Din aceeasi categorie
|
Cum sa fii fericit in Romania? -Interviu cu Andrei Plesu 272 vizite - 0 comentarii adaugat de micle |
||||||||||||||||||
03:38
|
Discurs Nicolae Iorga 1929 - 1.593 vizite - 0 comentarii adaugat de felix |
||||||||||||||||||
|
|
Andrei Plesu - Cum sa fii fericit in Romania? 1.555 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Nicolae Iorga adresandu-se romanilor in anii '30 1.113 vizite - 0 comentarii adaugat de escortgu |
||||||||||||||||||
|
Liviu Ciulei si Nicolae Manolescu / Dialog 1972 1.153 vizite - 0 comentarii adaugat de naveta |
||||||||||||||||||
|
00:43
|
Nicolae Iorga despre...munca 1.942 vizite - 0 comentarii adaugat de felix |
||||||||||||||||||
|
Nichita Stanescu - interviu cu Adam Puslojic * 1.633 vizite - 0 comentarii adaugat de queen |
||||||||||||||||||
|
Puterea zambetului 2.484 vizite - 0 comentarii adaugat de grisa |
||||||||||||||||||
|
Epicur - Daca vrei sa faci bogat pe cineva... 1.295 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Cenaclul Flacara - Istoria sa 744 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Educatie
Nicolae Steinhardt - Infernul unui om fericit
| Adaugat de Cozana | 20.05.2013 |  Adauga
la favorite |
1.946 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteNicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912 - d. 30 martie 1989) a fost un scriitor, publicist, critic literar si jurist roman, originar din Pantelimon, judetul Ilfov. De origine evreiasca, s-a convertit la religia crestina ortodoxa in inchisoarea de la Jilava, si-a luat numele de fratele Nicolae, si s-a calugarit dupa punerea sa in libertate.
Este autorul unei opere unice in literatura romana, Jurnalul fericirii. A fost doctor in drept constitutional.
Tatal sau, inginerul si arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobila si cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul Razboi Mondial, fiind ranit la Marasti si decorat cu ordinul Virtutea Militara.
Intre anii 1919–1929 urmeaza cursurile scolii primare (in particular si la scoala "Clementa"), si ale liceului Spiru Haret.
Printre colegii de aici se numara Constantin Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu s.a. Singurul elev de confesiune mozaica, urmeaza alaturi de colegii sai cursurile de religie crestina, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: "decat sa vad ministru al Cultelor pe un papistas ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, baiat de treaba cum e" (Primejdia marturisirii, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. Isi ia bacalaureatul in 1929.
Dupa 1929 frecventeaza cenaclul literar "Sburatorul" al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se in el germenii viitorului literat.
Isi ia licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti in 1934, iar in 1936 isi sustine la Bucuresti doctoratul in drept constitutional, cu lucrarea Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui Leon Duguit, publicata in acelasi an.
Din aceasta perioada dateaza inceputul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care o considera "pana la botez, evenimentul cel mai de seama"
In 1958 este arestat Constantin Noica si grupul sau de prieteni din care faceau parte si Nicu Steinhardt, alaturi de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Pastorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Radulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova s.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerandu-i-se sa fie martor al acuzarii, punandu-i-se in vedere ca daca refuza sa fie martor al acuzarii, va fi arestat si implicat in "lotul intelectualilor mistico-legionari". Anchetat pentru ca a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, este condamnat in "lotul Pillat-Noica" la 13 ani de munca silnica, sub acuzatia de "crima de uneltire contra ordinii sociale".
Acest eveniment inlatura "orice dubiu, sovaiala, teama, lene, descumpanire" (Primejdia marturisirii, p. 178) si grabeste luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, in inchisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu il boteaza intru Iisus Hristos, nas de botez fiindu-i Emanuel Vidrascu (coleg de lot, fost sef de cabinet al maresalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participa Alexandru Paleologu, doi preoti romano-catolici, doi preoti uniti si unul protestant, "spre a da botezului un caracter ecumenic" (cf. Jurnalul fericirii).
Episodul da nastere cartii Jurnalul fericirii, care reprezinta, dupa propria-i marturie, testamentul lui literar. Redactat la inceputul anilor '70, aceasta prima varianta - circa 570 de pagini dactilografiate - este confiscata de Securitate in 1972 si ii va fi restituita in 1975, dupa numeroase interventii pe langa Uniunea Scriitorilor. Intre timp, autorul finalizeaza a doua varianta, mai ampla, de 760 pagini dactilografiate. "Jurnalul fericirii" este confiscat a doua oara in 1984. Redactand in tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din tara, doua dintre ele ajungand in posesia Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase in samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzeaza in serial la microfonul postului de radio Europa Libera intre anii 1988 si 1989.
Temandu-se de noi interventii din partea Securitatii, N. Steinhardt face apel la prietenul sau mai tanar Virgil Ciomos pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publica Jurnalul in 1991, iar in 1992 cartea primeste premiul pentru cea mai buna carte a anului.
Este supus rigorilor detentiei din inchisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. pana in august 1964, cand este eliberat, in urma gratierii generale a detinutilor politici. Indata dupa eliberarea din detentie, la schitul bucurestean Darvari, isi desavarseste taina botezului prin mirungere si primirea sfintei impartasanii.
Dupa 1964, la insistentele prietenilor sai C. Noica si Al. Paleologu, reintra in viata literara prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate in Secolul 20, Viata Romaneasca, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studenteasca etc. In urma acestor colaborari, vor rezulta mai multe volume de eseuri si critica literara: "Intre viata si carti" (1976), "Incertitudini literare" (1980, care primeste Marele Premiu al Criticii literare).
Dupa moartea tatalui sau (1967) incepe sa-si caute o manastire. In 1975 vine la manastirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, insa episcopul Partenie refuza sa-i permita sederea, asa incat parintele Mina il trimte la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca si la episcopul Iustinian Chira de la Maramures. Intamplarea a facut insa ca in 1976 Constantin Noica sa il intalneasca, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru si al scriitorilor in general. Invitat de acesta, Noica ajunge in scurt timp la Manastirea Rohia unde zaboveste 3 zile. Cadrul natural si biblioteca vasta il impresioneaza deopotriva pe marele filosof care nu ezita sa ii povesteasca lui Steinhardt despre cele vazute la Rohia, mai ales ca ii stia gandul de a se retrage intr-o manastire.
In 1978, Steinhardt sta vara la Rohia pentru ca in anul urmator sa se stabileasca definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns in monahism la manastirea Rohia de catre episcopul Iustinian Chira si arhiepiscopul Teofil Herineanu, care il iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, staretul manastirii Rohia, il integreaza in obstea manastirii. La manastire pune in ordine cele peste 23.000 de volume ale manastirii, se integreaza in viata manastirii (participa la slujbe, povatuieste pelerinii, predica), iar, in paralel, isi intensifica activitatea literara. Volume publicate in aceasta perioada: Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului (1982), Critica la persoana intai (1983), Escale in timp si spatiu (1987) si Prin altii spre sine (1988). Aceste volume il impun ca un eseist de marca al literaturii romane.
In martie 1989 angina pectorala de care suferea se agraveaza si N. Steinhardt se decide sa plece la Bucuresti pentru a vedea un medic specialist. Face drumul spre Baia Mare impreuna cu Parintele Justin Hodea -staretul manastirii- si cu parintele Paisie Rogojan carora le marturiseste: "Tare ma supara niste ganduri, ca nu m-a iertat Dumnezeu de pacatele tineretii mele". Iar Parintele Justin ii raspunde: "Satana care vede ca nu mai te poate duce la pacat, te tulbura cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la crestinism si te-ai botezat, ti-a iertat pacatele personale si pacatul originar. Te-ai spovedit, te-ai marturisit, ai intrat in monahism, care este iarasi un botez prin care ti-a iertat toate pacatele. Fii linistit ca aceasta este o provocare de la cel rau, care iti aduce tulburare ca sa n-ai liniste nici acum".
In aerogara din Baia Mare, inainte de imbarcare pentru Bucuresti, sufera un infarct si este dus la spitalul din Baia Mare, unde moare cateva zile mai tarziu, joi, 30 martie 1989.
In ajunul mortii sale, Ioan Pintea si Virgil Ciomos au trecut pe la manastire si au recuperat din chilia calugarului-scriitor o buna parte a textelor sale. Acestea si alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum. La inmormantarea sa, riguros supravegheata de Securitate, s-au strans cei mai buni prieteni, alaturi de care a suferit nedreptatile regimului comunist.
Este autorul unei opere unice in literatura romana, Jurnalul fericirii. A fost doctor in drept constitutional.
Tatal sau, inginerul si arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobila si cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul Razboi Mondial, fiind ranit la Marasti si decorat cu ordinul Virtutea Militara.
Intre anii 1919–1929 urmeaza cursurile scolii primare (in particular si la scoala "Clementa"), si ale liceului Spiru Haret.
Printre colegii de aici se numara Constantin Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu s.a. Singurul elev de confesiune mozaica, urmeaza alaturi de colegii sai cursurile de religie crestina, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: "decat sa vad ministru al Cultelor pe un papistas ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, baiat de treaba cum e" (Primejdia marturisirii, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. Isi ia bacalaureatul in 1929.
Dupa 1929 frecventeaza cenaclul literar "Sburatorul" al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se in el germenii viitorului literat.
Isi ia licenta in Drept si Litere la Universitatea din Bucuresti in 1934, iar in 1936 isi sustine la Bucuresti doctoratul in drept constitutional, cu lucrarea Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional. Critica operei lui Leon Duguit, publicata in acelasi an.
Din aceasta perioada dateaza inceputul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care o considera "pana la botez, evenimentul cel mai de seama"
In 1958 este arestat Constantin Noica si grupul sau de prieteni din care faceau parte si Nicu Steinhardt, alaturi de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Pastorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Radulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova s.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerandu-i-se sa fie martor al acuzarii, punandu-i-se in vedere ca daca refuza sa fie martor al acuzarii, va fi arestat si implicat in "lotul intelectualilor mistico-legionari". Anchetat pentru ca a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, este condamnat in "lotul Pillat-Noica" la 13 ani de munca silnica, sub acuzatia de "crima de uneltire contra ordinii sociale".
Acest eveniment inlatura "orice dubiu, sovaiala, teama, lene, descumpanire" (Primejdia marturisirii, p. 178) si grabeste luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, in inchisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu il boteaza intru Iisus Hristos, nas de botez fiindu-i Emanuel Vidrascu (coleg de lot, fost sef de cabinet al maresalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participa Alexandru Paleologu, doi preoti romano-catolici, doi preoti uniti si unul protestant, "spre a da botezului un caracter ecumenic" (cf. Jurnalul fericirii).
Episodul da nastere cartii Jurnalul fericirii, care reprezinta, dupa propria-i marturie, testamentul lui literar. Redactat la inceputul anilor '70, aceasta prima varianta - circa 570 de pagini dactilografiate - este confiscata de Securitate in 1972 si ii va fi restituita in 1975, dupa numeroase interventii pe langa Uniunea Scriitorilor. Intre timp, autorul finalizeaza a doua varianta, mai ampla, de 760 pagini dactilografiate. "Jurnalul fericirii" este confiscat a doua oara in 1984. Redactand in tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din tara, doua dintre ele ajungand in posesia Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase in samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzeaza in serial la microfonul postului de radio Europa Libera intre anii 1988 si 1989.
Temandu-se de noi interventii din partea Securitatii, N. Steinhardt face apel la prietenul sau mai tanar Virgil Ciomos pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publica Jurnalul in 1991, iar in 1992 cartea primeste premiul pentru cea mai buna carte a anului.
Este supus rigorilor detentiei din inchisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. pana in august 1964, cand este eliberat, in urma gratierii generale a detinutilor politici. Indata dupa eliberarea din detentie, la schitul bucurestean Darvari, isi desavarseste taina botezului prin mirungere si primirea sfintei impartasanii.
Dupa 1964, la insistentele prietenilor sai C. Noica si Al. Paleologu, reintra in viata literara prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate in Secolul 20, Viata Romaneasca, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studenteasca etc. In urma acestor colaborari, vor rezulta mai multe volume de eseuri si critica literara: "Intre viata si carti" (1976), "Incertitudini literare" (1980, care primeste Marele Premiu al Criticii literare).
Dupa moartea tatalui sau (1967) incepe sa-si caute o manastire. In 1975 vine la manastirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, insa episcopul Partenie refuza sa-i permita sederea, asa incat parintele Mina il trimte la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca si la episcopul Iustinian Chira de la Maramures. Intamplarea a facut insa ca in 1976 Constantin Noica sa il intalneasca, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru si al scriitorilor in general. Invitat de acesta, Noica ajunge in scurt timp la Manastirea Rohia unde zaboveste 3 zile. Cadrul natural si biblioteca vasta il impresioneaza deopotriva pe marele filosof care nu ezita sa ii povesteasca lui Steinhardt despre cele vazute la Rohia, mai ales ca ii stia gandul de a se retrage intr-o manastire.
In 1978, Steinhardt sta vara la Rohia pentru ca in anul urmator sa se stabileasca definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns in monahism la manastirea Rohia de catre episcopul Iustinian Chira si arhiepiscopul Teofil Herineanu, care il iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, staretul manastirii Rohia, il integreaza in obstea manastirii. La manastire pune in ordine cele peste 23.000 de volume ale manastirii, se integreaza in viata manastirii (participa la slujbe, povatuieste pelerinii, predica), iar, in paralel, isi intensifica activitatea literara. Volume publicate in aceasta perioada: Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului (1982), Critica la persoana intai (1983), Escale in timp si spatiu (1987) si Prin altii spre sine (1988). Aceste volume il impun ca un eseist de marca al literaturii romane.
In martie 1989 angina pectorala de care suferea se agraveaza si N. Steinhardt se decide sa plece la Bucuresti pentru a vedea un medic specialist. Face drumul spre Baia Mare impreuna cu Parintele Justin Hodea -staretul manastirii- si cu parintele Paisie Rogojan carora le marturiseste: "Tare ma supara niste ganduri, ca nu m-a iertat Dumnezeu de pacatele tineretii mele". Iar Parintele Justin ii raspunde: "Satana care vede ca nu mai te poate duce la pacat, te tulbura cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la crestinism si te-ai botezat, ti-a iertat pacatele personale si pacatul originar. Te-ai spovedit, te-ai marturisit, ai intrat in monahism, care este iarasi un botez prin care ti-a iertat toate pacatele. Fii linistit ca aceasta este o provocare de la cel rau, care iti aduce tulburare ca sa n-ai liniste nici acum".
In aerogara din Baia Mare, inainte de imbarcare pentru Bucuresti, sufera un infarct si este dus la spitalul din Baia Mare, unde moare cateva zile mai tarziu, joi, 30 martie 1989.
In ajunul mortii sale, Ioan Pintea si Virgil Ciomos au trecut pe la manastire si au recuperat din chilia calugarului-scriitor o buna parte a textelor sale. Acestea si alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum. La inmormantarea sa, riguros supravegheata de Securitate, s-au strans cei mai buni prieteni, alaturi de care a suferit nedreptatile regimului comunist.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.