Miguel de Cervantes

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

19.03.2013

Adauga la favorite

1.128 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Miguel de Cervantes Saavedra (n. 29 septembrie 1547, Alcala de Henares - d. 22 aprilie 1616, Madrid) a fost un romancier, poet si dramaturg spaniol. E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut in primul rand ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha", („hidalgo" este un reprezentant al micii nobilimi) pe care multi critici literari l-au considerat primul roman modern si una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozitatii".
Miguel de Cervantes a cultivat intr-un stil original speciile narative obisnuite in a doua jumatate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantina, nuvela pastorala, nuvela picaresca, nuvela „morisca" (in care se idealizeaza relatiile dintre mauri si crestini), satira lucianesca si miscelaneul. A reinnoit specia denumita „novela", care insemna atunci o povestire scurta, bazata nu pe retorica, ci pe studiul psihologic.

In ordine cronologica :
„La Galatea" (1585)
„El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha" (1605)
„Novelas ejemplares" (1613)
„Segunda parte del ingenioso caballero don Quijote de la Mancha" (1615)
„Los trabajos de Persiles y Sigismunda" (1617)

La Galatea

„La Galatea" este primul roman al lui Cervantes, datand din 1585. Face parte din subspecia pastorala („o egloga in proza", dupa cum a numit-o autorul), foarte apreciata in timpul Renasterii. Precum in alte romane de acest tip (precum „La Diana" de Jorge de Montemayor), personajele principale sunt pastori idealizati, care isi exprima sentimentele in cadrul unui peisaj idealizat („locus amoenus").

„La Galatea" se imparte in sase capitole, in care se dezvolta o istorie principala si patru secundare, care incep in amurg si se termina noaptea, precum in eglogele traditionale, dar, precum in poemele bucolice ale lui Virgiliu, fiecare pastor este de fapt o masca in spatele careia se ascunde un personaj adevarat.

Don Quijote de la Mancha

Coperta celei de-a patra editii a lui „Don Quijote"
Este capodopera literaturii spaniole. Prima parte a aparut in 1605 si s-a bucurat de un mare succes din partea publicului. In curand s-a tradus in principalele limbi europene si in prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din lume.

La inceput, intentia lui Cervantes a fost de a combate popularitatea atinsa de cartile cavaleresti, satirizandu-le prin povestea unui mic nobil din La Mancha care pierduse contactul cu lumea reala datorita lecturilor sale, crezandu-se un cavaler in cautare de aventuri. Pentru Cervantes, stilul romanelor cavaleresti era deplorabil, iar istoriile povestite absurde. Cu toate acestea, pe masura ce opera avansa, Cervantes a trecut de la scopul sau initial la scopul de a reflecta societatea din timpul sau si a medita asupra comportamentului uman. Ca si in „El licenciado Vidriera", personajul principal, considerat de ceilalti nebun, se dovedeste a fi mai aproape de adevar, datorita nobletei gandirii si actiunilor sale, decat persoanele considerate „normale".

Novelas ejemplares

Au fost scrise intre 1590 si 1612 si denumite initial „Novelas ejemplares de honestisimo entretenimiento" („Nuvele exemplare pentru cel mai onest divertisment"). Deoarece exista doua versiuni ale operelor „Rinconete y Cortadillo" si „El celoso extremeno", se presupune ca Cervantes a introdus unele modificari cu scop moral, social si estetic (de unde si numele de „exemplare"). Cea mai veche versiune se gaseste in asa-numitul manuscris „Porras de la Camara", o analogie de opere literare din cele mai diverse, intre care si o opera atribuita in mod traditional lui Cervantes, „La tia fingida" („Matusa prefacuta"). Pe de alta parte unele schite au fost inserate chiar in cadrul lui Don Quijote, precum „Curiosul impertinent" sau „Povestea detinutului", cu elemente autobiografice. Se face aluzie de asemenea in Don Quijote la un nuvela „Rinconete y Cortadillo".
La Gitanilla (Tigancusa) - este cea mai lunga dintre nuvelele exemplare si e posibil sa contina mai multe elemente biografice, bazate pe viata unei rude indepartate a lui Cervantes; se bazeaza pe artificiul recunoasterii unui personaj abia la sfarsitul operei; e vorba despre o tanara de origine nobila, rapita si apoi educata de catre tigani, si despre un nobil care se indragosteste de ea si alege sa duca o viata tipica de tigan pentru a o cuceri; pana la urma, se descopera tot si nuvela se termina cu bine, cei doi putand sa se casatoreasca.
El amante liberal - este o nuvela „morisca" unde este prezenta tema rapirii, cu povestea unui tanar sicilian pe nume Ricardo.
Rinconete y Cortadillo - este vorba de doi tineri care fug de acasa in cautarea unei vieti picaresti, pana ce ajung in Sevilla si sunt cooptati intr-o asociatie locala de tip mafiot, un sindicat al crimei ce il are in frunte pe „fratele cel mare", Monipodio. In numeroasele intermedii este prezentata viata oamenilor corupti, a hotilor, a asasinilor platiti sau a prostituatelor; cei doi tineri decid sa scape din aceasta lume.
La espanola inglesa - o tanara spaniola este rapita in timpul invaziei engleze de la Cadiz si apoi educata in Londra la curtea reginei Elisabeta I a Angliei, prezentata fara intentii rele. Dupa ce consuma o bautura magica, tanara isi pierde podoaba capilara, dar totul se termina cu bine.
El licenciado Vidriera - studentul sarac Tomas Rodaja pleaca la Salamanca impreuna cu un nobil si isi obtine licenta cu onoruri; calatoreste prin diverse orase italiene, dar isi pierde mintile din cauza unui „filtru" (bautura cu puteri miraculoase) si incepe sa creada ca are corpul de sticla („vidrio") si e deosebit de fragil. Cu toate acestea, agerimea sa creste extraordinar si toata lumea se consulta cu el. Pana la urma isi recapata judecata, dar de aici inainte nu se mai duce nimeni la el pentru consultatii sau ca sa-l viziteze.
La fuerza de la sangre - e o nuvela de tip politist, in care domnisoara violata (dupa ce fusese legata la ochi) reuseste sa reconstituie in mintea sa crima si violatorul este pana la urma prins si obligat sa se casatoreasca cu domnisoara, pentru a-i restitui onoarea.
El celoso extremeno - e vorba de gelozia patologica a unui spaniol care a plecat in Indii ca sa se imbogateasca, si, intors in Spania cu avere si cu o sotie foarte tanara, o inchide pe aceasta in casa, nelasand nici un barbat sa treaca pragul casei sale; casa era pazita de un sclav negru. Seducatorul Loaysa cumpara tacerea negrului, care adora muzica, cu o chitara pe care i-o daruieste, si reuseste sa se culce alaturi de tanara sotie, fara sa se intample insa nimic. Batranul, umilit, moare de inima rea.
La ilustre fregona - e vorba despre doi tineri care fug de acasa si ajung sa o curteze pe o servitoare frumoasa a unui han, unul dintre ei avand pana la urma succes.
Las dos doncellas
La senora Cornelia
El casamiento enganoso - e vorba despre o patanie a unui militar care se casatoreste cu o „domnisoara" in aparenta onesta; aceasta insa, care fusese prostituata, il paraseste dupa un timp, lasandu-i o boala venerica pe care trebuie sa si-o trateze in spitalul Atocha, locul de desfasurare al urmatoarei nuvele.
El coloquio de los perros - militarul, suferind de o febra puternica, ajunge sa asiste noaptea la conversatia intre doi caini, Cipion si Berganza; primul ii povesteste celuilalt viata sa, punand accent pe multele (si uneori nerusinatele) sale povesti de dragoste, ramanand stabilit ca cel de-al doilea sa-si povesteasca viata in ziua urmatoare. E opera bazata pe imaginatie, precum cele ale lui Luciano de Samosata, contand cu prezentarea in intermediu a unor tipuri precum cel al pastorului sau al vrajitoarei, amintind de nuvela picaresca.

Los trabajos de Persiles y Sigismunda

Aceasta este ultima opera scrisa de Cervantes. Apartine subspeciei „nuvela bizantina". Pe 19 aprilie 1616, cu patru zile inainte de a muri, a scris in prefata dedicata contelui de Lemos urmatoarele trei versuri :

„Puesto ya el pie en el estribo,

con ansias de la muerte,

gran senor, esta te escribo."

(„Cu piciorul pus in scara,

si cu angustie de moarte,

mare domn, asta iti scriu".)

Autorul stie ca i-a ramas putin timp de trait si isi ia ramas-bun de la prieteni; nu isi face iluzii, desi i-ar placea sa mai traiasca si sa termine opere precum „Las semanas del jardin" („Saptamanile din gradina"), „El famoso Bernardo" si sa scrie a doua parte a operei „La Galatea". In cazul nuvelei bizantine, Cervantes are curaj sa se intreaca chiar si cu Eliodor.

Nuvela, inspirata din cronica lui Saxo Grammatico si a lui Olao Magno si din fanteziile lui Francisco de Torquemada din „Jardin de flores curiosas", nareaza peregrinajul lui Persiles si a lui Sigismunda, doi principi nordici indragostiti de logodnicele lor, care se recomanda tuturor pe unde trec ca fratii Periandro si Auristela. Separati in urma a numeroase peripetii, cei doi calatoresc din nordul Europei pana in Roma, trecand si prin Spania, cu scopul de a se purifica inainte de casatorie.

Opera este importanta deoarece presupune o anumita indepartare a lui Cervantes de estetica realista, cu elemente precum femeia care se arunca dintr-o clopotnita si scapa nevatamata gratie fustei sale, care se transforma intr-un fel de parasuta, sau ca personajele care pot prezice viitorul. Personajele principale pierd din claritatea conturului, deoarece adevaratul protagonist este un grup, din care fac parte si doi spanioli abandonati pe o insula pustie, Antonio si fiul sau, crescut pe insula ca un fel de arcas barbar, in plin contact cu Natura. Cervantes nu a mai apucat sa corecteze ultimele pasaje ale cartii, care s-a bucurat de ceva succes la vremea ei, dar a cazut in uitare in secolul care a urmat

Miguel de Cervantes

Semnaleaza o problema