ai natiunii, ca "greci vorbitori de limba neolatina" sau chiar "vorbitori ai unui idiom grecesc" (fabricand o istorie antica si o lingvistica alternativa si supralicitand rolul jucat de aromani in crearea Greciei moderne) parte din Elleniki ethniki koinonia (comunitatea neamului elenic).
Guvernul grec nu face nimic pentru pastrarea limbii aromanilor din Grecia. Prin asociatiile sale pan-elenice ingradeste drepturile de manifestare culturale aromanesti, actioneaza pentru orientarea opiniilor impotriva actiunilor romanesti vezi scrisoarea POPSV catre Consiliul Europei. De asemenea Grecia inveseste resurse financiare importante pentru ca aromanii din Albania, Republica Macedonia si Bulgaria (incluzand Saracacienii din Bulgaria -aromani nomazi elenizati) sa se declare greci.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.