Din aceeasi categorie
|
Ierusalim - Unul din cele mai vechi si enigmatice orase 642 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Intreaga istorie a Constantinopolului 299 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Argos, Grecia - Orasul locuit de 7.000 de ani 1.044 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Orasul scufundat intentionat 1.102 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Zidurile Ierihonului 1.614 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Petra - Orasul pierdut 1.374 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marco Polo-Personalitati care au marcat istoria lumii 1.454 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Constanta veche 1.342 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Flaut 548 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alep, Siria - Cea mai veche asezare omeneasca cunoscuta 964 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Ierusalim - Calatorie prin Orasul Vechi
| Adaugat de queen | 18.01.2012 |  Adauga
la favorite |
1.716 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDupa traditia poporului evreu, reflectata in Biblie (dupa estimari aproximative ale unor istorici - prin anul 1010 i.Hr.), David, al doilea rege antic al evreilor, a cucerit Salemul, o cetate a unei populatii canaanene locale, inrudita cu evreii, numita ievusiti, si si-a stabilit aici capitala. Orasul, care a devenit cunoscut ca Ierusalaim sau Ierusalem, a devenit centrul religios, politic, economic si administrativ al regatului evreiesc antic. Narativul biblic in general, si cel cu privire la intemeierea regatului antic unit Israel si la fondarea Ierusalimului ebraic in particular, este obiectul criticii istoricilor (critica Bibliei) si chiar al scepticismului unui numar semnificativ de arheologi,[1] fiind apreciate in vremea moderna ca fiind rezultatul unor redactari mai tarzii - denumite deuteronomiste, dupa numele grecesc al cartii biblice a Deuteronomului. Conform Bibliei regele Solomon (Shlomo), fiul lui David, a construit in Ierusalim primul Templu evreiesc si un palat regal, ale caror urme nu au fost gasite de arheologi, ceea ce-i face pe multi dintre ei sa se indoiasca de faptul ca ele ar fi existat vreodata.[2][3]
„Din punct de vedere arheologic si istoric, redatarea acestor orase de la epoca lui Solomon la perioada omrida are implicatii enorme. Ea inlatura singura dovada arheologica dupa care ar fi existat vreodata o monarhie unita cu capitala in Ierusalim si arata ca David si Solomon erau, in termeni politici, nimic altceva decat capitani ai tinutului deluros, a caror raza administrativa era limitata la un nivel relativ local, adica la tinutul deluros.[1]"
—Israel Finkelstein si Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.
„Dar excavarile din orasul lui David au oferit descoperiri impresionante din Epoca mijlocie a bronzului si din secolele ulterioare ale Epocii fierului - dar nu din secolul al X-lea i.e.n. Cea mai optimista evaluare a acestei dovezi negative este ca Ierusalimul din secolul a X-lea era limitat ca suprafata, probabil nu mai mare decat un sat tipic pentru tinutul deluros.[2]"
—Israel Finkelstein si Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.
In anul 586 i.Hr. Nabucodonosor al II-lea, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiasca, a distrus Templul, palatul regal si zidurile de aparare. Multi evrei, intre care multi meseriasi si carturari au fost deportati in Babilon.
In anul 519 i.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul si intreaga regiune, s-au intors multi evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile orasului si au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, avand in centrul sau Templul, a redevenit centrul religiei si culturii evreiesti.
In anul 332 i.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit orasul fara lupta si a permis evreilor sa-si continue cultul si ritualul religios. In anul 167 i.Hr., cand Antiohie al IV-lea a incercat sa reprime ritualul religios evreiesc si sa impuna cu forta la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hasmonaim) si in luptele care au urmat i-au invins pe greci si si-au recistigat independenta statala. Noul regat al evreilor antici, cunoscut in lumea de atunci ca Iudeea, a avut si el capitala la Ierusalim. Dupa dinastia Hasmoneilor a urmat pentru o mai scurta perioada cea a Antipatrizilor.
Reprezentantul acesteia, Irod cel Mare (sau Herodes, cunoscut in ebraica ca Hordos) a renovat in mod substantial Templul din Ierusalim, a construit un nou palat regal si multe alte edificii in capitala si pe cuprinsul tarii.
Poarta principala a Bisericii Sfantului Mormant
In anul 63 i.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul evreiesc si simbolurile entitatii statale evreiesti a fost distruse de romani in timpul razboiului cu evreii rasculati (primul razboi evreo-roman) in anii 68 - 73 d.Hr.
Dupa ultima mare rascoala antiromana a evreilor in anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost transformat intr-o urbe romana numita Aelia Capitolina in cinstea imparatului Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a incetat de a fi capitala a unui stat pana la intemeierea in zona a regatului cruciat al Ierusalimului in anii 1099 - 1187. Dupa recucerirea lui de catre musulmani i s-a luat din nou statutul de capitala vreme de inca aproape un mileniu.
La sfarsitul secolului al XIX-lea a devenit capitala a sanjakului otoman al Ierusalimului (Kuds), iar apoi intre anii 1917-1948 a fost sediul administratiei britanice in Palestina, inclusiv al inaltilor comisari britanici. In urma razboiului arabo-israelian din 1948-1949, orasul a fost impartit in doua zone: cea de vest, mai noua in cea mai mare parte, a ramas sub controlul Israelului, iar cea de est, incluzand orasul vechi, a intrat in componenta statului arab al Iordaniei cu capitala la Amman.
In decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv partea lui de vest, a fost proclamat de David Ben Gurion capitala a noului stat evreiesc Israel[4].
La 20 iulie 1951, in Moscheea al-Aksa din Ierusalim, a fost asasinat regele Iordaniei, Abdallah I (1921–1951), de catre un extremist arab local (arab palestinean). In iunie 1967, in cursul Razboiului de Sase Zile armata israeliana a ocupat partea de est a orasului, inclusiv orasul vechi, realizand reunificarea teritoriala a localitatii. La 30 iulie 1981 Ierusalimul de acum intregit a fost proclamat de Knesset drept capitala Israelului.
Insa in ultimele decenii miscarea nationala araba palestiniana reprezentata de Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, si dupa 1994 Autoritatea Nationala Palestiniana revendica si ea Ierusalimul, cel putin partea lui de est, drept capitala a statului arab palestinian viitor.
Revendicarile religioase si politice arabe in Ierusalim sunt sustinute,in afara de Liga Araba, si de Conferintele statelor islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului.
Conducatori musulmani extremisti din regiune, ca de pilda fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, si organizatii paramilitare fanatice ca Al-Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mainile „necredinciosilor" uneori si ca pretext sau lozinca de lupta pentru initiative militare sau teroriste avand cu obiective diferite sau cu mult mai largi.
Zidul de vest, sanctuarul religios al evreilor, ultima ramasita din al doilea Templu evreiesc
In prezent orasul are o populatie de 706.400 de locuitori; aglomerarea urbana totalizeaza aproximativ 1.088.000 de locuitori. Limitele municipale ale Ierusalimului de astazi au fost stabilite in urma „razboiului de sase zile" folosindu-se criterii „strategice" si nu de urbanism. "Orasul Vechi" cuprins intre zidurile ridicate in secolul al XVI-lea in timpul Imperiului Otoman si domniei sultanului Suleiman Magnificul, are o suprafata de cca. 1 km patrat, iar Ierusalimul in limitele lui municipale ajunge la 130 de km patrati.
Dupa reunificarea si extinderea orasului in anul 1967 a inceput o intensa activitate de constructie de cartiere noi, amplasate la sud (Gilo, Har Homa), la nord si nord-vest (Ramot, Ramat-Eskol, Ghivat Tarfatit), sau la nord-est (Neve Yakov si Pisgat Zeev).
Ierusalimul este un oras eterogen, in care sunt reprezentate grupuri dintr-o vasta diversitate religioasa, nationala si socio-economica. Asa-numita "cetate veche" (sau „orasul vechi") este impartita dupa o traditie seculara in patru zone: „iudaica", „crestina", „armeana" (desi armenii sunt si ei crestini) si musulmana.
Astazi majoritatea[necesita citare] populatiei in cartierele crestin, armean si musulman din orasul vechi este de fapt araba musulmana. La fel si populatia partii de est a municipiului. In Ierusalim traiesc cca. 550000 de evrei si cca. 220000 arabi. In partea de vest a capitalei si in cartierul evreiesc din Orasul Vechi populatia este formata din evrei.
„Din punct de vedere arheologic si istoric, redatarea acestor orase de la epoca lui Solomon la perioada omrida are implicatii enorme. Ea inlatura singura dovada arheologica dupa care ar fi existat vreodata o monarhie unita cu capitala in Ierusalim si arata ca David si Solomon erau, in termeni politici, nimic altceva decat capitani ai tinutului deluros, a caror raza administrativa era limitata la un nivel relativ local, adica la tinutul deluros.[1]"
—Israel Finkelstein si Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.
„Dar excavarile din orasul lui David au oferit descoperiri impresionante din Epoca mijlocie a bronzului si din secolele ulterioare ale Epocii fierului - dar nu din secolul al X-lea i.e.n. Cea mai optimista evaluare a acestei dovezi negative este ca Ierusalimul din secolul a X-lea era limitat ca suprafata, probabil nu mai mare decat un sat tipic pentru tinutul deluros.[2]"
—Israel Finkelstein si Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.
In anul 586 i.Hr. Nabucodonosor al II-lea, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiasca, a distrus Templul, palatul regal si zidurile de aparare. Multi evrei, intre care multi meseriasi si carturari au fost deportati in Babilon.
In anul 519 i.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul si intreaga regiune, s-au intors multi evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile orasului si au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, avand in centrul sau Templul, a redevenit centrul religiei si culturii evreiesti.
In anul 332 i.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit orasul fara lupta si a permis evreilor sa-si continue cultul si ritualul religios. In anul 167 i.Hr., cand Antiohie al IV-lea a incercat sa reprime ritualul religios evreiesc si sa impuna cu forta la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hasmonaim) si in luptele care au urmat i-au invins pe greci si si-au recistigat independenta statala. Noul regat al evreilor antici, cunoscut in lumea de atunci ca Iudeea, a avut si el capitala la Ierusalim. Dupa dinastia Hasmoneilor a urmat pentru o mai scurta perioada cea a Antipatrizilor.
Reprezentantul acesteia, Irod cel Mare (sau Herodes, cunoscut in ebraica ca Hordos) a renovat in mod substantial Templul din Ierusalim, a construit un nou palat regal si multe alte edificii in capitala si pe cuprinsul tarii.
Poarta principala a Bisericii Sfantului Mormant
In anul 63 i.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul evreiesc si simbolurile entitatii statale evreiesti a fost distruse de romani in timpul razboiului cu evreii rasculati (primul razboi evreo-roman) in anii 68 - 73 d.Hr.
Dupa ultima mare rascoala antiromana a evreilor in anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost transformat intr-o urbe romana numita Aelia Capitolina in cinstea imparatului Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a incetat de a fi capitala a unui stat pana la intemeierea in zona a regatului cruciat al Ierusalimului in anii 1099 - 1187. Dupa recucerirea lui de catre musulmani i s-a luat din nou statutul de capitala vreme de inca aproape un mileniu.
La sfarsitul secolului al XIX-lea a devenit capitala a sanjakului otoman al Ierusalimului (Kuds), iar apoi intre anii 1917-1948 a fost sediul administratiei britanice in Palestina, inclusiv al inaltilor comisari britanici. In urma razboiului arabo-israelian din 1948-1949, orasul a fost impartit in doua zone: cea de vest, mai noua in cea mai mare parte, a ramas sub controlul Israelului, iar cea de est, incluzand orasul vechi, a intrat in componenta statului arab al Iordaniei cu capitala la Amman.
In decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv partea lui de vest, a fost proclamat de David Ben Gurion capitala a noului stat evreiesc Israel[4].
La 20 iulie 1951, in Moscheea al-Aksa din Ierusalim, a fost asasinat regele Iordaniei, Abdallah I (1921–1951), de catre un extremist arab local (arab palestinean). In iunie 1967, in cursul Razboiului de Sase Zile armata israeliana a ocupat partea de est a orasului, inclusiv orasul vechi, realizand reunificarea teritoriala a localitatii. La 30 iulie 1981 Ierusalimul de acum intregit a fost proclamat de Knesset drept capitala Israelului.
Insa in ultimele decenii miscarea nationala araba palestiniana reprezentata de Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, si dupa 1994 Autoritatea Nationala Palestiniana revendica si ea Ierusalimul, cel putin partea lui de est, drept capitala a statului arab palestinian viitor.
Revendicarile religioase si politice arabe in Ierusalim sunt sustinute,in afara de Liga Araba, si de Conferintele statelor islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului.
Conducatori musulmani extremisti din regiune, ca de pilda fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, si organizatii paramilitare fanatice ca Al-Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mainile „necredinciosilor" uneori si ca pretext sau lozinca de lupta pentru initiative militare sau teroriste avand cu obiective diferite sau cu mult mai largi.
Zidul de vest, sanctuarul religios al evreilor, ultima ramasita din al doilea Templu evreiesc
In prezent orasul are o populatie de 706.400 de locuitori; aglomerarea urbana totalizeaza aproximativ 1.088.000 de locuitori. Limitele municipale ale Ierusalimului de astazi au fost stabilite in urma „razboiului de sase zile" folosindu-se criterii „strategice" si nu de urbanism. "Orasul Vechi" cuprins intre zidurile ridicate in secolul al XVI-lea in timpul Imperiului Otoman si domniei sultanului Suleiman Magnificul, are o suprafata de cca. 1 km patrat, iar Ierusalimul in limitele lui municipale ajunge la 130 de km patrati.
Dupa reunificarea si extinderea orasului in anul 1967 a inceput o intensa activitate de constructie de cartiere noi, amplasate la sud (Gilo, Har Homa), la nord si nord-vest (Ramot, Ramat-Eskol, Ghivat Tarfatit), sau la nord-est (Neve Yakov si Pisgat Zeev).
Ierusalimul este un oras eterogen, in care sunt reprezentate grupuri dintr-o vasta diversitate religioasa, nationala si socio-economica. Asa-numita "cetate veche" (sau „orasul vechi") este impartita dupa o traditie seculara in patru zone: „iudaica", „crestina", „armeana" (desi armenii sunt si ei crestini) si musulmana.
Astazi majoritatea[necesita citare] populatiei in cartierele crestin, armean si musulman din orasul vechi este de fapt araba musulmana. La fel si populatia partii de est a municipiului. In Ierusalim traiesc cca. 550000 de evrei si cca. 220000 arabi. In partea de vest a capitalei si in cartierul evreiesc din Orasul Vechi populatia este formata din evrei.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.