Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Palatul Versailles: Visul unui Rege / Episod 6
1.284 vizite - 0 comentarii
adaugat de ceas
 
  Palatul Versailles: Visul unui Rege / Episod 8
1.250 vizite - 0 comentarii
adaugat de ceas
 
  Palatul Versailles: Visul unui Rege / Episod 5
1.173 vizite - 0 comentarii
adaugat de zizi
 
  Palatul Versailles: Visul unui Rege / Episod 1
1.464 vizite - 0 comentarii
adaugat de balas
 
  Palatul Versailles: Visul unui Rege / Episod 4
1.115 vizite - 0 comentarii
adaugat de balas
 
  Palatul Versailles: Visul unui Rege / Episod 3
1.013 vizite - 0 comentarii
adaugat de balas
 
  Palatul Versailles: Visul unui Rege / Episod 2
992 vizite - 0 comentarii
adaugat de balas
 
  Versailles, marire si decadere / Partea 3
1.014 vizite - 0 comentarii
adaugat de ceas
 
  Versailles, marire si decadere / Episod 1
989 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Versailles, marire si decadere / Partea 2
904 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Istorie
 

 

Viata privata a regelui Ludovic al XIV-lea

 
 
 
 
Adaugat de Cozana 17.04.2018  Adauga la favorite 16 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi)
   
 
Povestea celei mai lungi domnii din istoria Frantei incepe in 1643, cand micul Ludovic a trebuit sa lase jucariile deoparte ca sa fie uns rege, la doar 5 ani. Va conduce destinele tarii abia din 1661. Ludovic al XIV-lea a murit pe 1 septembrie, acum 303 de ani
Ludovic al XIV-lea s-a nascut pe 5 septembrie 1638, la Castelul Saint-Germain-en-Laye. Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), a domnit 72 de ani in Franta si Navara, in opulenta si extravaganta.
De la mama sa mosteneste pietatea catolica si ura fata de erezie. Avea o buna memorie si putina educatie; insa era instruit, cat de cat. Stia istorie, geografie, matematica; cunostea, pe langa franceza, spaniola si italiana. De mic, invata sa calareasca, sa traga cu arma de foc, sa danseze.

In vremea cand era destul de matur sa conduca destinele Frantei, da ordin sa fie construit, la Versailles, un castel mare cu multe cladiri in jur, parcuri, ape, gradini cu alei incantatoare, impodobindu-l cu nimicuri rafinate. Ofera spatii de locuit celor care faceau parte din suita sa, ca sa-i poata vedea, remarca, baga in seama. In felul acesta, Curtea se stabileste la tara, langa Paris. Avea iscoade peste tot, afla tot, controla tot. Oriunde s-ar fi aflat, impunea tacere si teama. Miscare buna in politica despotismului.

Regele avea un aer galant si un farmec inselator. Mersul, tinuta, purtarea, totul era decent si nobil. Statura sa, de 1,62 m, trebuia ajutata cu tocuri inalte si peruci extravagante, ca sa para impunator. Inalta pantofii cu varf patrat, decorati cu pietre scumpe doar la catarama, si poarta ciorapi din matase cu jartiere, sub pantalonii scurti bufanti, ca lumea sa-i admire tocurile vopsite in rosu.

Opteaza pentru costume din catifea in culori inchise, cu broderie unica, si ici colo cate un nasture de aur. Nu renunta la jiletca de postav sau de satin, cu multa borderie, rosie sau albastra, pe care o lasa, de obicei, descheiata. Pe cap purta palarie impodobita cu broderie spaniola, decorata cu o pana alba. Nelipsita esarfa albastra, lunga, cu pietre pretioase pe care o scotea doar la petreceri deasupra, o purta sub haine alaturi de Ordinul cavalerilor. Pe degete nu-si punea inele. Se parfuma ingrozitor de mult si des cu un parfum de portocal, apoi ii placea sa iasa la aer curat.

A fost obligat sa se casatoreasca cu Maria Tereza a Spaniei, fiica Regelui Filip al IV -lea, o fiinta neatragatoare, stangace si neinteligenta. Nu se simtea atras de ea.

Cat a domnit, a impus curtii sale toata stralucirea, bogatia, luxul, risipa lumii. In fiecare an, inainte de post, la Versailles sau la Marly, de lasata secului aveau loc petreceri galante in salonul palatului. Se dadeau baluri, concerte, se nascoceau dansuri. Spectacolele de teatru erau intrerupte de momente de balet, pentru regina. Jean-Baptiste Poquelin, adica Moliere, cu a sa asociatie teatrala „L’Illustre Theatre", este chemat sa dea reprezentatii la palat. Din 1665, asociatia este protejata de rege, devenind trupa lui Ludovic al XIV-lea.

Servitorii schimbau constumele si mastile, il inveseleau, in timp ce regele era dornic sa castige partida de carti. Serbarile din salon, calatoriile, plimbarile erau mijloace prin care monarhul arata pe cine favorizeaza la curte si pe cine nu. De felul sau, era imprevizibil, isi ura supusii, insa cei care cheltuiau pe ospete, haine, trasuri, cladiri, jocuri de noroc erau pe placul lui, fiind admisi la Curte.

Batranetea sa a fost sacaita de reumatism, indigestie si guta. In vara lui 1715, Ludovic al XIV-lea isi pierde pofta de mancare, sufera de insomnie, il doare piciorul care avea niste pete negre. Toata lumea stia ca are cangrena, dar i se pune diagosticul de sciatica. Cangrena face ca moartea Regelui Soare sa fie infioratoare. Isi da duhul pe 1 septembrie 1715, in palatul de la Versailles.

Iubirile secrete ale regelui, stiute de toata lumea
Miscat de rara frumusete a femeilor si avand un mare apetit sexual, s-a bucurat de favorurile multor doamne din societatea franceza, ce i-au devenit amante. La inceput le vorbea delicat, rafinat, placut; asa le cucerea; apoi cauta noi victime. Obisnuia sa aiba doua iubite in acelasi timp. Fiecare amanta a intrat in gratiile lui, in timp ce facea parte din anturajul predecesoarei.

Iubirile secrete ale regelui deveneau usor subiect de barfa in centrul Curtii, al ministrilor, armatei si intregii Frante. Si-a plimbat amantele prin tabere militare, pe front. Regina consoarta a trait destul cat sa vada cum amantele lui aveau loc in trasura langa ea. A avut 6 copii cu regina si 13 copii rezultati din relatii extraconjugale.

Louis_XIV,_King_of_France,_after_Lefebvre_-_Les_collections_du_chateau_de_VersaillesDoamna de Fontevrault era frumoasa, culta, cunostea limbi straine, teologia si invataturile sfintilor Parinti, Scriptura, avea har si talent la scris. Fusese trimisa la manastire si calugarita cu sila. Devine stareta, iar sederile la Curtea regelui nu-i stirbesc reputatia.

Diplomata fiind, stia sa se retraga la timp, sa vorbeasca putin. Doamna de Thiade obisnuia sa inveseleasca regele, beneficia de multe avantaje la curte. Domnisoara Fontage i-a placut regelui pentru ca era frumoasa, dar n-a avut noroc sa fie prea multa vreme amanta lui, din cauza decesului ei neasteptat.

Dintre amante, doar trei femei au fost recunoscute oficial, blajina Louise de la Valliere, intriganta Francoise-Athenais de Montespan si autoritara Francoise de Maintenon. Dupa moartea Mariei Tereza in 1683, Ludovic al XIV-lea s-a casatorit cu doamna de Maintenon.

Dincolo de pasiunile lui trecatoare, femeia pe care o alegea ca amanta trebuia sa stie cum sa-l tina pe regele capricios pe langa ea, altfel era usor inlocuita. In dezmatul sau fara pereche ce lasa lumea Frantei cu gura cascata si privirea perplexa, doamna de Montespan invinge in fata regelui, deoarece contesa de Soisson cazuse in dizgratie. Capata slujba de supraintendenta a Reginei si nu se mai ascunde de lume, desi era casatorita.

Pentru ca s-a opus, deoarece i s-a luat nevasta, domnul de Montespan a fost aruncat in negura Bastiliei. “O femeie rea, geloasa, mofturoasa, prea mandra si cu multe toane" – scrie Saint Simon in „Memorii". „Cand regele se afla la ea, curtenii se fereau sa-i treaca pe sub fereastra. Nimic nu era mai prejos decat sa te ridiculizeze, caci o facea mai bine ca oricine".

Povestea marchizei de Maintenon incepe in America si, pana sa ajunga nevasta regelui, trec multi ani. Francoise d’Aubigne, marchiza de Maintenon, era o femeie inteligenta, frumoasa, placuta, obsedata sa placa, sa iasa in lume. Teatrul existentei ei a fost Regele Soare, vreo 32 de ani din viata, iar salonul casei sale a inviat pulsul societatii franceze a vremii. De origine americana, ajunge in Franta la voia intamplarii.

La Paris se casatoreste cu Scarron, iar dupa moartea lui, ajuta in casele nobililor francezi. Pune masa, pregateste trasura, insoteste oaspetii. E tanara, iscusita, frumoasa si harnica. Vrea sa reuseasca. Ajunge in palatul maresalului Albert, care era ruda cu doamna de Montespan, iar aceasta o sustine in fata monarhului. Regele Soare ii ofera o casa in Marais si cei doi copii nascuti din relatii adultere, un baiat si o fetita, spre a-i intretine.
Una dintre slugi scapa baiatul, se loveste, schiopateaza, motiv pentru care regele n-o mai agreeaza si multa vreme nu vrea sa o vada.

Totusi, in urma unei calatorii de refacere a sanatatii copiilor, doamna de Montespan ii arata frumoasele scrisori primite de la doamna de Maintenon, unde descria evolutia in bine a pruncilor si se imbuneaza in privinta ei. La intoarcere din calatorie, regele incepe sa i se destainuie, iar dupa un timp ii incredinteaza secrete, ii cere si sfaturi. Cu dibacia ei tenace si rabdarea de fier, il cucereste.

Regina moare din vina medicilor, iar, dupa funeralii, Ludovic al XIV-lea isi petrece toamna la Fontainbleau, apoi se cununa in secret la Versailles, intr-o noapte, cu doamna de Maintenon. Nimeni nu se astepta. Oferindu-i un apartament in capul scarii, in palat, fata in fata cu al lui, cateva ore din zi le petrecea cu ea. In felul acesta se spulbera secretul… Totul era la picioarele ei: treburile statului, religia, alegerile, dreptatea, oamenii. Viata si realitatea Frantei devenea un spectacol fastuos, in propriul salon.

„Stia sa se poarte in lume. Lingusitoare, dornica sa placa si cu nevoie de a crea intrigi si a fi parte din ele, facea totul cu o gratie fara pereche, fiind totusi retinuta si respectuoasa; cu vorba blanda, era convingatoare fara sa vorbeasca prea mult. Totul a fost jerfit de dragul de a carmui. Zbura din petrecere in petrecere. Cei care traiau in preajma ei umblau cu mare bagare de seama si nu aveau nicio siguranta. Intemeiaza o scoala de fete".

Regele Soare se purta cu toate femeile din viata lui la fel, indiferent ca nasteau sau avortau, iar sarcinile si nasterile acestor femei erau cunoscute de toata lumea. Ii placea sa calatoreasca intr-o trasura plina cu femei; urcau, langa regina, in ordine: amantele, fetele din flori, nurorile, apoi doamnele.

“Treburile cele mai importante ale doamnelor din societatea franceza de atunci care urcau in trasura regelui pentru a calatori erau sa-si puna hainele cele mai scumpe, sa stranga corsetul, sa danseze, sa manance, sa piarda nopti, sa fie vesele si cat mai placute, sa nu se teama de frig, ploaie, vant. La un sfert de leghe, regele dadea ordin sa se scoata cosurile pline cu prajituri, carne, fructe si le pune sa manance, ca el sa priveasca tot spectacolul fara sa se atinga de nimic. Erau silite sa le fie foame, sa manance mult cu pofta si placere, erau obligate sa fie vesele.

In timpul calatoriei – povesteste Saint Simon in ale sale „Memorii" – inaintea si urma trasurii veneau garzile personale, ofitieri si scutieri starnind praful de-i sufocau pe cei din trasura. Regele, caruia ii placea sa aiba aer, vroia ca geamurile sa fie lasate deschise si nu i-ar fi placut deloc sa vada vreo doamna ca trage perdeaua ca sa se fereasca de soare, vant sau frig. Si se cerea sa nu se sinchiseasca de acestea, ca de orice lucru stingheritor, in timp ce mergea iute, cu schimbarile de cai obisnuite. A te simti rau era un pacat de neiertat. Regele avea nevoi care nu-l impiedicau sa coboare; doamnele nu se miscau din trasura."

Doamna de Maintenon calatorea separat. Pleca inaintea tururor in propria trasura, ca sa poata ajunge prima la destinatie si sa astepte regele in tihna. Acesta o gasea in pat. Ajungea, deschidea fereastra, indiferent ca afara era noapte si frig sau ger, aprindea o suta de lumanari, fara sa o intrebe daca o supara ceva, iar, dupa partida de amor, isi vedea de treburile lui. Pentru ca, indiferent de femeile din viata sa, lui Ludovic al XIV-lea ii placea la nebunie sa se simta bine doar el.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)