Din aceeasi categorie
|
4/5.Istoria unui miliardar ciudat - Howard Hughes 1.761 vizite - 0 comentarii adaugat de Mircea |
||||||||||||||||||
|
2/5.Istoria unui miliardar ciudat - Howard Hughes 1.422 vizite - 0 comentarii adaugat de Mircea |
||||||||||||||||||
|
3/5.Istoria unui miliardar ciudat - Howard Hughes 1.348 vizite - 0 comentarii adaugat de Mircea |
||||||||||||||||||
|
1/5.Istoria unui miliardar ciudat - Howard Hughes 1.185 vizite - 0 comentarii adaugat de Mircea |
||||||||||||||||||
|
Howard Hughes - Un miliardar misterios 661 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Atentat Impotriva Lui Hitler 1.526 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Matematicii - Documentar pe intelesul tuturor 8.948 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Cazul Orlov - Cea mai mare inselatorie din istoria KGB 719 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cele sapte minuni ale lumii budiste / Documentar BBC 947 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Irlandei - Cucerirea 1.722 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
5/5.Istoria unui miliardar ciudat - Howard Hughes
| Adaugat de Mircea | 13.12.2011 |  Adauga
la favorite |
1.118 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCum si de ce un om atat de bogat, atat de realizat si atat de vizibil a devenit atat de retras, fobic si fragil?
Descoperirile medicale recente pot explica schimbarile miliardarului bizar.
Howard Robard Hughes, Jr. (24 decembrie 1905 – 5 aprilie 1976), a fost un aviator, inginer, industrias, producator/regizor de film, filantrop american si unul dintre cei mai bogati oameni din lume.
Acesta a castigat faima la sfarsitul anilor 1920 ca producator de film independent, realizand filme cu buget ridicat si de cele mai multe ori controversate, precum Hell's Angels, Scarface si The Outlaw. Hughes a fost unul dintre cei mai influenti aviatori din istorie.
El a doborat numeroase recorduri de viteza in aer (pentru care a castigat numeroase premii), a construit avionul Hughes H-1 Racer si H-4 "Hercules" aircraft, a cumparat si dezvoltat Trans World Airlines. Hughes este amintit pentru stilul de viata excentric si izolat, datorat tulburarii sale obsesiv-compulsive. Mostenirea lasata de Hughes este Institutul de medicina Howard Hughes.
Declinul fizic si mental
Inca din anul 1930, Hughes avea simptomele unei boli mintale. Prieteni apropriati ai sai au declarat ca era obsedat de marimea arahidelor, una din gustarile lui preferate, pe care le sorta folosind o furculita speciala. In timp ce regiza The Outlaw, Hughes a devenit obsedat de un defect minor al unei bluze pe care o purta Jane Russell. Hughes zicea ca fabricantii au strans la un loc mai multe cusaturi, dand senzatia a doua sfarcuri pe sanii lui Russell. Hughes a fost atat de preocupat de aceasta problema, incat a scris un memorandum detaliat echipajului de filmare, pentru ca ei sa rezolve problema.
Richard Fleischer, care a regizat filmul "His kind of woman" (in limba romana= Genul lui de femeie), avandu-l pe Hughes ca producator executiv, a scris in autobiografia sa cat de greu i-a fost sa lucreze cu Hughes. Acesta spunea ca Hughes era obsedat de detalii marunte si era extrem de indecis. Fleischer chiar a zis ca schimbarile bruste de dispozitie ale lui Hughes l-au facut sa se intrebe daca filmul va mai fi vreodata terminat.
In anul 1947 a inceput unul dintre cele mai bizare episoade din viata lui Hughes. In decembrie, anul acela, Hughes a spus ajutoarelor sale ca vrea sa vizioneze niste filme intr-un studio aproape de casa lui. Hughes nu a parasit acea sala de cinema pentru mai bine de patru luni. Se hranea in principal cu ciocolata si lapte, usurandu-se in sticle si containere goale. Era inconjurat de numeroase cutii de servetele pe care le rearanja incontinuu, cautand simetria. Scria instructiuni clare ajutoarelor sale sa nu se uite la el, sa nu vorbeasca cu el si sa raspunda doar cand sunt intrebati. In tot acest timp, Hughes statea fixat pe un scaun, de cele mai multe ori gol, urmarind film dupa film, zi dupa zi.
Cand a iesit de acolo, in primavara anului 1948, igiena lui era groaznica. Nu facuse baie, iar parul si unghiile erau netaiate de saptamani intregi. Multi oameni cred ca in tot acest timp, Hughes a avut o cadere nervoasa si a vrut ca nimeni sa nu stie.
Dupa incidentul cu sala de cinema, Hughes s-a mutat la hotelul Beverly Hills. De asemenea, a inchiriat numeroase camere pentru ajutoarele sale, sotia sa si numeroasele lui amante. Comportamentul sau bizar a continuat acolo. Hughes statea gol in camera de hotel, cu un pliant roz al hotelului care ii acoperea testiculele si urmarea filme. Intr-un singur an, se estimeaza ca a cheltuit 11 milioane de dolari la acel hotel.
In timpul unei noi obsesii legate de statul sau de provenienta, Texas, Hughes a inceput sa cumpere toate lanturile de restaurante si toate hotelurile de 4 stele de pe teritoriul Texasului. Hughes a lasat conducerea restaurantelor in mainile Institutului de medicina Howard Hughes.
Dupa aceea, a devenit obsedat de filmul "Ice Station Zebra", aparut in anul 1968. Hughes a urmarit acest film, conform ajutoarelor sale, de 150 de ori.[21]
Hughes insista sa foloseasca pensete pentru a ridica obiecte, astfel, protejandu-se de germeni. De asemenea, el observa praf si scame pe hainele altor persoane si cerea ca acestea sa le inlature.
Din cauza numeroaselor accidente aeronautice, Hughes a suferit dureri o mare parte a vietii sale. De aceea, a devenit dependent de morfina si alte medicamente impotriva durerii. Se presupune ca si aceasta dependenta i-a cauzat tulburarea obsesiv-coercitiva.
Candva cel mai mediatizat om din America, Hughes a disparut din imaginea publica, cu toate ca tabloidele continuau sa urmareasca zvonurile cu privire la comportamentul sau ciudat. S-a declarat de multe ori ca Hughes este bolnav, instabil psihic sau chiar mort.
La un moment dat, Hughes isi taia parul si unghiile doar o data pe an. Cativa doctori erau tinuti in casa lui, desi acestia il vedeau foarte rar, iar Hughes nu le asculta sfaturile. Spre sfarsiul vietii, Hughes a inceput sa isi tina aproape foarte multi calugari, considerandu-i singurii in care poate avea incredere, chiar daca Hughes nu era membru al bisericii lor.
Viata la Las Vegas
Bogatul si batranul om de afaceri, Howard Hughes, insotit de ajutoarele lui personale, a inceput sa se mute de la un hotel la altul, rezervand mereu mansarda hotelului. In ultimii zece ani ai vietii, intre anii 1966 si 1976, Hughes a locuit in hoteluri din Beverly Hills, Boston; Las Vegas; Nassau, Bahamas; Freeport, Bahamas; Vancouver, Canada;[22] Londra, Anglia; Managua, Nicaragua; Acapulco, Mexic s.a.
Pe data de 24 noiembrie 1966 (de Ziua Recunostintei), [23] Hughes a ajuns in Vegas cu trenul si s-a mutat la Desert Inn. A refuzat sa paraseasca hotelul, iar pentru a evita un conflict cu proprietarii, a cumparat hanul in anul 1967. Etajul 8 al hotelului a devenit cartierul general al imperiului lui Hughes, iar mansarda de la etajul 9 era apartamentul personal. Intre anii 1966 si 1968, Hughes a cumparat si alte hoteluri sau casino-uri (Castaways, New Frontier, Sands si Silver Slipper). Un incident neobisnuit a marcat conexiunea dintre Hughes si Las Vegas. In timpul contractului sau cu hotelul Last Frontier din anul 1944, animatorul ambulant Liberace, l-a luat din greseala pe Hughes drept directorul sau secundar, instruind-ul sa aduca o lumina albastra pentru a canta melodia "Claire De Lune" (clar de luna). Directorul de divertisment al hotelului a venit si l-a prezentat pe Hughes lui Liberace, lamurind confuzia.[24]
Hughes vroia sa schimbe imaginea orasului Las Vegas, sa o faca mai extravaganta decat era deja. Conform unei scrisori de-ale sale catre un ajutor: "Imi place sa ma gandesc la Las Vegas ca la un barbat bine imbracat si o femeie frumoasa cu blanuri si bijuterii iesind dintr-o masina scumpa". Hughes a cumparat cateva televiziuni locale.
Toate afacerile lui Huhges erau supravegheate de o mica organizatie neoficiala numita "The Mormon Mafia"]
Pe langa supravegherea zilnica asupra afacerilor si sanatatii lui Hughes, acestia faceau eforturi considerabile pentru a satisface toate capriciile lui Hughes. Hughes a devenit la un moment dat fan al inghetatei "Baskin-Robbins' Banana Nut", iar ajutoarele sale au facut eforturi mari pentru a asigura un transport substantial pentru el, pentru a descoperi apoi ca firma a intrerupt aroma. Acestia au comandat cea mai mica cantitate pe care compania o putea livra pentru o comanda speciala (de 1.300 litri), pe care au transportat-o de la Los Angeles. La cateva zile dupa ce comanda a ajuns, Hughes a spus ca s-a saturat de Banana Nut si ca vrea doar inghetata French Vanilla. Dessert Inn a oferit inghetata Banana Nut gratis pentru clientii casinoului, pana cand s-au terminat cei 1.300 litri.[26]
Fiind proprietarul a numeroase afaceri din Las Vegas, Hughes a exercitat o influenta importanta politica si economica in statul Nevada si nu numai. In timpul anilor 1960 si 1970, Hughes s-a opus testelor nucleare subterane care aveau loc in Nevada la acea vreme. El era ingrijorat de deseurile radioactive care puteau rezulta in urma testelor. Hughes a incercat sa opreasca testele. Cand testul a avut loc in final, in ciuda incercarilor lui Hughes, detonatorul a fost atat de puternic incat tot hotelul a fost zguduit de undele de soc. In doua manevre de ultim moment, Hughes si-a instruit ajutoarele sa ofere mita de milioane de dolari presedintilor Lyndon B. Johnson si Richard Nixon. Acestea nu au dat nicodata banii, dar au raportat ca Johnson a refuzat banii si ca nu l-au putut contacta pe Nixon.
In anul 1971, Jean Peters a semnat pentru divort. Ea si Hughes nu au mai locuit impreuna de multi ani. Peters a cerut o pensie anuala de 70.000 de dolari pentru tot restul vietii. Hughes i-a oferit o locuinta in valoare de peste un milion de dolari, dar ea a refuzat. Hughes nu a insistat sa obtina o intelegere de confidentialitate de la ea, ca conditie a divortului. Ajutoarele sale au spus ca Hughes nu i-a vorbit niciodata urat. Peters a refuzat sa povesteasca viata ei alaturi de Hughes, precum si niste oferte de la editori si biografi. Peters a declarat doar ca nu l-a mai vazut pe Hughes de ani de zile inaintea divortului si ca a vorbit cu el doar la telefon.
Hughes traia la hotelul Intercontinental de langa lacul Managua in Nicaragua, cautand siguranta si intimitate, atunci cand un cutremur cu magnitudine de 6.5 grade pe scara Richter a afectat Macagua in anul 1972.
Ca o masura de precautie, Hughes s-a mutat la Palatul National ca invitat al lui Anastasio Somoza Debayle, pentru ca apoi sa mearga in Florida cu un avion personal.
Apoi s-a mutat la resedinta sa din insulele Grand Bahama, pe care o cumparase recent si si-a trait acolo ultimii patru ani ai vietii sale.
Hughes a cheltuit in total peste 300 milioane de dolari in Las Vegas pentru numeroasele lui proprietati.
Memoriul fals
In anul 1972, autorul Clifford Irving a facut senzatie in media cand a pretins ca a scris impreuna cu el autobiografia autorizata a lui Hughes. Hughes era atat de retras incat nu a aparut imediat in public pentru a respinge aceasta declaratie, facand multi oameni sa creada ca cartea lui Irving este o autobiografie veritabila. Totusi, inainte de publicarea cartii, Hughes l-a denuntat pe Irving printr-o teleconferinta si proiectul a fost expus ca o iselaciune. Irving a fost acuzat de frauda si condamnat la 17 luni de inchisoare.
In anul 1977, cartea "Inselaciunea" de Clifford Irving a fost publicata in Anglia; este povestea acestor evenimente. Filmul "The Hoax" cu Richard Gere se bazeaza pe aceasta poveste.
Decesul
Decesul lui Hughes a fost raportat pe data de 5 aprilie 1976, la ora 1:27 PM la bordul unui avion al lui Robert Graf, zburand de la resedinta lui din Freeport, Grand Bahama la Huston. Activitatile sale si medicamentele l-au facut foarte greu de recunoscut, avand parul din cap si cel facial, precum si unghiile foarte lungi. Avea o inaltime de 193 cm si cantarea doar 41 kg. Cei de la FBI a trebuit sa ii ia amprentele pentru a-l identifica.
Rezultatul autopsiei a fost ca Hughes a murit din cauza unui blocaj renal. Conditia sa fizica era foarte slaba atunci cand a murit. Razele X au aratat ace de seringa rupte in bratele lui, precum si malnutritie. Cu toate ca rinichii lui erau bolnavi, celelalte organe interne erau perfect sanatoase.
Hughes a fost inmormantat in cimitirul Glenwood in Huston, Texas, langa parintii lui.
Descoperirile medicale recente pot explica schimbarile miliardarului bizar.
Howard Robard Hughes, Jr. (24 decembrie 1905 – 5 aprilie 1976), a fost un aviator, inginer, industrias, producator/regizor de film, filantrop american si unul dintre cei mai bogati oameni din lume.
Acesta a castigat faima la sfarsitul anilor 1920 ca producator de film independent, realizand filme cu buget ridicat si de cele mai multe ori controversate, precum Hell's Angels, Scarface si The Outlaw. Hughes a fost unul dintre cei mai influenti aviatori din istorie.
El a doborat numeroase recorduri de viteza in aer (pentru care a castigat numeroase premii), a construit avionul Hughes H-1 Racer si H-4 "Hercules" aircraft, a cumparat si dezvoltat Trans World Airlines. Hughes este amintit pentru stilul de viata excentric si izolat, datorat tulburarii sale obsesiv-compulsive. Mostenirea lasata de Hughes este Institutul de medicina Howard Hughes.
Declinul fizic si mental
Inca din anul 1930, Hughes avea simptomele unei boli mintale. Prieteni apropriati ai sai au declarat ca era obsedat de marimea arahidelor, una din gustarile lui preferate, pe care le sorta folosind o furculita speciala. In timp ce regiza The Outlaw, Hughes a devenit obsedat de un defect minor al unei bluze pe care o purta Jane Russell. Hughes zicea ca fabricantii au strans la un loc mai multe cusaturi, dand senzatia a doua sfarcuri pe sanii lui Russell. Hughes a fost atat de preocupat de aceasta problema, incat a scris un memorandum detaliat echipajului de filmare, pentru ca ei sa rezolve problema.
Richard Fleischer, care a regizat filmul "His kind of woman" (in limba romana= Genul lui de femeie), avandu-l pe Hughes ca producator executiv, a scris in autobiografia sa cat de greu i-a fost sa lucreze cu Hughes. Acesta spunea ca Hughes era obsedat de detalii marunte si era extrem de indecis. Fleischer chiar a zis ca schimbarile bruste de dispozitie ale lui Hughes l-au facut sa se intrebe daca filmul va mai fi vreodata terminat.
In anul 1947 a inceput unul dintre cele mai bizare episoade din viata lui Hughes. In decembrie, anul acela, Hughes a spus ajutoarelor sale ca vrea sa vizioneze niste filme intr-un studio aproape de casa lui. Hughes nu a parasit acea sala de cinema pentru mai bine de patru luni. Se hranea in principal cu ciocolata si lapte, usurandu-se in sticle si containere goale. Era inconjurat de numeroase cutii de servetele pe care le rearanja incontinuu, cautand simetria. Scria instructiuni clare ajutoarelor sale sa nu se uite la el, sa nu vorbeasca cu el si sa raspunda doar cand sunt intrebati. In tot acest timp, Hughes statea fixat pe un scaun, de cele mai multe ori gol, urmarind film dupa film, zi dupa zi.
Cand a iesit de acolo, in primavara anului 1948, igiena lui era groaznica. Nu facuse baie, iar parul si unghiile erau netaiate de saptamani intregi. Multi oameni cred ca in tot acest timp, Hughes a avut o cadere nervoasa si a vrut ca nimeni sa nu stie.
Dupa incidentul cu sala de cinema, Hughes s-a mutat la hotelul Beverly Hills. De asemenea, a inchiriat numeroase camere pentru ajutoarele sale, sotia sa si numeroasele lui amante. Comportamentul sau bizar a continuat acolo. Hughes statea gol in camera de hotel, cu un pliant roz al hotelului care ii acoperea testiculele si urmarea filme. Intr-un singur an, se estimeaza ca a cheltuit 11 milioane de dolari la acel hotel.
In timpul unei noi obsesii legate de statul sau de provenienta, Texas, Hughes a inceput sa cumpere toate lanturile de restaurante si toate hotelurile de 4 stele de pe teritoriul Texasului. Hughes a lasat conducerea restaurantelor in mainile Institutului de medicina Howard Hughes.
Dupa aceea, a devenit obsedat de filmul "Ice Station Zebra", aparut in anul 1968. Hughes a urmarit acest film, conform ajutoarelor sale, de 150 de ori.[21]
Hughes insista sa foloseasca pensete pentru a ridica obiecte, astfel, protejandu-se de germeni. De asemenea, el observa praf si scame pe hainele altor persoane si cerea ca acestea sa le inlature.
Din cauza numeroaselor accidente aeronautice, Hughes a suferit dureri o mare parte a vietii sale. De aceea, a devenit dependent de morfina si alte medicamente impotriva durerii. Se presupune ca si aceasta dependenta i-a cauzat tulburarea obsesiv-coercitiva.
Candva cel mai mediatizat om din America, Hughes a disparut din imaginea publica, cu toate ca tabloidele continuau sa urmareasca zvonurile cu privire la comportamentul sau ciudat. S-a declarat de multe ori ca Hughes este bolnav, instabil psihic sau chiar mort.
La un moment dat, Hughes isi taia parul si unghiile doar o data pe an. Cativa doctori erau tinuti in casa lui, desi acestia il vedeau foarte rar, iar Hughes nu le asculta sfaturile. Spre sfarsiul vietii, Hughes a inceput sa isi tina aproape foarte multi calugari, considerandu-i singurii in care poate avea incredere, chiar daca Hughes nu era membru al bisericii lor.
Viata la Las Vegas
Bogatul si batranul om de afaceri, Howard Hughes, insotit de ajutoarele lui personale, a inceput sa se mute de la un hotel la altul, rezervand mereu mansarda hotelului. In ultimii zece ani ai vietii, intre anii 1966 si 1976, Hughes a locuit in hoteluri din Beverly Hills, Boston; Las Vegas; Nassau, Bahamas; Freeport, Bahamas; Vancouver, Canada;[22] Londra, Anglia; Managua, Nicaragua; Acapulco, Mexic s.a.
Pe data de 24 noiembrie 1966 (de Ziua Recunostintei), [23] Hughes a ajuns in Vegas cu trenul si s-a mutat la Desert Inn. A refuzat sa paraseasca hotelul, iar pentru a evita un conflict cu proprietarii, a cumparat hanul in anul 1967. Etajul 8 al hotelului a devenit cartierul general al imperiului lui Hughes, iar mansarda de la etajul 9 era apartamentul personal. Intre anii 1966 si 1968, Hughes a cumparat si alte hoteluri sau casino-uri (Castaways, New Frontier, Sands si Silver Slipper). Un incident neobisnuit a marcat conexiunea dintre Hughes si Las Vegas. In timpul contractului sau cu hotelul Last Frontier din anul 1944, animatorul ambulant Liberace, l-a luat din greseala pe Hughes drept directorul sau secundar, instruind-ul sa aduca o lumina albastra pentru a canta melodia "Claire De Lune" (clar de luna). Directorul de divertisment al hotelului a venit si l-a prezentat pe Hughes lui Liberace, lamurind confuzia.[24]
Hughes vroia sa schimbe imaginea orasului Las Vegas, sa o faca mai extravaganta decat era deja. Conform unei scrisori de-ale sale catre un ajutor: "Imi place sa ma gandesc la Las Vegas ca la un barbat bine imbracat si o femeie frumoasa cu blanuri si bijuterii iesind dintr-o masina scumpa". Hughes a cumparat cateva televiziuni locale.
Toate afacerile lui Huhges erau supravegheate de o mica organizatie neoficiala numita "The Mormon Mafia"]
Pe langa supravegherea zilnica asupra afacerilor si sanatatii lui Hughes, acestia faceau eforturi considerabile pentru a satisface toate capriciile lui Hughes. Hughes a devenit la un moment dat fan al inghetatei "Baskin-Robbins' Banana Nut", iar ajutoarele sale au facut eforturi mari pentru a asigura un transport substantial pentru el, pentru a descoperi apoi ca firma a intrerupt aroma. Acestia au comandat cea mai mica cantitate pe care compania o putea livra pentru o comanda speciala (de 1.300 litri), pe care au transportat-o de la Los Angeles. La cateva zile dupa ce comanda a ajuns, Hughes a spus ca s-a saturat de Banana Nut si ca vrea doar inghetata French Vanilla. Dessert Inn a oferit inghetata Banana Nut gratis pentru clientii casinoului, pana cand s-au terminat cei 1.300 litri.[26]
Fiind proprietarul a numeroase afaceri din Las Vegas, Hughes a exercitat o influenta importanta politica si economica in statul Nevada si nu numai. In timpul anilor 1960 si 1970, Hughes s-a opus testelor nucleare subterane care aveau loc in Nevada la acea vreme. El era ingrijorat de deseurile radioactive care puteau rezulta in urma testelor. Hughes a incercat sa opreasca testele. Cand testul a avut loc in final, in ciuda incercarilor lui Hughes, detonatorul a fost atat de puternic incat tot hotelul a fost zguduit de undele de soc. In doua manevre de ultim moment, Hughes si-a instruit ajutoarele sa ofere mita de milioane de dolari presedintilor Lyndon B. Johnson si Richard Nixon. Acestea nu au dat nicodata banii, dar au raportat ca Johnson a refuzat banii si ca nu l-au putut contacta pe Nixon.
In anul 1971, Jean Peters a semnat pentru divort. Ea si Hughes nu au mai locuit impreuna de multi ani. Peters a cerut o pensie anuala de 70.000 de dolari pentru tot restul vietii. Hughes i-a oferit o locuinta in valoare de peste un milion de dolari, dar ea a refuzat. Hughes nu a insistat sa obtina o intelegere de confidentialitate de la ea, ca conditie a divortului. Ajutoarele sale au spus ca Hughes nu i-a vorbit niciodata urat. Peters a refuzat sa povesteasca viata ei alaturi de Hughes, precum si niste oferte de la editori si biografi. Peters a declarat doar ca nu l-a mai vazut pe Hughes de ani de zile inaintea divortului si ca a vorbit cu el doar la telefon.
Hughes traia la hotelul Intercontinental de langa lacul Managua in Nicaragua, cautand siguranta si intimitate, atunci cand un cutremur cu magnitudine de 6.5 grade pe scara Richter a afectat Macagua in anul 1972.
Ca o masura de precautie, Hughes s-a mutat la Palatul National ca invitat al lui Anastasio Somoza Debayle, pentru ca apoi sa mearga in Florida cu un avion personal.
Apoi s-a mutat la resedinta sa din insulele Grand Bahama, pe care o cumparase recent si si-a trait acolo ultimii patru ani ai vietii sale.
Hughes a cheltuit in total peste 300 milioane de dolari in Las Vegas pentru numeroasele lui proprietati.
Memoriul fals
In anul 1972, autorul Clifford Irving a facut senzatie in media cand a pretins ca a scris impreuna cu el autobiografia autorizata a lui Hughes. Hughes era atat de retras incat nu a aparut imediat in public pentru a respinge aceasta declaratie, facand multi oameni sa creada ca cartea lui Irving este o autobiografie veritabila. Totusi, inainte de publicarea cartii, Hughes l-a denuntat pe Irving printr-o teleconferinta si proiectul a fost expus ca o iselaciune. Irving a fost acuzat de frauda si condamnat la 17 luni de inchisoare.
In anul 1977, cartea "Inselaciunea" de Clifford Irving a fost publicata in Anglia; este povestea acestor evenimente. Filmul "The Hoax" cu Richard Gere se bazeaza pe aceasta poveste.
Decesul
Decesul lui Hughes a fost raportat pe data de 5 aprilie 1976, la ora 1:27 PM la bordul unui avion al lui Robert Graf, zburand de la resedinta lui din Freeport, Grand Bahama la Huston. Activitatile sale si medicamentele l-au facut foarte greu de recunoscut, avand parul din cap si cel facial, precum si unghiile foarte lungi. Avea o inaltime de 193 cm si cantarea doar 41 kg. Cei de la FBI a trebuit sa ii ia amprentele pentru a-l identifica.
Rezultatul autopsiei a fost ca Hughes a murit din cauza unui blocaj renal. Conditia sa fizica era foarte slaba atunci cand a murit. Razele X au aratat ace de seringa rupte in bratele lui, precum si malnutritie. Cu toate ca rinichii lui erau bolnavi, celelalte organe interne erau perfect sanatoase.
Hughes a fost inmormantat in cimitirul Glenwood in Huston, Texas, langa parintii lui.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.