Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Epoca de aur a Renasterii - Camerele lui Rafael (EP 2/5)
27 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  (Giovanni Antonio Canal) Canaletto
1.145 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Hans von Aachen
1.236 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Antonio Canova
487 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Voaluri de marmura
5.546 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Giovanni Cimabue pictor(Florenta, 1240 - 1302)
1.151 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Edith Piaf biografie partea a-IV-a
1.172 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Georg Philipp Telemann
968 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Domenico Ghirlandaio
947 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Cortes Edouard Leon
1.403 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Arta
 

 

Antonio Allegri zis Correggio

 
 
 
 
 
Adaugat de Cozana 12.02.2013  Adauga la favorite 1.441 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
Antonio Allegri zis Correggio (n. august 1489, Correggio - d. 5 martie 1534 ibidem) a fost un pictor italian din perioada Renasterii, apartinand "scolii din Parma". Picturile sale, realizate cu o tehnica iluzionista, constituie o punte intre operele lui Andrea Mantegna din Mantova si arta Barocului. Creatia lui serveste ca inspiratie multor artisti, de la reprezentantii manierismului pana la stilul rococo din secolul al XVIII-lea.
Pictorul, cu numele adevarat Antonio Allegri, s-a nascut la Correggio, de la care si-a luat numele de artist, o mica localitate situata pe raul Enzo, intre Parma si Reggio Emilia. Tatal lui, Pellegrino Allegri, era negustor de textile, iar mama, Bernardina Piazzoli Ormani, se tragea dintr-o bogata familie burgheza. Pellegrino Allegri si-a trimis fiul la invatatura la cunoscuti umanisti ai vremii: mai intai la Giovanni Berni, la Piacenza, apoi la Modena, la maestrul Marastone; in fine, tanarul isi insuseste cunostintele literare de la doctorul Lombardi, fost profesor al universitatii din Bologna. Cu trecerea timpului, Antonio se simte tot mai atras de pictura si incepe studii artistice la unchiul sau, Lorenzo Allegri. Asa cum mentioneaza primul sau biograf, Giorgio Vasari, Antonio Allegri "devine, dupa scurte studii, un maestru cunoscut si admirat". Nu se stie cu exactitate unde si la cine si-a perfectionat Correggio maestria artistica. Nu exista niciun document care sa ateste legaturile sale artistice cu marii maestri italieni ai picturii din perioada Renasterii, dar influenta lor este evidenta in operele sale.
In 1511, Correggio se refugiaza la Mantova, din cauza unei epidemii de ciuma care bantuia in orasul sau natal. In Mantova are la dispozitie bogata colectie de opere antice a familiei Gonzaga. O influenta puternica exercita asupra sa frescele lui Andrea Mantegna (1431-1506) din Camera degli Sposi a palatului Gonzaga. Admirand capodoperele antice si cele ale artistilor contemporani cu el, Correggio exclama celebrele cuvinte: "Si eu sunt pictor!" (Anch'io sono pittore!).





Correggio Madonna si Sfantul Francisc, 1514-1515
In anii ce urmeaza, artistul lucreaza pentru curtea princiara a familiei Gonzaga, primeste comenzi si de la ducesa Isabella d'Este, cavalerul Francesco Baiardo din Parma etc. Stransa legatura cu operele lui Mantegna a lasat urme evidente in creatia timpurie a lui Correggio. In primul sau tablou de altar (retabulum), "Madonna si Sfantul Francisc" (1514-1515), pictorul introduce motive imprumutate de la acest maestru, desi expresia impetuoasa si severitatea contururilor caracteristice pentru Mantegna sunt atenuate cu ajutorul delicatului sfumato si al jocului de lumini si umbre, fapt care demonstreaza influenta lui Leonardo da Vinci.

Inainte de a se stabili la Parma, Correggio se hotaraste sa plece la Roma, unde ramane timp de doi ani, intre 1517 si 1519, si are ocazia sa studieze operele de arta aflate acolo. Prezenta lui Correggio la Roma este contestata de unii din biografii sai.
Dupa intoarcerea de la Roma, ca artist ajuns deja la maturitate, Correggio se angajeaza in 1520 sa execute decorarea apartamentului de oaspeti al Giovannei da Piacenza, maica superioara a ordinului de calugarite benedictine de la manastirea San Paolo din Parma. Este vorba de o sala de forma aproape patrata, cu doua ferestre, tavanul fiind o cupola pe care Correggio o acopera cu fresce pline de o imaginatie deosebita. Deasupra frizei pictate la baza cupolei, conceputa in "trompe l'oeil", se deschid saisprezece lunete "en grisaille", care contin imitatii de statui antice ca: Cele Trei Gratii, Fortuna, Virginele vestale, parce cu aripi, zeul Pan etc. Toate spatiile disponibile sunt decorate cu bogate ornamente florale, iar in cercurile ce imita ferestrele, se vad amorasi fara aripi ("putti") in grupe de cate doi-trei. In 1930 s-a observat in "Camera di San Paolo" aparitia mucegaiului si diverse deteriorari cauzate de umezeala. Apartamentul a fost restaurat in intregime in anii 1971-1972.

In 1520, Correggio se casatoreste cu Girolama Merlini. Un an mai tarziu, se naste primul lor fiu, Pomponio; apoi li se vor mai naste trei fete. La 6 iulie 1520, obtine comanda de a executa decorarea bisericii San Giovanni Evangelista. Correggio incepe sa picteze frescele la 16 august din acest an si termina lucrul in ianuarie 1524, pictand pe rand cupola, absida, suprafata arcului tavanului, frizele naosului si ale presbiteriului. Fresca de pe interiorul cupolei reprezinta "Viziunea Sfantului Ioan Evanghelistul in Patmos". In centrul compozitiei se vede figura lui Iisus reprezentat intr-o perspectiva scurtata (raccourci). Scena, privata de elemente arhitecturale, este alcatuita de sirul de apostoli, prezentati in plan circular. Prin modul magistral de tratare a luminii, artistul obtine un efect spatial ideal.
In noiembrie 1522, pe cand lucra inca la frescele din biserica San Giovanni Evangelista, Correggio primeste comanda privind decorarea catedralei din Parma. El a efectuat doar in parte aceasta lucrare si anume: frescele cupolei infatisand inaltarea la cer a Fecioarei Maria, pandantive cu chipurile celor patru sfinti protectori ai orasului (Ioan Botezatorul, Ilarie Toma si Bernard), precum si bolta arcurilor. Frescele tavanului catedralei din Parma marcheaza incoronarea creatiei artistice a lui Correggio. Artistul leaga magistral tema picturala de tamburul cupolei si, nuantand cu o culoare uniforma bordura, produce iluzia perfecta a spatiului infinit si stralucitor. "Inaltarea la cer a Fecioarei Maria" a fost intampinata nefavorabil, ceea ce l-a determinat pe artist sa nu mai lucreze in continuare la presbiteriu si la absida; aceasta sarcina i-a fost incredintata in 1535 lui Giorgio Gandino del Grano. In fresca "Inaltarea Fecioarei Maria" profunzimea este sugerata de miscarea figuratiei numeroase, de multitudinea planurilor compozitionale, precum si de subordonarea lor perspectivei aeriene.

O experienta total diferita o ofera tablourile de altar ale lui Correggio. Manierismul prezent in ele, miscarea formelor si multitudinea detaliilor ar fi iritante daca artistul nu le-ar atenua cu o anume noutate compozitionala, si anume cu linii oblice, utilizate tot mai des, care destrama stabilitatea imaginii.

In 1530, la numai doi ani de la moartea unchiului sau Lorenzo - de care fusese foarte apropiat - moare sotia sa , Girolama. Zdrobit de aceasta lovitura a destinului, Correggio lasa neterminate cateva tablouri incepute si se intoarce in orasul natal. Se bucura de o buna sanatate, nu se plange de nimic, cand, in urma unei "boili subite", moare la 5 martie 1534. Este inmormantat in biserica San Francesco unde, deasupra altarului, se afla tabloul "Madonna si Sfantul Francisc", pictat cu exact douazeci de ani mai inainte.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.