Preparata cu fructe de padure, cu mere si scortisoara, cu branza si stafide sau cu carne, placinta are in spate o istorie de mii de ani. Primele mentiuni ale existentei acestui fel de mancare au aparut in jurul anului 9.500 i.Hr., in perioada neolitica sau in noua era a pietrei, cand egiptenii au gatit prima crusta de placinta. Ei incepusera sa foloseasca unelte din piatra, domesticisera animale si practicau meserii precum tesutul si olaritul. Placintele egiptene erau cunoscute sub denumirea „galettes“ si erau umplute cu orz, ovaz, secara si unse cu miere.
Despre aceste forme incipiente de desert exista informatii pe peretii mormantului din Valea Regilor al Faraonului Ramses al II-lea, care a domnit intre anii 1304-1237 i.Hr. Istoricii sunt insa de parere ca originea placintei este atribuita grecilor, care preparau o pasta din faina cu apa, la care se adauga grasime, pasta pe care o infasurau apoi in jurul unei bucati de carne. Aceasta servea pentru a gati carnea sau pentru a nu lasa sa iasa sucurile, oferind un suport usor in calatoriile lungi pe mare.
In anul 160 i.Hr., omul politic roman Marcus Porcius Cato a scris in De Agri Cultura despre cea mai populara placinta, denumita „Placenta“. „Libum“, cum ii mai spuneau romanii, era asemanatoare cu prajitura cu branza si era oferita ca jertfa zeilor. O data cu dezvoltarea Imperiului Roman, reteta prepararii placintei a ajuns in intreaga Europa. Oxford English Dictionary noteaza:„In mod evident, placinta a fost un cuvant binecunoscut in 1362, in Anglia“. Placintele timpurii au fost cu carne si erau servite ca fel principal de mancare.
Placintele cu fructe sau tartele („produse de patiserie“) au fost, probabil, preparate in anul1500. Istoria o aminteste pe Regina Elisabeta I a Angliei (in imagine) care a gatit prima placinta cu cirese. In vremea Tudorilor, placintele englezesti erau facute cu pere, gutui si mere. Placintele au ajuns in America o data cu primii colonisti de limba engleza. In scurt timp, placintele au devenit o parte importanta din viata americanilor.
Placintele cu carne, cu umpluturi din rinichi sau cu carne tocata de vita, pui si ciuperci sunt populare in Regatul Unit, Australia si Noua Zeelanda. Sunt servite adeseori cu cartofi prajiti. In America de Nord, placintele cu fructe sunt savurate cu inghetata. Felul traditional al americanilor este placinta cu mere, devenita faimoasa din 1890. Retetele variaza de la o tara la alta, de la un bucatar la altul, insa ingredientele de baza raman aceleasi:faina, apa si grasime, iar umplutura, fie cu sunca si ou, cu branza, cu sardine, cu fructe de padure, cu lamaie, cu dovleac sau cu rubarba, fac din placinta sa fie un fel de mancare deosebit.