George Washington

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

31.05.2018

Adauga la favorite

442 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Tineretea si educatia
George Washington s-a nascut pe 22 februarie 1732, fiind primul copil al lui Augustine Washington⁠(d) si a doua sa sotie, Mary Ball Washington la Pope’s Creek Estate langa actualul Colonial Beach⁠(d) in tinutul Westmoreland, Virginia⁠(d). Tatal lui a avut patru copii cu prima sa sotie, Jane Butler: doi au murit de mici, iar doi fii au supravietuit (Lawrence, nascut circa 1718 si Augustine, nascut circa 1720) George devenind astfel al treilea fiu dar mult mai tanar. Mutandu-se la Ferry Farm⁠(d) in Stafford County la varsta de 6 ani, George a fost educat acasa de catre tatal sau si de catre fratele mai mare.

Cresterea tutunului in Virginia pentru vanzare, putea fi masurat la vremea aceea prin numarul de sclavi folositi pentru a-l cultiva. La nasterea lui George Washington populatia coloniei era 50% de culoare, majoritatea sclavi Africani sau Afro-Americani. In tineretea sa George Washington a lucrat ca topograf dobandind astfel o cunoastere a terenului coloniei sale natale Virginia care mai tarziu se va dovedi de nepretuit. Casatoria fratelui sau cel mai mare in puternica familie Fairfax i-a adus tanarului George protectia lui Thomas Fairfax, al saselea Lord Fairfax of Cameron guvernator si latifundiar al regiunii Northern Neck⁠(d) care se intindea pe circa 5 milioane de acri. Catre sfarsitul lunii iulie 1749, imediat dupa infiintarea orasului Alexandria, Virginia de-a lungul raului Potomac, George, in varsta de 17 ani a fost numit primul topografist al tinutului nou creat Culpeper County, Virginia in interiorul coloniei.

Fara indoiala, aceasta numire i se datoreaza interventiei Lordului Fairfax si a varului acestuia William Fairfax of Belvoir, arendas si membru in Consiliul Guvernatorului.Urmasul unei familii de aristocrati englezi emigrati in America,G Washington a fost unul dintre cei mai bogati plantatori.Alaturi de Jefferson el a reprezentat in Congres statul Virginia.Experienta militara a capatat-o participind la conflictul dintre englezi si francezi din cadrul Razboiului de 7 ani(1756-1763).In 1775 a fost numit comandant suprem al armatei coloniilor.Dupa adoptarea Constitutiei din 1787,elaborarea careia s-a facut sub conducerea sa,la 16 aprilie 1789 a devenit primul presedinte al S.U.A.,indeplinind doua mandate(1789-1797).Washington a fost o personalitate istorica remarcabila,un luptator inflacarat pentru independenta patriei sale,un om neinfricat si incoruptibil.In testamentul sau politic a indemnat americanii sa dea intregii lumi un exemplu...,fiind calauziti in mod consecvent de notiunea de dreptate.

Cariera
George Washington isi incepe cariera ca proprietar de plantatie, sau ceea ce istoricii definesc pe cei ce detin 20 sau mai multi sclavi. In 1748 este invitat sa ajute la topografierea terenurilor la vest de Blue Ridge⁠(d), o ramura a muntilor Appalache. In 1749 este numit la primul sau post public, topograf al tinutului nou creat Culpeper County. Prin intermediul fratelui sau vitreg Lawrence Washington⁠(d) devine interesat de Ohio Company⁠(d), companie care tintea sa exploateze pamantul din vestul Americii. In 1751 George si fratele sau vitreg Lawrence calatoresc in Barbados sperand intr-o imbunatatire a sanatatii lui Lawrence care suferea de tuberculoza. Aceasta a fost singura data cand George Washington a calatorit in afara a ceea ce este acum Statele Unite. Dupa moartea lui Lawrence in 1752, George Washington mosteneste partea din pamantul sau si preia unele din indatorirele sale, ca de pilda cea de adjutant al coloniei, ofiter cu rol de conducere in trupele neregulate.

Catre sfarsitul anului 1752, noul guvernator al Virginiei, Robert Dinwiddie⁠(d), divizeaza comanda armatei neregulate a coloniei, a militiei, in patru regiuni si George Washington solicita unul din posturile de comanda, singurele sale calificari fiind zelul si faptul ca era fratele fostului ofiter comandant. Washington este numit ofiter adjutant de district in militia Virginiei in 1752, functie care ii aduce gradul de Maior la varsta de 20 de ani. Este insarcinat cu instructia militiei in districtul in care comanda. La varsta de 21 de ani, in Fredericksburg⁠(d), Washington devine Maestru Mason in Masonerie, o organizatie modelata pe modelul fratiilor, care il va influenta toata viata. In decembrie 1753, lui Washington i se cere de catre guvernatorul Virginiei, Robert Dinwiddie⁠(d) sa transmita un ultimatum francezilor la frontiera, pe raul Ohio. Washington evalueaza forta efectivelor franceze si intentiile si preda mesajul francezilor la Fort Le Boeuf⁠(d) in actualul Waterford⁠(d). Mesajul care este ignorat, cere francezilor sa abandoneze colonizarea in zona Ohio. Cele doua puteri coloniale, Marea Britanie si Franta se indreptau rapid catre conflict la scara mondiala. Raportul lui Washington asupra intregii situatii este amplu citit de ambele parti ale Atlanticului.

In 1754 Robert Dinwiddie⁠(d) il deleaga pe Washington, pe atunci Locotenent Colonel si ii ordona sa conduca o misiune care urma sa ii scoata pe francezi din Fort Duquesne⁠(d). Impreuna cu aliatii sai indieni condusi de Tanacharison⁠(d), Washington si trupele sale surprind in ambuscada un detasament de recunoastere francez de circa 30 de soldati condusi de Joseph Coulon de Jumonville⁠(d). Washington si trupele sale sunt coplesiti la Fort Necessity National Battlefield⁠(d) de o forta franceza si indiana numeric superioara si mai bine pozitionata, in ceea ce a fost singura capitulare din cariera sa. Termenii capitularii includ asertiunea ca Washington l-a asasinat pe Jumonville⁠(d) dupa ambuscada. Cum Washington nu cunostea franceza, nu si-a dat seama de continut si a semnat documentul. Eliberat de catre francezi, Washington se intoarce in Virginia, unde numele ii este spalat de vina capitularii, dar demisioneaza pentru ca nu este de acord cu reorganizarea militiilor coloniei.

Primul portret cunoscut al lui Washington, pictat in 1772 de Charles Willson Peale⁠(d), infatisandu-l in uniforma de colonel al Regimentului Virginia.
In 1755 Washington este adjunctul generalului britanic Edward Braddock⁠(d) in nefericita expeditie Monongahela⁠(d). Acesta a fost un efort major de recucerire al zonei Ohio. In timp ce Braddock este ucis si expeditia se sfarseste intr-un dezastru militar, Washington se distinge ca eroul de la Monongahela. Rolul lui Washington in timpul bataliei este inca dezbatut, biograful Joseph Ellis⁠(d), afirma ca Washington a calarit de-a lungul si de-a latul campului de batalie reorganizand ramasitele fortelor Britanice si a militiilor din Virginia pentru a se retrage. In urma acestei actiuni, lui Washington i se incredinteaza comanda unei zone dificile de frontiera in muntii Virginiei unde este recompensat prin avansarea la gradul de colonel si numit comandant al tuturor fortelor coloniei Virginia.... In 1758, Washington participa cu gradul de Brigadier General in expeditia lui Forbes care ii sileste pe francezi sa evacueze Fort Duquesne si duce la intemeierea britanicului Pittsburgh. Tarziu in acelasi an, Washington demisioneaza din serviciul militar activ si petrece urmatorii 16 ani ca proprietar de plantatie si politician in Virginia.

In calitate de ofiter in militia coloniala, cu toate ca avea grad inalt, Washington constientiza acut disparitatea intre ofiterii din militia coloniala si cei din armata britanica (regularii). Fratele sau cel mai mare Lawrence fusese norocos sa fie recompensat cu un grad in randul armatei britanice, in calitate de “Capitan in regiment pedestru", in vara lui 1740, cand armata britanica creeaza un nou regiment (61 infanterie, cunoscut ca Gooch’s American Regiment) in colonii, pentru a fi folosit in lupte in Indiile de Vest. Fiecarei colonii i se ingaduia sa isi numeasca singura ofiterii de companie, capitanii si locotenentii, numiri semnate de catre colonelul Willliam Blakeney erau distribuite catre diversi guvernatori. Cincisprezece ani mai tarziu, cand generalul Braddock ajunge in Virginia in 1755 cu doua regimente de regulari (44 infanterie si 48 infanterie), Washington cauta sa obtina o numire dar niciuna nu era de vanzare (numirile ca ofiter putanduse cumpara de cei cu origine aristocratica). Decat sa serveasca ca locotenent colonel in militia coloniala unde ar fi fost inferior unor tineri ofiteri cu grad mai mic ca el dar in armata britanica ca regulari, Washington alege sa serveasca in calitate privata ca aide-de-camp, ajutor de campanie pe langa general. Ca ajutor de campanie putea sa comande soldati din armata regulata. In urma infrangerii lui Braddock, parlamentul britanic decide in noiembrie 1755 sa creeze un nou regiment regal de infanterie, mai tarziu numit Regimentul Regal de Puscasi, dar spre deosebire de predecesorul Regiment American din 1740-1742, toti ofiterii erau recrutati in Anglia sau Europa la inceputul lui 1756.

Intre razboaie

In Ianuarie 6, 1759 Washington se casatoreste cu Martha Dandridge Custis Washington, vaduva. Scrisorile care inca se mai pastreaza, sugereaza ca s-ar putea sa fi fost indragostit la vremea aceea de Sally Faifax, sotia unui prieten. Unii istorici cred ca George si Martha ar fi fost rude indepartate. Cu toate acestea George si Martha au avut o casnicie reusita si impreuna au crescut doi copii din casatoria ei anterioara, John Parke Custis⁠(d) si Martha Parke Custis, alintati cu afectiune de catre familia Jackie si Patsie. Mai tarziu sotii Washington au crescut doi nepoti ai doamnei Washington, Eleanor Parke Custis Lewis⁠(d) si George Washington Parke Custis. George si Martha Washington nu au avut copii impreuna, variola lui din tinerete este posibil sa il fi lasat steril. Cuplul proaspat casatorit s-a mutat la Mount Vernon unde el s-a lansat in viata de proprietar de plantatie si de figura politica. Casatoria lui Washington cu Martha, o vaduva bogata, i-a marit cu mult acestuia atat averea precum si statutul social. Prin casatorie a dobandit o treime din cei 18000 de acri (73 kilometri patrati) ai plantatiei Custis si administreaza restul in numele copiilor Marthei. Cumpara frecvent terenuri in numele sau. In plus i se daruieste teren in ceea ce este azi West Virginia ca recompensa pentru serviciile aduse in timpul razboiului cu francezii si indienii. In 1775 Washington dublase plantatia Mount Vernon ca intindere si numarul de sclavi crescuse la mai mult de 100 de persoane. Ca erou militar si mare proprietar de teren, este ales in corpul legislativ al Virginiei, House of Burgesses⁠(d), incepand cu 1758.

Washington a largit resedinta de la Mount Vernon⁠(d) dupa casatorie.
Stilul de viata trait de Washington era unul aristocratic, vanatoarea de vulpi fiind activitatea favorita. Ca si majoritatea proprietarilor de plantatie din Virginia timpului sau, importa marfuri de lux din Anglia si platea pentru ele prin exportul recoltei de tutun. Cheltuielile extravagante precum si fluctuatiile pe piata tutunului insemna ca multi proprietari de plantatie contemporani cu Washington pierdeau bani. (Thomas Jefferson spre exemplu a murit inglodat in datorii.) Washington incepe sa iasa din datorii prin diversificare. Pe la 1766 schimbase recolta principala a plantatiei din tutun in grau, o recolta care putea fi vanduta in America si diversificase activitatile prin includerea moraritului, pescuitului, inmultirea cailor, daracitului si tesutului. Moartea lui Patsy Custis de epilepsie in 1773 il ajuta pe Washington sa-si plateasca datoriile catre creditorii britanici, deoarece jumatate din averea acesteia trecuse in numele sau. In cursul acestor ani Washington se concentreaza mai mult pe afaceri si ramane oarecum mai putin preocupat de politica. Desi isi exprimase opozitia fata de Taxa de timbru din 1765, primul impozit direct asupra coloniilor, nu isi asuma un rol de conducere in mereu crescanda miscare de rezistenta din colonii pana cand protestele in urma Legilor Townshend emise in 1767 devin larg raspandite. In mai 1769, Washington introduce in parlament o propunere redactata de catre prietenul sau George Mason⁠(d) care cheama la boicotul marfurilor englezesti daca legile nu sunt retrase. Parlamentul refuza adoptarea Legilor Towsend in 1770 si cel putin pentru Washington criza trecuse. Totusi, Washington privea trecerea cu succes prin parlament a Intolerabilelor Legi in 1774 ca pe o ,,invazie a drepturilor si privilegiilor noastre’’. In iulie 1774 prezideaza o sedinta in care sunt adoptate Rezolutiile Fairfax, care cer printre altele crearea unui Congres Continental. In August, Washington participa la Prima Conventie a Virginiei, unde este ales ca delegat la Primul Congres Continental.

Revolutia americana
Dupa inceperea luptelor in aprilie 1775, Washington apare imbracat in uniforma militara la Al doilea Congres Continental semnaland ca el este pregatit de razboi. Washington avea prestigiul, experienta militara, carisma si prestanta militara, reputatia de a fi un patriot, era sprijinit de catre Sudul Americii in special Virginia. Desi nu a cautat explicit sa ia comanda si chiar a afirmat ca nu este la inaltimea unei astfel de insarcinari, nu avea nici un competitor serios. Congresul creeaza Armata Continentala pe data de 14 iunie 1775. Propus de catre John Adams de Massachusetts, Washington este astfel numit General Maior si ales de catre Congress⁠(d) pentru a fi Comandant Suprem. Washington preia comanda Armatei Continentale pe campul din Cambridge, Massachusetts in Iulie 1775, in timpul asediului Bostonului deja in desfasurare. Realizand ca armata sa duce lipsa disperata de praf de pusca, Washington cauta alte surse. Sunt organizate raiduri asupra unor arsenale britanice, inclusiv unele in Caraibe si se incearca producerea locala a prafului de pusca. Catre sfarsitul lui 1776 sunt obtinute 2,5 milioane de livre, majoritatea din Franta, o cantitate abia adecvata fata de nevoile armatei. Washington reorganizeaza armata si ii forteaza pe englezi sa se retraga prin instalarea artileriei pe inaltimile din Dorchester Heights⁠(d) care dominau orasul. Britanicii evacueaza Bostonul, iar Washington isi muta armata la New York. Desi negative in aprecierile referitoare la Congresul Continental, ziare britanice laudau caracterul lui Washington si calitatile sale de comandant militar. Acestea erau articole indraznete despre un general inamic care comanda o armata aparand o cauza despre care multi britanici credeau ca va ruina imperiul britanic. Refuzul lui Washington de a se implica politic, intarea reputatia acestuia de om total dedicat misiunii sale militare si deasupra luptelor diverselor factiuni.

In august 1776, generalul britanic William Howe⁠(d) lanseaza o campanie masiva navala si terestra cu scopul de a ocupa New York-ul si propune un acord negociat. Armata Continentala sub comanda lui Washington angajeaza inamicul pentru prima data ca armata a Statelor Unite, de curand declarate independente. Batalia de la Long Island, cum a ramas in istorie, a fost cea mai mare batalie din intregul razboi. Retragerea in timpul noptii in urma bataliei peste East River⁠(d) fara nicio pierdere umana sau materiala este vazuta de catre unii istorici ca una din cele mai mari realizari militare ale lui Washington. Aceasta victorie britanica precum si alte cateva il determina pe Washington sa plece din New York si peste New Jersey, ceea ce risca soarta Armatei Continentale. In 25 decembrie 1776, noaptea, Washington organizeaza un contraatac, conducand fortele americane peste Delaware River⁠(d) si captureaza in Trenton, New Jersey, 1000 de Hessian⁠(d), (mercenari germani, soldati de elita, in slujba britanicilor). Urmeaza o alta victorie la Princeton la inceputul lui ianuarie. Aceste victorii nu sunt suficiente pentru castigarea razboiului, multi soldati nu se mai inroleaza la expirarea termenului sau dezerteaza in cursul aprigei ierni. Washington reorganizeaza armata cu recompense crecute pentru cei care raman si pedepse pentru dezertare, ceea ce ridica sensibil numarul trupelor disponibile pentru urmatoarele batalii. Forte britanice infrang trupele lui Washington in batalia de la Brandywine la 11 septembrie 1777. Howe il pacaleste pe Washingon si marsaluieste practic nestingherit in Philadelphia in 26 septembrie. Armata lui Washington ataca fara succes garizoana britanica din Germantown⁠(d) la inceputul lui octombrie. Intre timp, Burgoyne⁠(d), izolat, indepartat de Howe, este prins in capcana si fortat sa se predea cu intreaga lui armata la Saratoga, New York⁠(d). Acesta este un eveniment major, care determina Franta sa raspunda la infrangerea lui Burgoyne prin intrarea in razboi, aliata deschis cu America si transformand Razboiul Revolutionar intr-un conflict mondial major. Pierderea orasului Philadelphia de catre Washington determina unii membri ai Congresului sa discute inlaturarea acestuia de la comanda. Aceasta incercare esueaza insa, dupa ce suporterii sai se raliaza in apararea acestuia. Armata lui Washington isi asaza tabara la Valley Forge⁠(d) in Decembrie 1777 si ramane acolo pentru urmatoarele sase luni. In cursul iernii 2500 de oameni dintr-un efectiv de 10000 de oameni mor de frig si boli. Totusi, primavara urmatoare armata iese din tabara de la Valley Forge in ordine, in parte multumita unui program de instruire pe scara larga, supravegheat de catre Baronul von Steuben, un veteran al statului major prusac. Britanicii evacueaza Philadelphia pentru a se indrepta spre New York dar Washington ii ataca la Monmouth si ii obliga sa se retraga de pe terenul de lupta. Dupa aceasta britanicii continua sa se indrepte spre New York in timp ce Washington isi scoate armata din acest oras. In vara lui 1779 la cererea lui Washington, generalul John Sullivan lanseaza o decisiva campanie a „pamantului parjolit" care distruge cel putin 40 de asezari ale indienilor Iroquois in actuala zona centrala si superioara a statului New York, ca raspuns la atacurile indiene si ale loialistilor impotriva asezarilor americane cu ceva timp in urma. Washington da lovitura de gratie britanicilor in 1781, dupa ce o victorie navala franceza le permite americanilor sa incercuiasca armata britanica in Virginia. Predarea britanicilor la Yorktown in octombrie 1781 marcheaza sfarsitul majoritatii ostilitatilor. Desi cunoscut pentru succesele din timpul razboiului, Washington a suferit multe infrangeri pana sa iasa victorios din razboi.

In martie 1783, Washington isi foloseste influenta pentru a dispersa un grup de ofiteri care amenintau sa confrunte congresul in legatura cu intarzieria platii soldelor. Prin Tratatul de la Paris, semnat in decembrie acelasi an, Marea Britanie recunoaste independenta Statelor Unite. Washington isi dizolva armata si pe 2 noiembrie le adreseaza soldatilor sai un elocvent discurs de ramas bun. In noiembrie 25, britanicii evacueaza New York City si Washington si guvernatorul preiau posesia. In decembrie 4 la Fraunces Tavern⁠(d) Washington isi ia formal ramas bun de la ofiterii sai iar in decembrie 23, 1783 imitandul pe generalul roman Lucius Quinctius Cincinnatus⁠(d) demisioneaza din functia de comandant suprem. Washington a fost un exemplu republican ideal al cetateanului conducator care refuza puterea. In timpul acestei perioade conform Articolele Confederatiei, precursoarele Constitutiei, nu exista inca functia de presedinte al Statelor Unite. Retragerea lui Washington la Mount Vernon a fost de scurta durata. A facut o expeditie exploratorie la frontiera vestica in 1784, a fost apoi convins sa participe la conventia constitutionala in Philadelphia in vara lui 1787 si a fost ales unanim presedinte al Conventiei. S-a implicat doar putin in dezbateri (chiar daca a votat pentru sau impotriva la diferite articole de lege), dar inaltul sau prestigiu a mentinut colegialitatea si a tinut delegatii la munca lor. Delegatii la conventie au creat functia de presedinte cu gandul la Washington si i-au ingaduit acestuia sa defineasca postul odata ales. Dupa conventie suportul acestuia pentru constitutie i-a convins pe multi inclusiv legislativul Virginiei sa voteze pentru ratificare, noua constitutie a fost in final ratificata de toate cele 13 state de la acea vreme.

Presedintia

Colegiul electoral l-a ales in unanimitate pe George Washington presedinte in 1789 si apoi in alegerile din 1792, Washington ramane pana azi singurul presedinte care a luat 100% din voturile electorale. La inaugurarea sa a insistat sa se serveasca rom de Barbados. John Adams a fost ales vicepresedinte. George Washington a depus juramantul ca prim presedinte conform constitutiei Statelor Unite ale Americii in 30 Aprilie, 1789 la Federal Hall⁠(d) in New York cu toate ca, la inceput nu-si dorea aceasta functie. Primul Congres al Statelor Unite a votat sa-i plateasca lui Washington un salariu de 25000 de dolari pe an, o suma foarte mare pentru 1789. Washington, deja bogat, refuza salariul deoarece pretuia foarte mult imaginea sa ca functionar public dezinteresat. La insistenta Congresului, totusi, accepta in cele din urma plata, pentru a evita un precedent in care postul de presedinte ar fi perceput ca accesibil numai pentru persoanele bogate care isi permiteau sa serveasca tara fara salariu. Washington a participat cu mare atentie la pompa si ceremonia postului, avand grija ca titlurile si vestimentatia sa fie republicane si nu a imitat niciodata curtile regale europene. Pana la sfarsit a preferat apelativul de ,, Domnule Presedinte" altor denumiri pompoase care i-au fost sugerate. Washington s-a dovedit a fi un bun administrator. Bun in a delega sarcini si bun judecator al talentului si caracterului personal, Washington tinea regulat sedinte ale cabinetului pentru a dezbate problemele inainte de a lua o decizie. In privinta sarcinilor de rutina era ordonat, energic, respectuos cu privire la opinia altora dar hotarat, urmarind obiective generale dar si consistenta actiunilor particulare in atingerea primelor. Washington a servit al doilea termen ca presedinte fara entuziasm. A refuzat sa candideze pentru al treilea, stabilind astfel obiceiul de maximum doua termene ca presedinte care mai tarziu va deveni lege prin amendamentul 22 la Constitutie.

Probleme interne
Washington nu era membru al niciunui partid politic si spera ca acestea nu se vor forma, fiind de parere ca duc la conflict si stagnare.

Consilierii lui cei mai apropriati formeaza doua factiuni, creand cadrul pentru viitorul Prim Sistem Partinic. Secretarul trezoreriei Alexander Hamilton avea planuri indraznete in crearea sistemului national de creditare si cladirea unei natiuni puternice financiar si pune bazele Partidului federalist. Thomas Jefferson, fondatorul "Jeffersonian Republicans", se opune puternic agendei lui Hamilton, dar Washington il favorizeaza pe acesta din urma.

Residence Act⁠(d) semnat de Washington autorizeaza Presedintele sa aleaga resedinta permanenta a guvernului, care va fi aleasa de-a lungul raului Potomac. Legea autorizeaza Presedintele sa numeasca trei imputerniciti care sa masoare si sa achizitioneze proprietatea pentru aceasta resedinta. Washington supervizeaza personal aceasta de-a lungul intregului mandat. In 1791 acesti imputeniciti numesc resedinta guvernului „Orasul lui Washington in districtul Columbia", in onoarea lui Washington.

In 1800 Teritoriul Columbia devine Districul Columbia unde guvernul federal se muta in conformitate cu prevederile legii privind resedinta acestuia.

In 1791, Congresul impune o acciza pe bauturile spirtoase care duce la proteste in districtele de frontiera, in special in Pennsylvania. In 1794, dupa ce Washington ordona protestatarilor sa apara in fata "US district court", protestele se transforma in rascoale pe scara larga ca Rebeliunea Whiskey-ului.

Armata federala era prea mica sa poata fi folosita, asa ca Washington invoca Militia Act⁠(d) din 1792 pentru a chema militiile din Pennsylvania, Virginia si alte cateva state.

Guvernatorii trimit trupe si Washington ia comanda, marsaluind in districtele rasculate. Nu au vut loc lupte, dar actiunea in forta a lui Washington a dovedit ca guvernul se poate apara singur. A fost de asemenea una din cele doua ocazii cand un presedinte in functie comanda militar pe campul de operatii. Aceste evenimente marcheaza prima ocazie cand guvernul federal foloseste forta militara pentru a-si exercita autoritatea asupra statelor si a cetatenilor.

Relatii externe

In 1793 guvernul revolutionar francez il trimite pe diplomatul Edmond-Charles Genet⁠(d), supranumit si ,,cetateanul Genet" ca ambasador in America. Genet emite scrisori de sechestrare si represaliu pentru vasele americane ca acestea sa poata captura vase britanice. Genet incearca sa directioneze sentimentul public american catre amestecarea in razboi de partea Frantei si impotriva Marii Britanii, prin crearea unei retele de Societati Democratice Republicane in marile orase americane. George Washington respinge acest amestec in afacerile interne si cere guvernului francez sa il inlocuiasca pe Genet, denuntand societatile acestuia.

Hamilton si Washington proiecteaza tratatul asa numit Jay Treaty⁠(d) pentru a normaliza relatiile cu Marea Britanie, pentru a evacua britanicii din forturile vestice si a rezolva datoriile financiare in urma revolutiei. John Jay negociaza si semneaza tratatul in 19 noiembrie 1794. Jeffersonienii sprijineau Franta si atacau puternic tratatul. Washington si Hamilton insa au mobilizat opinia publica si au obtinut ratificarea de catre senat prin accentuarea sprijinului acordat de Washington. Britanicii au fost de acord sa paraseasca forturile din zona Marilor Lacuri, granita americano-canadiana a fost ajustata, numeroase datorii pre-revolutie au fost lichidate si britanicii isi deschid coloniile din Indiile de Vest pentru comertul american. Cel mai important insa, tratatul amana razboiul cu Marea Britanie si aduce in loc un deceniu de comert prosper cu aceasta tara. Aceasta i-a infuriat pe francezi si a devenit o problema centrala in dezbaterile politice.

Discursul de ramas bun

Discursul lui Washington de ramas bun (pus in circulatie ca scrisoare publica) a fost unul din cele mai influente declaratii politice despre valorile politice americane. Schitat in principal chiar de catre Washington, cu ajutorul lui Hamilton, sfatuieste asupra necesitatii si importantei uniunii nationale, valorii constitutiei si domniei legii, asupra aspectelor negative ale partidelor politice si a adevaratelor valori pe care republicanii trebuie sa le posede. In timp ce respinge sugestiile ca ar trebui sa includa ca moralitatea necesita ,,o autoritate religioasa divina", el numeste moralitatea ,, un necesar izvor al guvernarii populare". Washington afirma ca ,,indiferent cat de mult atribuim influentei unei educatii rafinate asupra unor minti de o anumita structura, atat ratiunea cat si experienta ne opresc sa ne asteptam ca morala nationala sa triumfe in excluderea principiului religios". Discursul politic public al lui Washington avertizeaza impotriva influentei straine in afacerile interne si asupra amestecului american in afacerile europene. De asemenea avertizeaza impotriva partizanatului excesiv in politica interna si apeleaza la toti sa se situeze deasupra oricarui partizanat si sa serveasca binele comun. Washington avertizeaza impotriva ,,aliantelor permanente cu oricare parte a lumii" afirmand ca Statele Unite trebuie sa se concentreze in principal pe interesele americane. El promoveaza prietenia si comertul cu toate natiunile, dar avertizeaza impotriva amestecului in razboaiele europene si a intrarii in aliante ,,incurcate" pe termen lung. Discursul sau stabileste rapid standardul valorilor americane cu privire la religie si la relatii externe.

Retragerea din viata publica si moartea
Dupa retragerea din functia de presedinte in 1797, Washington se retrage la Mount Vernon cu un profund sentiment de usurare. Dedica mult timp agriculturii. In iulie 1798, Washington este imputernicit de catre presedintele John Adams sa fie general locotenent si comandant suprem al armatelor ce urmau sa fie recrutate in eventualitatea unui razboi cu Franta. Serveste ca seful statului major al Armatei Statelor Unite intre 13 iulie 1798 si 14 decembrie, 1799. A participat to planurile pentru o armata provizorie care sa poata interveni in caz de nevoie, dar nu a participat de loc pe teren. In 12 decembrie, 1799, Washington petrece cateva ore calare in ninsoare inspectandu-si fermele, ninsoarea mai tarziu se schimba in grindina si lapovita. Washington ia loc la cina in acea seara fara sa-si schimbe hainele ude. Dimineata urmatoare se trezeste cu o raceala puternica, febra si amigdalita care se transforma in laringita acuta si pneumonie. Washington moare in seara de 14 decembrie 1799, in casa sa in varsta de 67 de ani vegheat de Dr James Craik⁠(d) unul din prietenii sai apropiati, Dr Gustavus Richard Brown, Dr Elisha C. Dick si Tobias Lear⁠(d). Lear va insemna evenimentul in jurnalul sau, scriind ca ultimele sale cuvinte au fost „Tis well". Doctorii de azi cred ca Washington a murit mai mult din cauza tratamentului, care includea clorura de mercur si luarea de sange rezultand intr-o combinatie soc de la pierderea a mai mult de doi litri de sange, deshidratare si asfixiere. Ramasitele pamantesti ale lui George Washington au fost inmormantate la Mount Vernon 18 decembrie,1799. Initial a fost inhumat in vechiul mormant al plantatiei. In 1831, la aniversarea a 100 de ani de la nasterea sa, ramasitele pamantesti i-au fost mutate in actualul mormant. Pentru a proteja intimitatea lor, in urma mortii lui Washington, Martha Washington a ars corespondenta dintre cei doi soti. Doar trei scrisori ale cuplului au supravietuit. In intreaga lume, vestea mortii lui Washington a provocat tristete. Napoleon a ordonat zece zile de doliu in intreaga Franta iar in Statele Unite mii de oameni au purtat doliu luni de zile.

Despre viata personala
In tinerete Washington avea parul rosu. Unul din miturile populare americane este ca purta peruca, asa cum era moda vremii. Washington nu purta peruca ci isi pudra parul, asa cum este reprezentat in mai multe portrete inclusiv in cel mai cunoscut si neterminat pictat de Gilbert Stuart⁠(d).

Washington a suferit de probleme cu dantura de-a lungul intregii vieti. Primul dinte l-a pierdut la varsta de 22 de ani si ramasese cu unul singur cand a devenit presedinte. John Adams pretinde ca Washington si-a pierdut dintii pentru ca obisnuia sa sparga nuci de Brazilia cu dintii dar istoricii moderni cred ca faptul ca a fost tratat in tinerete cu oxid de mercur pentru variola si malarie, a contribuit la pierderea dintilor.

A avut cateva proteze dentare, patru dintre ele create de un dentist cu numele de John Greenwood. Contrar unui alt mit popular american acestea nu erau confectionate din lemn. Proteza dentara creata cand Washington a devenit presedinte era facuta din fildes de elefant si de hipopotam, tinute impreuna cu arcuri din aur. Fildesul de hipopotam era folosit pentru placa, in care erau introdusi dinti umani si parti din dinti de cal sau de magar. Problemele dentare ale lui Washington ii cauzau acestuia vesnice dureri din care cauza lua Laudanum⁠(d). Aceasta suferinta este vizibila in multe din portretele pictate cand era inca in functie, inclusiv in cel folosit pe bancnota de un dolar.

Unul din miturile de durata este acela cand Washington a taiat ciresul tatalui sau si cand a fost intrebat despre asta a folosit faimosul raspuns ,,nu pot sa mint, am folosit securisca". Nu exista nici o dovada ca aceasta s-a intamplat. Aceasta, precum si legenda cu Washington aruncand dolarul de argint peste raul Potomac a facut parte din colectia de mituri despre Washington scrisa de Parson Weems⁠(d) care l-a facut pe Washington o figura legendara nu numai prin realizarile sale prezidentiale sau din timpul razboiului.

George Washington

Semnaleaza o problema