Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  MARI TRADARI CARE AU SCHIMBAT ISTORIA ROMANILOR
44 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Mormantul lui Isus
336 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Rusia - Istoria unui Imperiu
510 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Deportatii: Un tren in necunoscut (
217 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Istoria complicata a aurului | Puterea Aurului
120 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Partea II – Cerul coborat pe Pamant
804 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Istoria OZN-rilor
451 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  20 cele mai misterioase descoperiri subterane din lume
57 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Bizantul, imperiul pierdut-Cerul coborat pe pamant
543 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Istoria Orientului Mijlociu -p.2-5
1.595 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cinema >> Stiinta, documentare
 

 

Istoria cozonacului

 
 
 
 
 
Adaugat de Cozana 10.12.2018  Adauga la favorite 284 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
Cozonacul este o prajitura traditionala romaneasca, dar in egala masura si un desert bulgaresc (kozunak), sau un produs de patiserie italiana, numit „panettone".

Indiferent pe ce meridian al lumii este bagat la cuptor, aroma cozonacului se simte mai ales de Paste si de Craciun. In ceea ce priveste cozonacul romanesc, caracte­ristica este imensa varietate de retete. Fiecare regiune istorica are o reteta, dupa cum si fieca­re familie are una, transmisa din generatie in generatie. Din punct de vedere al formei, cozonacii pot fi drepti sau rotunzi, simpli sau impletiti. Din punct de vedere al umpluturii, deosebim cozo­naci simpli sau umpluti cu nuca, mac, fructe uscate, sau amestecuri. De Paste, traditio­nal este cozonacul umplut cu branza (asa-numita pasca). In Moldova sunt specifici cozo­nacii rotunzi si inalti (numiti babe), neumpluti, a caror com­pozitie contine pana la 20 de oua, unt, coji rase de lamaie sau/si portocale si stafide. In Ardeal se pregatesc mai ales cozonacii cu mac si o varianta cu influente germane, cu zahar ars, mult unt si nuca tocata mare.

Cozonacul este, de fapt, o super-paine, in care se adau­ga, pe langa mirodenii si lapte, oua, nuca, stafide si alte umpluturi. Si cum nici painea, nici cozonacul nu se pot face fara drojdie, inainte de aparitia cozonacului omul a trebuit sa descopere drojdia si aluatul dospit. Preparate din faina de cereale amestecate cu apa si apoi coapte au fost rea­lizate inca din epoca neolitica, dar de aici si pana la comple­xitatea cozonacului de azi se afla mai mult de 10.000 de ani de istorie… culinara. Secretul sta in drojdia de bere, fara de care nu se poate vorbi despre aluat dospit. Drojdia este unul dintre cele mai vechi microor­ganisme pe care omul le-a folosit in alimentatie. Arheo­logii au descoperit printre rui­nele din Egipt, cuptoare pen­tru copt, precum si desene facute acum cel putin 4.000 de ani, care dovedesc ca egiptenii stiau sa faca paine dospita si bere.

Este foarte posibil ca pri­mul cozonac sa fi fost facut in Egiptul antic. Probabil ca era indulcit cu miere si umplut cu seminte. Grecii au preluat de la egipteni si interesul pentru bucatatarie, si drojdia de bere, si aluaturile dospite. Cu certi-tudine grecii mancau cozonac. Il faceau cu miere, stafide si nuca. Cozonacul grecesc se numeste plakous. Drojdia si implicit painea dospita si cozonacul au fost „furate" de la greci de catre romani, care au adaugat in cozonac fructe uscate. La inceput au fost doar doua varietati numite libumsi placenta, de la cea din urma venind termenul pasca din prezent. Libum era un cozo­nac mic, folosit ca ofranda adusa zeilor. Mai tarziu au aparut variante consumate si de oameni, nu doar de… zei. Placenta, mult mai elaborat, este un cozonac cu branza, cu stafide si alune, care era servit impreuna cu un vin dulce. Desi au luat drojdia de-a gata de la greci si de la egipteni, romanii au fost cei care au descoperit toate posibilitatile pe care le ofera drojdia adau­gata aluaturilor, devenind ast­fel adevaratii maestri patiseri. In Evul Mediu brutarii euro­peni faceau foarte des cozo­naci cu fructe uscate, pentru ca tineau mai mult timp.

In Marea Britanie, prima reteta de cozonac apare intr-o carte de bucate in 1718, cu recoman­darea de a fi copt in forme lungi si inguste, recomandare care a ramas valabila si in zile­le noastre. Francezii, cei care in secolul al XIX- lea au adau­gat al treilea fel la masa, „desertul", sunt cei care au pus in valoare cozonacul, mai mult decat altii.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.