Din aceeasi categorie
|
Tiziano Vecello pictor perioada renastentista 3.199 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Diego Velazquez 1.578 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Giovanni Bellini 2.447 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Peter Paul Rubens 1.888 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dante Gabriel Rossetti 469 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Persistenta memoriei - Salvador Dali 30 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cele mai scumpe picturi din Lume - Documentar BBC 1.457 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Giorgione (1476-1510) 511 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dantela din noduri sau cu suveica (macrame) 403 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul de istorie Bucuresti 1.436 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Tiziano Vecellio
| Adaugat de Cozana | 12.03.2021 |  Adauga
la favorite |
435 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTiziano Vecellio - in romana Titian - (*intre 1488 si 1490, Pieve di Cadore/Muntii Dolomiti - †27 august 1576, Venetia) a fost un vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, apartinand scolii venetiene.
Nu se cunoaste data exacta a nasterii artistului; se presupune ca s-ar fi nascut intre 1488 si 1490 la Pieve di Cadore, in Muntii Dolomiti. Tatal sau avea diverse functii publice, printre care aceea de capitan al militiei locale si inspector minier. Cand avea in jur de 10 ani, Tiziano este trimis impreuna cu fratele sau Francesco la atelierul lui Sebastiano Zuccato din Venetia, pentru a deprinde arta mozaicului. Nu va ramane totusi multa vreme aici si nici, mai tarziu, in atelierul lui Gentile Bellini, caci "nu putea suporta stilul sec si elaborat al acestuia" (Lodovico Dolce). Doar la atelierul lui Giovanni Bellini (fratele lui Gentile), Tiziano va ramane cativa ani. Acolo il intalneste pe pictorul Giorgio da Castelfranco, cunoscut sub numele de Giorgione, cu care va colabora, invatand atat de mult de la acesta, incat criticii ezita, nestiind caruia dintre ei sa-i atribuie paternitatea unor panze din acea perioada. In anul 1508, Giorgione ii cere lui Tiziano sa-l ajute la pictarea frescelor de la Fondaco dei Tedeschi. Incepe sa primeasca el insusi comenzi si in 1511 picteaza trei fresce pentru Scuola di Sant'Antonio din Padova si tabloul "Cristos pe drumul Calvarului". In anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultura umanist, il chiama la Roma. Tiziano stie sa profite de aceasta ocazie, instiinteaza autoritatile venetiene ca ar prefera sa ramana in oras si, - la moartea lui Giovanni Bellini in 1516 - fu numit succesorul lui in functia de pictor oficial al Republicii Venetia. Avea pe atunci numai 25 de ani.
Tiziano Vecellio: Inaltarea la cer a Fecioarei, 1516-1518 - Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari, Venetia
In Venetia picteaza multe portrete, fascinante redari ale frumusetii feminine surprinse in ipostaza Florei sau a Salomeei, precum si "Inaltarea Fecioarei", o panza de dimensiuni vaste, integrata in interiorul bisericii calugarilor franciscani din Frari.
Intre timp, Alfonso d'Este ii comanda trei tablouri pe teme mitologice: "Bachus si Ariadna", "Sarbatoarea lui Venus" si "Bachanala". Artistul va lucra mai multi ani (1518-1523) la aceste "poeme" - dupa cum le numeste - fara a neglija alte comenzi si tematici.
In anii 1523-1525 se duce in cateva randuri la Ferrara, unde cunoaste pe Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova, si pe Isabella d'Este, muza si mecena artistilor. In Ferrara, Baldasare Castglione scrie "Curteanul" - opera care va fi studiata apoi in intreaga Europa apuseana. Dupa devastarea Romei ("Sacco di Roma") de catre armatele imperiale ale lui Carol Quintul in 1527, multi fugari sosec la Venetia.
Tiziano Vecellio: "Bachus si Ariadna", 1522-1523 - National Gallery, Londra
Printre ei se afla vestitul arhitect Jacopo Dansovino si exegetul Pietro Aretino, cel mai "caustic" condei al Italiei. Amandoi vor deveni prietenii cei mai apropiati ai lui Tiziano.
In anul 1525, Tiziano se casatoreste cu Cecilia Soldano, fiica unui barbier, de la care are doi fii, pe Pomponio si Orazio. Cand in 1530 se naste fiica Lavinia, sotia sa se imbolnaveste si moare.
In anul 1530, papa recunoaste suprematia lui Carol Quintul si-i asaza pe cap coroana de fier a imparatilor romani. Gratie interventiilor lui Aretino, lui Tiziano i se incredinteaza in 1548 sarcina de a face portretul suveranului.
Tiziano Vecellio: Portretul lui Carol Quintul, 1548 - Alte Pinakothek, Munchen
Se spune ca imparatul admira atat de mult arta lui Tiziano, incat - in timp ce ii poza - s-a aplecat sa ridice pensula care ii cazuse artistului din mana, zicand: "Tiziano este demn sa fie slujit de un Cezar; suntem in posesia mai multor principate, dar avem un singur Tiziano". Vreme de un sfert de veac, Tiziano va lucra pentru Carol Quintul. Primeste in schimb bani, privilegii si titlul de conte al imperiului. Cand in 1556 imparatul abdica pentru a se retrage in manastirea din Yuste, printre putinele lucruri pe care le va lua cu sine se afla si tablourile lui Tiziano.
In randul curtilor princiare la care are acces intra si Urbino. Pentru principele della Rovere executa minunatul nud "[Venus din Urbino"][1]. Tiziano picteaza aproape totul: portrete, peisaje, scene mitologice debordand de erotism si scene religioase. In anul 1545 pleaca la Roma, unde picteaza portretul Papei Paul al III-lea si obtine cetatenia "Cetatii Eterne". Curand se intoarce totusi la Venetia. Acum artistul picteaza mai mult pentru sine, panze minunate, care anunta pictura generatiilor viitoare. In 1566, este ales membru la "Accademia del Disegno di Firenze", impreuna cu Andrea Palladio si Jacopo Tintoretto.
Tiziano moare pe 27 august 1576, in timpul epidemiei de ciuma. Ca urmare a deciziei Senatului, in pofida prevederilor de igiena, scapa de groapa comuna si este inmormantat langa biserica "Santa Maria dei Frari" din Venetia.
Tiziano dezvolta un stil personal al culorilor, care veneau aplicate in mod rapid, cateodata imprecis, fara desene pregatitoare: rezultatul este o expresivitate directa, figurile sunt mai vii si reale. Este unul din cei mai prestigiosi portretisti si cu siguranta cel mai influent. Adesea introduce accesorii, un caine sau un instrument muzical, iar atitudinea personajelor sale este foarte naturala. Femeile reprezentate sunt frumoase si senzuale, cu par lung care cade pe spinarea nuda, intr-un cadru simbolic sau alegoric. Pictura "Venus la oglinda" demonstreaza ce efect coloristic reuseste Tiziano sa obtina folosind o paleta de culori redusa. Cu acest tablou, Tiziano participa la o dezbatere pe tema artei: muzica ar trebui sa fie de acelasi rang si de aceiasi importanta pentru om ca frumusetea vizuala, reprezentata de artele frumoase.
Unul dintre primii care si-a definitivat ucenicia in atelierul lui Tiziano a fost Paris Bordone, care insa isi amintea cu regret: "acestui om nu-i placea sa-si transmita cunostintele altora, nici atunci cand ucenicii il rugau in genunchi...". Singurul mare pictor care a reusit sa profite de pe urma timpului petrecut in atelierul sau a fost El Greco. Creatia lui Tiziano a exercitat tousi o influenta extraordinara asupra intregii picturi europene. Pentru pictorii secolului al XVII-lea, Velazquez, Rubens, Caravaggio, van Dyck si Rembrandt, Tiziano va deveni un adevarat mit. Maniera lui de folosire a culorilor influenteaza artisti de fctura diferita, precum Poussin, Watteau si Goya. In secolul al XIX-lea, printre admiratorii lui Tiziano se numara Manet, Delacroix si Cezanne.
Nu se cunoaste data exacta a nasterii artistului; se presupune ca s-ar fi nascut intre 1488 si 1490 la Pieve di Cadore, in Muntii Dolomiti. Tatal sau avea diverse functii publice, printre care aceea de capitan al militiei locale si inspector minier. Cand avea in jur de 10 ani, Tiziano este trimis impreuna cu fratele sau Francesco la atelierul lui Sebastiano Zuccato din Venetia, pentru a deprinde arta mozaicului. Nu va ramane totusi multa vreme aici si nici, mai tarziu, in atelierul lui Gentile Bellini, caci "nu putea suporta stilul sec si elaborat al acestuia" (Lodovico Dolce). Doar la atelierul lui Giovanni Bellini (fratele lui Gentile), Tiziano va ramane cativa ani. Acolo il intalneste pe pictorul Giorgio da Castelfranco, cunoscut sub numele de Giorgione, cu care va colabora, invatand atat de mult de la acesta, incat criticii ezita, nestiind caruia dintre ei sa-i atribuie paternitatea unor panze din acea perioada. In anul 1508, Giorgione ii cere lui Tiziano sa-l ajute la pictarea frescelor de la Fondaco dei Tedeschi. Incepe sa primeasca el insusi comenzi si in 1511 picteaza trei fresce pentru Scuola di Sant'Antonio din Padova si tabloul "Cristos pe drumul Calvarului". In anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultura umanist, il chiama la Roma. Tiziano stie sa profite de aceasta ocazie, instiinteaza autoritatile venetiene ca ar prefera sa ramana in oras si, - la moartea lui Giovanni Bellini in 1516 - fu numit succesorul lui in functia de pictor oficial al Republicii Venetia. Avea pe atunci numai 25 de ani.
Tiziano Vecellio: Inaltarea la cer a Fecioarei, 1516-1518 - Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari, Venetia
In Venetia picteaza multe portrete, fascinante redari ale frumusetii feminine surprinse in ipostaza Florei sau a Salomeei, precum si "Inaltarea Fecioarei", o panza de dimensiuni vaste, integrata in interiorul bisericii calugarilor franciscani din Frari.
Intre timp, Alfonso d'Este ii comanda trei tablouri pe teme mitologice: "Bachus si Ariadna", "Sarbatoarea lui Venus" si "Bachanala". Artistul va lucra mai multi ani (1518-1523) la aceste "poeme" - dupa cum le numeste - fara a neglija alte comenzi si tematici.
In anii 1523-1525 se duce in cateva randuri la Ferrara, unde cunoaste pe Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova, si pe Isabella d'Este, muza si mecena artistilor. In Ferrara, Baldasare Castglione scrie "Curteanul" - opera care va fi studiata apoi in intreaga Europa apuseana. Dupa devastarea Romei ("Sacco di Roma") de catre armatele imperiale ale lui Carol Quintul in 1527, multi fugari sosec la Venetia.
Tiziano Vecellio: "Bachus si Ariadna", 1522-1523 - National Gallery, Londra
Printre ei se afla vestitul arhitect Jacopo Dansovino si exegetul Pietro Aretino, cel mai "caustic" condei al Italiei. Amandoi vor deveni prietenii cei mai apropiati ai lui Tiziano.
In anul 1525, Tiziano se casatoreste cu Cecilia Soldano, fiica unui barbier, de la care are doi fii, pe Pomponio si Orazio. Cand in 1530 se naste fiica Lavinia, sotia sa se imbolnaveste si moare.
In anul 1530, papa recunoaste suprematia lui Carol Quintul si-i asaza pe cap coroana de fier a imparatilor romani. Gratie interventiilor lui Aretino, lui Tiziano i se incredinteaza in 1548 sarcina de a face portretul suveranului.
Tiziano Vecellio: Portretul lui Carol Quintul, 1548 - Alte Pinakothek, Munchen
Se spune ca imparatul admira atat de mult arta lui Tiziano, incat - in timp ce ii poza - s-a aplecat sa ridice pensula care ii cazuse artistului din mana, zicand: "Tiziano este demn sa fie slujit de un Cezar; suntem in posesia mai multor principate, dar avem un singur Tiziano". Vreme de un sfert de veac, Tiziano va lucra pentru Carol Quintul. Primeste in schimb bani, privilegii si titlul de conte al imperiului. Cand in 1556 imparatul abdica pentru a se retrage in manastirea din Yuste, printre putinele lucruri pe care le va lua cu sine se afla si tablourile lui Tiziano.
In randul curtilor princiare la care are acces intra si Urbino. Pentru principele della Rovere executa minunatul nud "[Venus din Urbino"][1]. Tiziano picteaza aproape totul: portrete, peisaje, scene mitologice debordand de erotism si scene religioase. In anul 1545 pleaca la Roma, unde picteaza portretul Papei Paul al III-lea si obtine cetatenia "Cetatii Eterne". Curand se intoarce totusi la Venetia. Acum artistul picteaza mai mult pentru sine, panze minunate, care anunta pictura generatiilor viitoare. In 1566, este ales membru la "Accademia del Disegno di Firenze", impreuna cu Andrea Palladio si Jacopo Tintoretto.
Tiziano moare pe 27 august 1576, in timpul epidemiei de ciuma. Ca urmare a deciziei Senatului, in pofida prevederilor de igiena, scapa de groapa comuna si este inmormantat langa biserica "Santa Maria dei Frari" din Venetia.
Tiziano dezvolta un stil personal al culorilor, care veneau aplicate in mod rapid, cateodata imprecis, fara desene pregatitoare: rezultatul este o expresivitate directa, figurile sunt mai vii si reale. Este unul din cei mai prestigiosi portretisti si cu siguranta cel mai influent. Adesea introduce accesorii, un caine sau un instrument muzical, iar atitudinea personajelor sale este foarte naturala. Femeile reprezentate sunt frumoase si senzuale, cu par lung care cade pe spinarea nuda, intr-un cadru simbolic sau alegoric. Pictura "Venus la oglinda" demonstreaza ce efect coloristic reuseste Tiziano sa obtina folosind o paleta de culori redusa. Cu acest tablou, Tiziano participa la o dezbatere pe tema artei: muzica ar trebui sa fie de acelasi rang si de aceiasi importanta pentru om ca frumusetea vizuala, reprezentata de artele frumoase.
Unul dintre primii care si-a definitivat ucenicia in atelierul lui Tiziano a fost Paris Bordone, care insa isi amintea cu regret: "acestui om nu-i placea sa-si transmita cunostintele altora, nici atunci cand ucenicii il rugau in genunchi...". Singurul mare pictor care a reusit sa profite de pe urma timpului petrecut in atelierul sau a fost El Greco. Creatia lui Tiziano a exercitat tousi o influenta extraordinara asupra intregii picturi europene. Pentru pictorii secolului al XVII-lea, Velazquez, Rubens, Caravaggio, van Dyck si Rembrandt, Tiziano va deveni un adevarat mit. Maniera lui de folosire a culorilor influenteaza artisti de fctura diferita, precum Poussin, Watteau si Goya. In secolul al XIX-lea, printre admiratorii lui Tiziano se numara Manet, Delacroix si Cezanne.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.