Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Alexandru cel Mare si Cultura elena
1.061 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Alexandru cel Mare - Mandria grecilor
912 vizite - 0 comentarii
adaugat de jupan
 
  Pe urmele lui Alexandru cel Mare - Documentar BBC
1.003 vizite - 0 comentarii
adaugat de jupan
 
  Pe urmele lui Alexandru cel Mare - Documentar BBC
1.043 vizite - 0 comentarii
adaugat de jupan
 
  Camera de chihlimbar a tarului Petru cel Mare
639 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Ciudatenii ale lumii
1.412 vizite - 0 comentarii
adaugat de Ramona Bebu
 
05:36
  Constantinopol, capitala bizantina
1.031 vizite - 0 comentarii
adaugat de matei
 
  Confictele dintre Vlad Tepes si Stefan cel Mare
497 vizite - 0 comentarii
adaugat de MARCU
 
  Profesionistii - Alexandru Paleologu
808 vizite - 0 comentarii
adaugat de calea
 
  Recurs la istorie: Hannibal, la portile Romei
27 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Istorie
 

 

Alexandru cel Mare - Cuceritorul Lumii

 
 
 
 
Adaugat de Cozana 28.02.2013  Adauga la favorite 300 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi)
   
 
Nascut la Naissus, in provincia romana Moesia Superior, ca fiu al generalului Constantinus Chlorus (viitor imparat Constantiu I) si al Helenei. In 271-272, sub imparatul Aurelian, a fost membru al protectores (militari superiori in slujba imparatului) in estul Imperiului Roman, iar ulterior a ajuns tribun.

In 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat unui consularis) al Dalmatiei. A fost prefectul pretorian al imparatului Maximian in 288-293.

La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de caesar. In 305, dupa abdicarea lui Diocletian si Maximian, se alatura tatalui sau, in Apus. La moartea lui Constantiu I, la Eburacum, in Britannia (25 iulie 306), este proclamat imparat de catre armata. In aceste imprejurari, Galerius, personalitatea dominanta a celei de-a doua tetrarhii, il proclama pe Flavius Severus augustus al Occidentului si il accepta pe Constantin, caesar. Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea si a treia tetrarhie nu aveau sa dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat imparat, iar Maximian care se retrasese, se intoarce pentru a pretinde puterea. In conditiile destramarii tetrarhiei, la conferinta de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial caesar in Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator.
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.

In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .

In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.

In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .

In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.

Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capat persecutiilor crestinilor in teritoriile sale, impunand nu numai toleranta, ci si restituirea bunurilor crestinilor. Dar Constantin nu era pregatit sa devina crestin. Monedele batute in aceasta perioada, dovedesc devotiunea sa fata de Marte, apoi din ce in ce mai mult fata de Apollo, venerat ca Sol Invictus. La scurt timp dupa cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina si proconsulului Africii niste scrisori din care reiesea faptul ca el sustinea religia crestina, subventiona Biserica crestina din fonduri publice, scutea clerul de obligatii publice si se considera slujitorul lui Dumnezeu.

In 312, Constantin "a trecut la credinta crestina" si a continuat sa detina functia Pontifex Maximus functie care permitea conducerea religioasa, pe care o avusesera toti cei carora li se atribuise titlul de "Caesar", adica conducator al statului roman si al religiei,- bineinteles pagane -, functie detinuta de toti Caesarii, inclusiv cei de dinainte de Christos .

In urma intrevederii dintre Constantin si Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat „Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactantiu in latina si de Eusebiu de Cezareea in greaca. De fapt, este o scrisoare adresata de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea sa inceteze orice persecutie asupra crestinilor, iar proprietatile confiscate de la acestia sa fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfintea crestinismul ca religie de stat si nici nu-l angaja personal pe Licinius in credinta crestina.

Constantin a luat hotararea de a restaura Byzantionul si de a face din el capitala imperiului. In noiembrie 324, a stabilit in mod oficial hotarele noului sau oras, mutandu-le cu circa 4 km in afara si marind cam de 4 ori suprafata sa. Noul oras a devenit un centru al crestinismului, resedinta unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. "Noua Roma" a mostenit institutiile politice ale vechii Rome, dar si traditii culturale ale Rasaritului grec.
In septembrie 307, la Colonia Augusta Trevorum, azi Trier, Constantin s-a casatorit cu fiica lui Maximian, Fausta, renuntand la iubita sa Minervina, care ii daruise primul lui fiu, Crispus. Cu Fausta, Constantin a avut 5 copii: Constantin, Constantiu, Constant, Constantina si Helena.

Resedinta lui Constantin era orasul Trier, asa cum fusese si pentru tatal sau, Constantiu si, inaintea acestuia, pentru imparatul Maximian. Aici, la Trier, Constantin a adus-o si pe mama sa, Helena. La sfarsitul anului 311 sau inceputul lui 312, sora sa vitrega, Constantia se casatoreste cu Licinius.

Pe 8 noiembrie 324, Constantin si-a numit fiul Constantiu in functia de caesar si se pare ca in aceeasi zi le-a oferit rangul de augusta sotiei sale Fausta si mamei sale, Helena.

Intre 325 si 337, Constantin a continuat sa sprijine Biserica si sa foloseasca resursele statului pentru construirea de biserici. Micul regat Iberia (astazi Georgia) din Caucaz a adoptat crestinismul in timpul domniei lui Constantin. In Armenia, regele Tiridate III a fost convertit la crestinism, iar regatul sau a devenit oficial crestin la inceputul secolului al IV-lea.

La scurt timp dupa Pastele din 337 (3 aprilie), Constantin a inceput sa se simta rau; a dorit sa fie botezat de catre episcopul Eusebiu de Cezareea[6], iar dupa botez a purtat numai vesminte albe precum ale unui neofit crestin in locul vesmintelor imperiale.

In ziua de Rusalii, 22 mai, in anul 337, Constantin a murit la Nicomedia, azi Izmit, in Turcia. Trupul sau a fost dus cu escorta la Constantinopol si expus pe un catafalc de onoare in Palatul imperial.

Abia pe 9 septembrie 337, Constantin II, Constantiu II si Constant si-au luat titlul de augustus, impartind imperiul.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)