Din aceeasi categorie
AnuntulVideo >>
Cinema >> Teatru, Spectacol
Eugen Ionesco - Cantareata cheala (2007)
| Adaugat de zaharia | 18.01.2013 |  Adauga
la favorite |
3.569 vizualizari Nota film: 5 / 5 (2 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteLa Cantatrice Chauve (2007) -Jean-Luc Lagarce - Eugene Ionesco
Un film de Vincent BATAILLON : La Cantatrice Chauve, ecrit par Eugene IONESCO.
Mise en scene : Jean-Luc Lagarce
Spectacle cree en 1991 et filme en 2007 au theatre Louis-Jouvet;
Oeuvre complete (mais remixee a la sauce Jean-Luc Lagarce).
Olivien ACHARD : Mr. Martin
Emmanuelle BRUNSHWIG : Mrs. Martin
Jean-Louis GRINFELD : Mr. Smith
Elisabeth MAZEV : La bonne
Christophe GARCIA : Le pompier
Ca manifestare literara, teatrul absurd a aparut dupa cel de al doilea razboi mondial, in Franta, avand ca initiatori pe.Eugen Ionescu -"Cantareata cheala" (1950) si pe Samuel Beckett - "Asteptandu-l pe Godot"(1953).
Cuvantul absurd denumeste o idee contrara gandirii logice, a bunului-simt sau care nesocoteste legile naturii si ale societatii.
Piesele de teatru inscrise in literatura absurdului ilustreaza situatii si personaje nefiresti, nerosimile, conturate impotriva legilor firii si a gandirii logice, utilizand formule socante de expresie.
Subiectul acestor piese este diminuat, accentul mutandu-se pe raul inradacinat in structura interioara a omului, indiferent de epoca istorica, de societate sau de particularitatile psihologice.
Temele frecnte ale teatrului absurd sunt: lipsa de sens a existentei, golul sufletesc, incapacitatea comunicarii interumane, neputinta individului de a gasi un sens vietii, imposibilitatea de a pune omul in acord cu societatea si rigorile ei.
Personajele sunt "noneroi", situati intre tragic si comic, dominati de automatisme, exprimand banalitati sau -enunturi absurde, lipsiti de personalitate si consistenta caracteriala, reprezentativi pentru anonimii ce alcatuiesc, de acuri, omenirea.
Principala modalitate artistica este galimatiasul (vorbire sau scriere incurcata, confuza, ilogica - n.n.), prin care se anuleaza judecatile de rutina, conntionalismul ideilor cu care este obisnuit cititorul (spectatorul) din teatrul traditional. Tragismul existentei produce adesea efecte comice, caricaturale, grotesti: "Eu n-am putut niciodata sa- inteleg diferenta care se face intre comic si tragic. Comicul, fiind intuitia absurdului, imi pare mai disperant decat tragicul. Comicul nu ofera nicio iesire Spun «disperant», dar in realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speranta". (Eugen Ionescu - "Note si contra-note" -l962)
Specii dramaturgice specifice absurdului sunt: "antipiese", "farse tragice", "pseudo-drame", "drame comice".
Eugen Ionescu (1909-l994) debuteaza ca poet in revista lui Tudor Arghezi, "Bilete de paal" (1928), apoi in volum, cu o placheta de rsuri intitulata "Elegii pentru fiinte mici" (1931). in 1941 se sileste definitiv in Franta, unde se va numi Eugene Ionesco. Provoaca o adevarata revolutie culturala prin teatrul absurd, iar recunoasterea valorii operelor a facut posibila primirea ca membru al Academiei Franceze, in anul 1973.
"Cantareata cheala" (1950) constituie debutul in dramaturgie al lui Eugen Ionescu, piesa care inaugureaza teatrul absurdului si demoleaza toate conntiile dramaturgiei traditionale, apoi in 1951 au premiera piesele "Lectia" si "Scaunele".
Aceste opere dramatice au starnit reactii dintre cele mai dirse, dar originalitatea si valoarea incontesila au impus, piesele lui Eugen Ionescu avand privilegiul unor regizori si actori de prima importanta in teatrul francez sau londonez, ca Jean Louis Barrault, Orson Welles, Lawrence Olivier s.a.Intreaga opera dramatica a fost adunata in cinci volume de "Teatru", publicate in limba romana la Editura Unirs, intre anii 1994-l998 si in traducerea lui Dan C. Mihailescu.
La 11 mai 1950 are loc premiera piesei "Cantareata cheala", la "Theatre de Noctambules", pusa in scena de un regizor tanar, Nicolas Bataille, caruia Monica Lovinescu i-a adus textul la cunostinta.
Numita de autor "antipiesa", "Cantareata cheala" ilustreaza conceptia lui Eugen Ionescu despre spiritul modern al dramaturgiei absurdului, constituind o adevarata arta programatica a scriitorului: "Cat despre logica, despre cauzalitate, sa nu mai vorbim. Trebuie sa le ignoram cu totul. S-a sfarsit cu drama, cu tragedia.
Tragicul devine comic, comicul devine tragic". De aici rezulta, de altfel, ideea teatrului absurd, oare neaga rationalul, logica fireasca a existentei, coerenta fluenta a vietii, promovand aberatia si ilogicul si avand, din punct de dere artistic, un caracter simbolic. in tragedie, Eugen Ionescu este adeptul satirei, formula estetica proprie comediei, deoarece starea de criza existentiala este ilustrata prin lipsa unei cauzalitati, a unei vinovatii precise. intrebarile "de ce?", "pentru ce?", pe care cititorul (spectatorul) are tendinta de a si le pune, nu-si au locul, intrucat nu exista o solutie a faptelor, starilor sau ideilor personajelor, nu se urmareste un raspuns previzibil sau o Intentie de moralizare.
Eugen Ionescu, avand o inclinatie evidenta catre indoieli si nelinisti existentiale, a respins formula patetica a tragediei, denind un adevarat artist al grotescului, al derizoriului si al peiorativului de factura comica. Modelele literare romanesti ale lui Eugen Ionescirau fost Caragiale si Urmuz, de la care a preluat ilustrarea cliseelor vietii, a stereotipiilor de limbaj sau inserarea anormalului in cotidian.
Geneza piesei "Cantareata cheala" este relatata chiar de Eugen Ionescu in "Note si contranote". in demersul de a invata limba engleza, constata, cu umor, ca fraze banale devin "adevaruri fundamentale, niste constatari profunde": "ca sunt sapte zile intr-o saptamana, de exemplu, ceea ce de altfel stiam; sau ca podeaua se afla jos, tavanul sus, lucru pe care iarasi il stiam, poate, dar la care nu cugetasem niciodata in mod serios sau pe care il uitasem si care-mi aparea, dintr-o data, pe cat de uimitor, pe atat de indiscuil de adevarat".
Cuvintele se golisera de orice continut si denisera absurde, lipsite de sens, iar textele pe care le invata din manualul de conrsatie francez-englez, ca schimb de replici intre personajele golite de psihologia lor, nu mai erau "nici macar bucati de
propozitii, nici cuvinte, ci silabe, sau consoane, sau vocale".
Titlul piesei a avut mai multe variante, intentia autorului osciland intre
"Englezeste fara profesor" (o prima varianta cu acest titlu a fost scrisa in
limba romana), "Ora de engleza", "Big-ben folies", dar niciunul nu i s-a
parut "connabil".
Titlul definitiv are si el o poste: la o repetitie, actorul
care juca rolul Pompierului a gresit pronuntia si in loc de "institutrice
blonde" (invatatoarea blonda) a spus "cantatrice chau" (cantareata
cheala). "Iata titlul piesei! strigai. Asa se face ca piesa «Cantareata cheala»
fu numita «Cantareata cheala» - relateaza Eugen Ionescu.
Titlul exprima,
asadar, un personaj absent din piesa, fara identitate si fara importanta nici
pentru opera, nici pentru spectator (cititor), nici pentru autor, inscriindu-se,
astfel, in formula literara a absurdului.
Piesa "Cantareata cheala" nu este structurata pe acte, are numai 11 scene, care marcheaza intrarea si iesirea din scena a personajelor.
Personajele sunt in numar de 6: domnul si doamna Smith, domnul si doamna Martin, menajera Mary si capitanul de pompieri
(Constructia subiectului)
Decorul este specific englezesc, in cadrul caruia se integreaza perfect "Domnul Smith, englez" si "Doamna Smith, englezoaica", autorul accentuand atmosfera "englezeasca" prin toate elementele de mobilier ori de portret fizic: "semineu englezesc", "foc englezesc", "ochelari englezesti", "mustacioara carunta englezeasca" etc.
-Replica din deschiderea piesei apartine Doamnei Smith, care sintetizeaza rutina cotidiana detaliind meniul cinei, apoi precizeaza ca familia lor locuieste la marginea Londrei, dupa care se prezinta: "numele nostru e Smith". in timp ce Domnul Smith citeste "un ziar englezesc" si "plescaie", Doamna Smith continua, prin enunturi scurte, sa comenteze banalitati, cum ar fi ca "Mary a fiert bine cartofii", ca "pestele era proaspat", ca baietelul lor ar fi vrut sa bea bere, ca fiica, Helen, "e buna gospodina" si "canta la pian", iar fetita de doi ani, Peggy, "bea numai lapte si nu mananca decat terci".
Cei doi soti poarta o conrsatie banala, plina de automatisme, de clisee conntionale lipsite de orice sens: doctorul Mackenzie-King 1-a operat pe Parker, care insa a decedat, de unde rezulta ca "operatia a reusit la doctor si n-a reusit la Parker"; o familie in care toti membrii se numeau Bobby Watson, indiferent de sex, confuzia comunicarii fiind dusa pana la absurd: "Si matusa lui Bobby Watson, batrana Bobby Watson, s-ar putea ocupa, la randul ei, de educatia lui Bobby Watson, fiica lui Bobby Watson. in felul asta, Bobby, mama lui Bobby Watson, s-ar putea recasatori.
Bobby Watson, fiul batranului Bobby Watson, celalalt unchi al lui Bobby Watson, mortul. [] Bobby Watson, fiul batranei Bobby Watson, matusa lui Bobby Watson, mortul"; "martea, joia si martea" sunt "trei zile pe saptamana" etc.
Timpul curge impotriva firii, anormal: pendula bate mai intai de sapte ori, apoi de trei ori, de cinci si de doua ori, pe urma tace, dupa care bate in ritmul replicilor.
Menajera Mary se prezinta si le comunica stapanilor ca le-au sosit invitatii la cina, Domnul si Doamna Martin, pe care ii admonesteaza: "La ora se vine!
Acum ca tot ati nit, luati loc si asteptati".
Sotii Martin par ca acum fac cunostinta, isi zambesc timid si dialogul lor dodeste denaturarea relatiilor familiale, mai ales ca ei incearca sa sileasca unde s-au mai vazut, deoarece aau impresia ca s-au mai intalnit.
Fiecare coincidenta biografica este o surpriza pentru fiecare dintre soti ("Ce ciudat, ce ciudat, ce ciudat, si ce coincidenta!"), replicile, cu uimiri si intrebari, duc in cele din urma la regasirea lor ca sot si sotie prin reperele comune: orasul natal Manchester; calatoria cu acelasi tren, in acelasi timent; patul acoperit cu o plapuma rde; fetita fiecaruia are doi ani, "un ochi alb si un ochi rosu".
Domnul Martin este convins ca s-au mai vazut si cei doi soti se regasesc, in sfarsit - "Elizabeth, te-am regasit!", "Donald, tu esti, darling!"-, se asaza in acelasi fotoliu, imbratisati si adorm.
.
Un film de Vincent BATAILLON : La Cantatrice Chauve, ecrit par Eugene IONESCO.
Mise en scene : Jean-Luc Lagarce
Spectacle cree en 1991 et filme en 2007 au theatre Louis-Jouvet;
Oeuvre complete (mais remixee a la sauce Jean-Luc Lagarce).
Olivien ACHARD : Mr. Martin
Emmanuelle BRUNSHWIG : Mrs. Martin
Jean-Louis GRINFELD : Mr. Smith
Elisabeth MAZEV : La bonne
Christophe GARCIA : Le pompier
Ca manifestare literara, teatrul absurd a aparut dupa cel de al doilea razboi mondial, in Franta, avand ca initiatori pe.Eugen Ionescu -"Cantareata cheala" (1950) si pe Samuel Beckett - "Asteptandu-l pe Godot"(1953).
Cuvantul absurd denumeste o idee contrara gandirii logice, a bunului-simt sau care nesocoteste legile naturii si ale societatii.
Piesele de teatru inscrise in literatura absurdului ilustreaza situatii si personaje nefiresti, nerosimile, conturate impotriva legilor firii si a gandirii logice, utilizand formule socante de expresie.
Subiectul acestor piese este diminuat, accentul mutandu-se pe raul inradacinat in structura interioara a omului, indiferent de epoca istorica, de societate sau de particularitatile psihologice.
Temele frecnte ale teatrului absurd sunt: lipsa de sens a existentei, golul sufletesc, incapacitatea comunicarii interumane, neputinta individului de a gasi un sens vietii, imposibilitatea de a pune omul in acord cu societatea si rigorile ei.
Personajele sunt "noneroi", situati intre tragic si comic, dominati de automatisme, exprimand banalitati sau -enunturi absurde, lipsiti de personalitate si consistenta caracteriala, reprezentativi pentru anonimii ce alcatuiesc, de acuri, omenirea.
Principala modalitate artistica este galimatiasul (vorbire sau scriere incurcata, confuza, ilogica - n.n.), prin care se anuleaza judecatile de rutina, conntionalismul ideilor cu care este obisnuit cititorul (spectatorul) din teatrul traditional. Tragismul existentei produce adesea efecte comice, caricaturale, grotesti: "Eu n-am putut niciodata sa- inteleg diferenta care se face intre comic si tragic. Comicul, fiind intuitia absurdului, imi pare mai disperant decat tragicul. Comicul nu ofera nicio iesire Spun «disperant», dar in realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speranta". (Eugen Ionescu - "Note si contra-note" -l962)
Specii dramaturgice specifice absurdului sunt: "antipiese", "farse tragice", "pseudo-drame", "drame comice".
Eugen Ionescu (1909-l994) debuteaza ca poet in revista lui Tudor Arghezi, "Bilete de paal" (1928), apoi in volum, cu o placheta de rsuri intitulata "Elegii pentru fiinte mici" (1931). in 1941 se sileste definitiv in Franta, unde se va numi Eugene Ionesco. Provoaca o adevarata revolutie culturala prin teatrul absurd, iar recunoasterea valorii operelor a facut posibila primirea ca membru al Academiei Franceze, in anul 1973.
"Cantareata cheala" (1950) constituie debutul in dramaturgie al lui Eugen Ionescu, piesa care inaugureaza teatrul absurdului si demoleaza toate conntiile dramaturgiei traditionale, apoi in 1951 au premiera piesele "Lectia" si "Scaunele".
Aceste opere dramatice au starnit reactii dintre cele mai dirse, dar originalitatea si valoarea incontesila au impus, piesele lui Eugen Ionescu avand privilegiul unor regizori si actori de prima importanta in teatrul francez sau londonez, ca Jean Louis Barrault, Orson Welles, Lawrence Olivier s.a.Intreaga opera dramatica a fost adunata in cinci volume de "Teatru", publicate in limba romana la Editura Unirs, intre anii 1994-l998 si in traducerea lui Dan C. Mihailescu.
La 11 mai 1950 are loc premiera piesei "Cantareata cheala", la "Theatre de Noctambules", pusa in scena de un regizor tanar, Nicolas Bataille, caruia Monica Lovinescu i-a adus textul la cunostinta.
Numita de autor "antipiesa", "Cantareata cheala" ilustreaza conceptia lui Eugen Ionescu despre spiritul modern al dramaturgiei absurdului, constituind o adevarata arta programatica a scriitorului: "Cat despre logica, despre cauzalitate, sa nu mai vorbim. Trebuie sa le ignoram cu totul. S-a sfarsit cu drama, cu tragedia.
Tragicul devine comic, comicul devine tragic". De aici rezulta, de altfel, ideea teatrului absurd, oare neaga rationalul, logica fireasca a existentei, coerenta fluenta a vietii, promovand aberatia si ilogicul si avand, din punct de dere artistic, un caracter simbolic. in tragedie, Eugen Ionescu este adeptul satirei, formula estetica proprie comediei, deoarece starea de criza existentiala este ilustrata prin lipsa unei cauzalitati, a unei vinovatii precise. intrebarile "de ce?", "pentru ce?", pe care cititorul (spectatorul) are tendinta de a si le pune, nu-si au locul, intrucat nu exista o solutie a faptelor, starilor sau ideilor personajelor, nu se urmareste un raspuns previzibil sau o Intentie de moralizare.
Eugen Ionescu, avand o inclinatie evidenta catre indoieli si nelinisti existentiale, a respins formula patetica a tragediei, denind un adevarat artist al grotescului, al derizoriului si al peiorativului de factura comica. Modelele literare romanesti ale lui Eugen Ionescirau fost Caragiale si Urmuz, de la care a preluat ilustrarea cliseelor vietii, a stereotipiilor de limbaj sau inserarea anormalului in cotidian.
Geneza piesei "Cantareata cheala" este relatata chiar de Eugen Ionescu in "Note si contranote". in demersul de a invata limba engleza, constata, cu umor, ca fraze banale devin "adevaruri fundamentale, niste constatari profunde": "ca sunt sapte zile intr-o saptamana, de exemplu, ceea ce de altfel stiam; sau ca podeaua se afla jos, tavanul sus, lucru pe care iarasi il stiam, poate, dar la care nu cugetasem niciodata in mod serios sau pe care il uitasem si care-mi aparea, dintr-o data, pe cat de uimitor, pe atat de indiscuil de adevarat".
Cuvintele se golisera de orice continut si denisera absurde, lipsite de sens, iar textele pe care le invata din manualul de conrsatie francez-englez, ca schimb de replici intre personajele golite de psihologia lor, nu mai erau "nici macar bucati de
propozitii, nici cuvinte, ci silabe, sau consoane, sau vocale".
Titlul piesei a avut mai multe variante, intentia autorului osciland intre
"Englezeste fara profesor" (o prima varianta cu acest titlu a fost scrisa in
limba romana), "Ora de engleza", "Big-ben folies", dar niciunul nu i s-a
parut "connabil".
Titlul definitiv are si el o poste: la o repetitie, actorul
care juca rolul Pompierului a gresit pronuntia si in loc de "institutrice
blonde" (invatatoarea blonda) a spus "cantatrice chau" (cantareata
cheala). "Iata titlul piesei! strigai. Asa se face ca piesa «Cantareata cheala»
fu numita «Cantareata cheala» - relateaza Eugen Ionescu.
Titlul exprima,
asadar, un personaj absent din piesa, fara identitate si fara importanta nici
pentru opera, nici pentru spectator (cititor), nici pentru autor, inscriindu-se,
astfel, in formula literara a absurdului.
Piesa "Cantareata cheala" nu este structurata pe acte, are numai 11 scene, care marcheaza intrarea si iesirea din scena a personajelor.
Personajele sunt in numar de 6: domnul si doamna Smith, domnul si doamna Martin, menajera Mary si capitanul de pompieri
(Constructia subiectului)
Decorul este specific englezesc, in cadrul caruia se integreaza perfect "Domnul Smith, englez" si "Doamna Smith, englezoaica", autorul accentuand atmosfera "englezeasca" prin toate elementele de mobilier ori de portret fizic: "semineu englezesc", "foc englezesc", "ochelari englezesti", "mustacioara carunta englezeasca" etc.
-Replica din deschiderea piesei apartine Doamnei Smith, care sintetizeaza rutina cotidiana detaliind meniul cinei, apoi precizeaza ca familia lor locuieste la marginea Londrei, dupa care se prezinta: "numele nostru e Smith". in timp ce Domnul Smith citeste "un ziar englezesc" si "plescaie", Doamna Smith continua, prin enunturi scurte, sa comenteze banalitati, cum ar fi ca "Mary a fiert bine cartofii", ca "pestele era proaspat", ca baietelul lor ar fi vrut sa bea bere, ca fiica, Helen, "e buna gospodina" si "canta la pian", iar fetita de doi ani, Peggy, "bea numai lapte si nu mananca decat terci".
Cei doi soti poarta o conrsatie banala, plina de automatisme, de clisee conntionale lipsite de orice sens: doctorul Mackenzie-King 1-a operat pe Parker, care insa a decedat, de unde rezulta ca "operatia a reusit la doctor si n-a reusit la Parker"; o familie in care toti membrii se numeau Bobby Watson, indiferent de sex, confuzia comunicarii fiind dusa pana la absurd: "Si matusa lui Bobby Watson, batrana Bobby Watson, s-ar putea ocupa, la randul ei, de educatia lui Bobby Watson, fiica lui Bobby Watson. in felul asta, Bobby, mama lui Bobby Watson, s-ar putea recasatori.
Bobby Watson, fiul batranului Bobby Watson, celalalt unchi al lui Bobby Watson, mortul. [] Bobby Watson, fiul batranei Bobby Watson, matusa lui Bobby Watson, mortul"; "martea, joia si martea" sunt "trei zile pe saptamana" etc.
Timpul curge impotriva firii, anormal: pendula bate mai intai de sapte ori, apoi de trei ori, de cinci si de doua ori, pe urma tace, dupa care bate in ritmul replicilor.
Menajera Mary se prezinta si le comunica stapanilor ca le-au sosit invitatii la cina, Domnul si Doamna Martin, pe care ii admonesteaza: "La ora se vine!
Acum ca tot ati nit, luati loc si asteptati".
Sotii Martin par ca acum fac cunostinta, isi zambesc timid si dialogul lor dodeste denaturarea relatiilor familiale, mai ales ca ei incearca sa sileasca unde s-au mai vazut, deoarece aau impresia ca s-au mai intalnit.
Fiecare coincidenta biografica este o surpriza pentru fiecare dintre soti ("Ce ciudat, ce ciudat, ce ciudat, si ce coincidenta!"), replicile, cu uimiri si intrebari, duc in cele din urma la regasirea lor ca sot si sotie prin reperele comune: orasul natal Manchester; calatoria cu acelasi tren, in acelasi timent; patul acoperit cu o plapuma rde; fetita fiecaruia are doi ani, "un ochi alb si un ochi rosu".
Domnul Martin este convins ca s-au mai vazut si cei doi soti se regasesc, in sfarsit - "Elizabeth, te-am regasit!", "Donald, tu esti, darling!"-, se asaza in acelasi fotoliu, imbratisati si adorm.
.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.