Maria Stuart - Regia Scotiei / viata si executia

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

05.02.2013

Adauga la favorite

8.654 vizualizari

Nota film: 4 / 5 (2 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Maria s-a nascut la 8 decembrie 1542 la Palatul Linlithgow din Scotia ca fiica regelui Iacob al V-lea al Scotiei si a celei de-a doua lui sotii, Maria de Guise. A fost singurul copil legitim al lui Iacob care a supravietuit; Maria s-a nascut prematur.O legenda populara, scrisa de John Knox, afirma ca Iacob, auzind pe patul de moarte ca sotia lui a dat nastere unei fetite, a exclamat: "Cu o fata a venit, cu o fata va trece"

Casa Stuart care era originara din Bretania a castigat tronul Scotiei prin casatoria lui Marjorie Bruce, fiica lui Robert Bruce, cu Walter Stewart, al 6-lea Inalt Stolnic al Scotiei. Din acest motiv Iacob a spus ca tronul a venit cu o femeie si o femeie va fi responsabila pentru pierderea coroanei. Aceasta declaratie si-a dovedit adevarul mai tarziu, dar nu prin Maria a carui fiu de fapt a devenit regele Angliei. Sofia de Hanovra, fiica Elisabetei Stuart a devenit mostenitoarea reginei Anne a Marii Britanii iar fiul ei George a devenit rege al Marii Britanii, inlocuind Casa de Stuart in Anglia.

Maria a fost botezata la biserica St.Michael, situata in apropierea palatului, la scurt timp dupa nastere. Zvonurile s-au raspandit sugerand ca Maria este fragila si slabita; la 14 decembrie, la 6 zile dupa nastere, tatal ei a murit in urma unui colaps nervos in urma infrangerii in batalia de la Solway Moss, iar Maria a devenit regina Cum Maria nu era majora, Scotia a fost condusa de un regent pana cand Maria urma sa devina adult.

Inca de la inceput, au existat doua pozitii diferite prin care se pretindea tronul: mostenitorul James Hamilton, al 2-lea Conte de Arran isi sustinea cererea pe baza dreptului sau ereditar si o alta cerere a venit de la Arhiepiscopul de St Andrews, David Beaton. Cu toate acestea, Arran a devenit regent] pana in anul 1554 cand mama Mariei i-a succedat

Tratatul de la Greenwich

Unchii Mariei Stuart, ducele Francois (aici pictat de Francois Clouet) si cardinalul Charles au avut o influenta decisiva asupra noului rege al Frantei, Henric al II-lea.
Regele Henric al VIII-lea al Angliei a propus casatoria dintre Maria si fiul sau, Printul Eduard, sperand intr-o uniune intre Scotia si Anglia. La 1 iulie 1543, cand Maria avea sase luni, s-a semnat Tratatul de la Greenwich, prin care s-a promis ca, la varsta de zece ani Maria se va casatori cu Eduard si se va muta in Anglia, unde Henric va putea supraveghea cresterea ei.[5] Tratatul punea conditia ca cele doua tari vor ramane distincte legal si ca, in cazul in care cuplul nu va avea copii, uniunea temporara se va dizolva

Cardinalul Beaton a ajuns la putere din nou si a inceput sa propuna un pact pro-catolic pro-francez, care l-a infuriat pe Henric Beaton voia s-o trimita pe Maria in siguranta castelului Stirling. Regentul Arran s-a opus mutarii insa a renuntat cand sustinatori armati ai lui Beaton s-au adunat la Linlithgow.[ Contele de Lennox a escortat-o pe Maria si pe mama ei la Stirling la 27 iulie 1543 impreuna cu o armata de 3500 de oameni.[9] Maria a fost incoronata la capela castelului la 9 septembrie 1543

Cu putin timp inaintea incoronarii Mariei, comerciantii scotieni care se indreaptau spre Franta au fost arestati de catre Henric iar bunurile lor au fost confiscate. Arestarile au provocat furie in Scotia si Arran s-a alaturat lui Beaton si a devenit catolic. Tratatul a fost respins de Parlamentul scotian in decembrie. Refuzul casatoriei si reinoirea aliantei dintre Scotia si Franta l-au determinat pe Henric sa porneasca "Rough Wooing", o campanie militara destinata sa impuna casatoria dintre Maria si Eduard. Fortele engleze au facut o serie de raiduri pe teritoriile Scotiei si Frantei. In mai 1544, Contele englez de Hertford (mai tarziu Duce de Somerset) a intrat in Edinburgh si scotienii au dus-o pe Maria la Dunkeld pentru siguranta.

In mai 1546, Beaton a fost ucis de protestanti,[15] si la 10 septembrie 1547, la noua luni dupa decesul regelui Henric al VIII-lea, scotienii au suferit o infrangere grea in Batalia de la Pinkie Cleugh. Maria a fost trimisa la Inchmahome Priory pentru trei saptamani si s-a apelat la ajutorul Frantei.

Regele francez, Henric al II-lea, a propus unirea Frantei si Scotiei prin casatoria tinerei regine cu fiul sau in varsta de trei ani, Delfinul Francisc. Cu promisiunea ajutorului militar francez si un ducat francez pentru el insusi, Arran a fost de acord cu casatoria. In februarie 1548, Maria a fost mutata, din nou pentru siguranta ei, la castelul Dumbarton[18] Englezii au devastat in urma lor inca o data Scotia, sechestrand orasul startegic Haddington. In iunie, a sosit mult asteptatul ajutor francez si s-a preluat controlul asupra Haddington. La 7 iulie 1548, Parlamentul scotian a aprobat casatoria dintre Maria si Francisc prin Tratatul de la Haddington.

Viata in Franta

Maria la varsta de treisprezece ani.
Maria in varsta de cinci ani a fost trimisa in Franta pentru a petrece urmatorii treisprezece ani la curtea franceza. Flota franceza trimisa de Henric al II-lea si comandata de Nicolas de Villegagnon a navigat cu Maria de la Dumbarton la 7 august 1548 si a ajuns o saptamana mai tarziu la Roscoff sau Saint-Pol-de-Leon in Bretania. Ea a fost insotita de propria ei suita din care faceau parte si doi frati vitregi nelegitimi si cele "patru Marii", patru fete de varsta reginei, toate pe nume Maria, fiice ale unora dintre cele mai nobile familii din Scotia: Beaton, Seton, Fleming si Livingston. Lady Janet Stewart, care era mama Mariei Fleming si sora vitrega a tatalui Mariei Stuart, a fost numita guvernanta

Vivace, frumoasa si destepta (conform spuselor contemporanilor), Maria a avut o copilarie promitatoare. La curtea Frantei ea a fost favorita tuturor, cu exceptia sotiei regelui Henric al II-lea, Caterina de Medici. Maria a invatat sa cante la lauta si virginal, era competenta la proza, poezie, echitatie, vanatoarea cu soimi, lucrul de mana si a invatat franceza, italiana, latina, spaniola si greaca.

Viitoarea ei cumnata, Elisabeta de Valois, i-a devenit prietena apropiata. Bunica ei materna, Antoinette de Bourbon, a avut o influenta puternica asupra ei in timpul copilariei. si a actionat ca principalul ei sfatuitor.

Portrete ale Mariei arata ca ea avea capul mic de forma ovala, gatul lung si gratios, parul castaniu luminos, ochii caprui sub spranceme arcuite fin, pielea neteda si palida, fruntea inalta si trasaturi regulate si ferme. A fost considerata un copil frumos si, mai tarziu, ca femeie, izbitor de atractiva. In copilarie s-a imbolnavit de variola dar acest lucru nu i-a marcat trasaturile.

Maria era elocventa si mai ales inalta pentru standardele secolului al XVI-lea (ea a atins o inaltime de 1,80 m); in timp ce fiul si mostenitorul regelui Henric al II-lea, Francisc, era balbait si anormal de scund. La 4 aprilie 1558, Maria a semnat un acord secret prin care lasa Scotia si pretentia ei asupra tronului Angliei, coroanei Frantei in cazul in care va muri fara mostenitori. Douazeci de zile mai tarziu, ea s-a casatorit cu Delfinul la Notre Dame de Paris si Francisc a devenit rege consort al Scotiei. Nunta a reprezentat un eveniment important al Parisului deoarece in 200 de ani era prima data cand Delfinul se casatorea la Paris.

Pretentia asupra tronului Angliei

Dupa moartea fiicei regelui Henric al VIII-lea al Angliei, regina Maria I a Angliei, in noiembrie 1558, ea a fost succedata de sora ei vitrega, Elisabeta I. In conformitate cu A Treia Legea de Succesiune, trecuta in 1543 de catre Parlamentul Angliei, Elisabeta era mostenitoarea Mariei I a Angliei; de asemenea, ultimul testament al lui Henric al VIII-lea a exclus dinastia Stuart de la succesiunea asupra tronului englez. Cu toate acestea, in ochii multor catolici, Elisabeta era nelegitima, si Maria Stuart, ca descendenta senior a surorii mai mari a lui Henric al VIII-lea, era regina de drept a Angliei.

Henric al II-lea al Frantei i-a proclamat pe fiul sau cel mare si pe nora lui, rege si regina a Angliei, si blazoanele lor au fost modificate cu armele regale ale Angliei. Pretentia ei asupra tronului englez a fost un punct sensibil peren intre Maria Stuart si Elisabeta I.

Cand Henric al II-lea a murit la 10 iulie 1559 din cauza ranilor suferite intr-un turnir, Francisc in varsta de 15 ani a devenit rege al Frantei, iar Maria, in varsta de 16 ani, regina consort a Frantei. Doi dintre unchii Mariei, Ducele de Guise si Cardinalul de Lorena, erau acum dominanti in politica franceza,
Regina a Frantei (1559-1560)

Francisc al II-lea al Frantei si Maria
Dupa casatorie, Maria si sotul ei au locuit in apartamentele regale de la Saint-Germain. Potrivit obiceiului, Maria i-a cerut Dianei de Poitiers (metresa regelui Henric al II-lea), un inventar cu bijuteriile primite de la rege pentru a le recupera.

Temperamentul regelui si sanatatea sa nu-i permiteau sa indeplineasca necesitatile vietii cotidiene, cu atat mai putin el nu putea guverna. Astfel, incoronarea lui programata initial pentru duminica 17 septembrie 1559, a trebuit sa fie amanata cu o zi in mod exceptional din cauza bolii sale. Astfel, Francisc al II-lea a fost primul rege care n-a fost incoronat intr-o zi de duminica. Ascultand de sfatul sotiei sale, le-a dat putere unchiilor ei de Guise. Francisc a declarat Parlamentului ca a dat Ducelui de Guise controlul armatei in timp ce Cardinalul a preluat administrarea si finantele. In teorie, mama sa, Ecaterina de Medici, trebuia sa fie intotdeauna consultata, dar autoritatea reala a revenit fratilor de Guise, care au devenit lideri ai regatului. Ecaterina a inceput sa nutreasca ranchiuna impotriva Mariei

Maria Stuart in doliu alb castigand porecla de La Reine Blanche ("Regina Alba").
Situatia a fost excelenta pentru familia Guise, dar ei stiau ca Francisc avea o sanatatea precara care nu-i va permite sa traiasca o viata lunga, asa incat toate sperantele lor stateau in copilul Mariei. Sanatatea Mariei a fost afectata de anxietatea din cauza situatiei delicate a mamei ei din Scotia. Totusi, doamnele de onoare au inceput sa vorbeasca de simptomele Mariei legate de o sarcina. Familia Guise a raspandit aceste zvonuri si in cele din urma Maria a inceput sa adopte haine largi purtate de doamnele insarcinate. Ea a inteles la sfarsitul lui septembrie 1560 ca nu este insarcinata.

La 16 noiembrie, Francisc se plange de dureri de cap si de frisoane. Sanatatea in declin a regelui nu putea fi formalizata de Guise, ca urmare a unei situatii interne cu hughenotii si au ascuns acest lucru curtii si ambasadorilor. Totusi, boala lui Francisc, localizata in urechea stanga a inceput sa se raspandeasca la creier, lucru care i-a cauzat crize frecvente de delir. Familia Guise a facut tot ce a putut pentru a-l salva pe rege, succesul lor fiind legat de eventualii copii ai lui cu Maria. Sub influenta Cardinalului, in toate bisericile din oras au avut loc procesiuni si intreaga curte s-a rugat insa Francisc a murit la 5 decembrie 1560.

Devenita vaduva, Maria a cedat coroana fratelui mai mic al lui Francisc, tanarul Carol al IX-lea a carui mama a devenit regenta si i-a cerut un inventar al bijuteriilor. Maria s-a retras pentru doliu intr-o camera intunecata timp de 40 de zile. Ea a ales pentru acest lucru manastirea Saint-Pierre-les-Damesnote, unde era stareta matusa ei, Renee de Lorena.

In conformitate cu termenii Tratatului de la Edinburgh, semnat de reprezentanti ai Mariei la 6 iulie 1560, in urma decesului Mariei de Guise, Franta a decis sa-si retraga trupele sale din Scotia si sa recunoasca drepturile Elisabetei asupra regatului Angliei. Maria a refuzat sa ratifice tratatul.

Maria a purtat doliu succesiv pentru sotul si pentru mama ei, ale carui ramasite au fost aduse de la Edinburgh la Reims. La 14 august 1561, ea a parasit definitiv Franta.

Intoarcerea in Scotia

Maria a trait in Franta de la varsta de cinci ani si a avut putina experienta directa a situatiei politice periculoase si complexe din Scotia. Ca un catolic devotat, ea a fost privita cu suspiciune de catre multi dintre supusii ei, ca si de catre Elisabeta I, verisoara ei de-a doua.[43] Scotia era sfasiat intre factiuni catolice si protestante iar fratele vitreg nelegitim al Mariei, contele de Moray era un lider al factiunii protestante.[44] Spre dezamagirea partii catolice, Maria a tolerat ascendenta factiunii protestante si l-a tinut pe fratele ei, Lordul Moray, in calitate de sef al sfatuitorilor ei.[45] Consiliul ei particular format din 16 oameni si numit la 6 septembrie 1561 era dominat de lideri protestanti; numai patru dintre ei erau catolici.

Maria l-a trimis pe William Maitland de Lethington ca ambasador la curtea Angliei pentru a pune in discutie cazul ca Maria sa fie numita mostenitoare prezumptiva a tronului englez. Elisabeta a refuzat s-o numeasca mostenitoarea ei temandu-se ca acest lucru ar fi o invitatie pentru conspiratori s-o inlocuiasca cu succesorul desemnat.

Maria Stuart si-a indreptat atentia pentru a-si gasi un nou sot din regalitatea Europei. Cand unchiul ei, Cardinalul de Lorena, a inceput negocierile cu Arhiducele Carol al Austriei fara consimtamantul ei, ea a obiectat furioasa si negocierile au esuat.[47] Propria ei incercare de a negocia o casatorie cu Don Carlos, mostenitorul aparent instabil psihic al regelui Filip al II-lea al Spaniei, a fost respinsa de catre Filip.[48] Elisabeta a incercat s-o neutralizeze pe Maria sugerand ca aceasta sa se casatoreasca cu protestantul englez Robert Dudley, Conte de Leicester (cumnatul lui Sir Henry Sidney, favoritul reginei), in care Elisabeta avea incredere si pe care se gandea ca-l poate controla.[49] Planul a esuat in parte si pentru ca mirele nu-si dorea aceasta casatorie.

Maria Stuart - Regia Scotiei / viata si executia

Semnaleaza o problema