Galeriei Farnese-Roma- Italia

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

06.11.2017

Adauga la favorite

342 vizualizari

Nota film: 5 / 5 (1 vot )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Colosal, impunator, magnific, decorat cu arta, cu fantani cu scoici din granit, face parte din comorile Romei", apreciaGiuseppe Antonio Guattanivorbind despre Palazzo Farnese.
Triumful dragostei dintre Bachus si Ariadna s-a reintors in culorile sale originale de albastru si verde. La fel ca si Marea sarbatoare a zeilor, ingeri si nimfe, cu Zeus si Junona, cu stucaturi aurite. Restaurarea a durat 18 luni. O munca de echipa internationala intre Italia, Franta si Statele Unite, finantata cu 800.000 de euro de catreWorld Monuments Fund si cu peste 200.000 de euro deAdministratia Polului Muzeal din Roma.

Interiorul Galeriei Carracci
Asa cum sublinia si Dario Franceschini, Ministrul Bunurilor Culturale si Turismului, aceasta restaurare demonstreaza importantaPatrimoniului Umanitatii. O munca minutioasa care a unit tehnici ale avangardei cu laserul si insertiile cu rasini invizibile, cu munca extrem de minutioasa a curatarii cu hartie japoneza si apa. Au lucrat 30 de restauratori alaturi de specialisti in stucaturi si picturi murale.
Pe malul stang al Tibrului, la coltul Viei Apia, apare brusc impozanta silueta a Palatului Farnese. Sediu, din 1874, al Ambasadei Frantei si al Scolii de la Roma, el adaposteste galeria pictata in fresca de fratiiCarracci intre 1598 si 1608. Restaurarea acestui monument al artei, de o amploare inedita in istoria palatului, a permis ansamblului dominat de bolta care celebreaza iubirile zeilor sa-si recapete claritatea originala. O ocazie de a redescoperi o opera de arta totala in care arhitectura, pictura si sculptura dialogheaza.

Fabuloasa bolta
Galerie-mama a tuturor galeriilor de palat din Europa, a Galeriei Oglinzilor din palatele englezesti si austriece, dupa parerea luiBertrand du Vignaud, presedintele WMF Europe, istoria Galeriei Farnese este indisociabila de cea a edificiului in care se afla.
Totul a inceput in 1495, cand Alexandru Farnese, care a devenit Papa Paul al III-lea, in 1534, a conceput proiectul unei mari resedinte familiale. Ridicarea ei a inceput in 1512, sub conducerea lui Antonio da Sangallo, talentatul discipol al lui Bramante, fiind un proiect ambitios, aproape de Biserica Sfantul Petru din Roma. Antonio da Sangallo a conceput o constructie patrata, cu aparenta austera, in jurul unei curti interioare.
La moartea arhitectului, in 1546, santierul a fost preluat deMichelangelo, caruia Papa Paul al III-lea i-a incredintat si terminareaSixtinei cu Judecata de Apoi, precum si decorarea Capelei Paolina. Elevii lui, Vignola si apoi Giacomo della Porta, au terminat palatul dupa planurile lui.

In timpul restaurarii Galeriei Farnese
In perioada in care Roma era in plina efervescenta, palatul a incoronat proiectul urbanistic al Papei Paul al III-lea, care si-a multiplicat, in timpul pontificatului sau, initiativele de modernizare si infrumusetare a orasului. Ambitiile papalitatii si ale familiei Farnese au redesenat orasul.
Avand acces la tronul papal, acesti mici feudali veniti din Toscana, familie de condotieri si de ecleziasti, au atins apogeul.
Format la Curtea umanista a Familiei Medicis, Paul al III-lea a reprezentat afirmarea culturala si politica a familiei, fiind un mecena luminat al marilor nume ale celei de a doua Renasteri. Moartea sa, in 1549, n-a insemnat oprirea infrumusetarii palatului familial. La mijlocul secolului, fiul sau legitim, Pier Luigi, ii incredinteaza luiFrancesco Salviati si apoi lui Taddeo Zuccari decorul asa-numituluiSalotto sau sala serbarilor festive ale familiei Farnese.

Diana si Endymion
Apoi, in 1591, foarte tanarul cardinal Odoardo, fiul marelui condotier Alexandru (1545-1592), s-a decis sa onoreze figura tatalui sau printr-un ciclul de fresce in Sala Mare, pentru care l-a comandat lui Annibalesi Agostino Carracci. Aceasta comanda anunta marile realizari ale pictorilor emilieni in palatul roman, care au culminat desigur cu Galeria. Peste tot in palat era cantata goria Familiei Farnese. Pe virtutile cardinale si teologale apar repetate la nesfarsit blazoanele familiei, in special magistralul unicorn pictat in Galerie deDominiquin, elevul pictorilor Carracci. Asa isi incepe povestirea despre aceasta somptuoasa restaurare a Palatului Farnese, Mauro Coen, vorbind despre gloria Vilei Farnese.
Pictorii Carracci la Roma

Jupiter si Junona
Cand Odoardo Farnese le-a propus celor doi frati si varului lor sa realizeze decorarea palatului, acestia au vazut ocazia de a consacra noile principii ale Academiei Incamminati in orasul Papilor. Dar Lodovico a refuzat sa paraseasca Emilia, sa abandoneze Academia si orasul natal in favoarea recunoasterii romane. La inceput, Agostino a ezitat si el, dar Annibale si-a afirmat clar intentia de a pleca la Roma, devenind promotorul inovatiilor Academiei in Cetatea Eterna.
Maiestria sa in arta frescei, experimentata in Palatele Fava (1849),Magnani (1590) si Sampieri (1593-1594), i-a permis sa exceleze, mai intai, in decorul Cabinetului, unde a pictat legenda lui Hercule, menita sa-l indrepte pe tanarul cardinal pe calea Virtutii. Un fel de Oglinda a printului. La putin timp dupa aceea, Odoardo i-a incredintat lui Annibale realizarea decorului marii galerii a palatului. A fost inceputul unui nou limbaj artistic ce s-a impus la Roma catre 1600, in momentul in care in bisericile orasului lucra Caravaggio.

Triumful lui Bachus si al Ariadnei de Annibale Carracci
Inainte de a intra in galerie, vizitatorul trece prin loggia primului etaj, deschisa catre exterior, deci foarte luminoasa, si apoi printr-o anticamera intunecata. Aceasta scurta pauza mareste efectul de luminozitate intensa a galeriei. Pentru ca spatiul se deschide in fata vizitatorului cu trei ferestre largi, ce dau spre Tibru si spre via Giulia. Aceasta este unica sursa de lumina a incaperii. Dispunerea lor o aminteste pe cea adopata cu un secol inainte de Rafael pentru loggia de la Villa Farnesina si este un semn al admiratiei lui Annibale pentru marele pictor, dar si al vointei lui de a face sa cada pe frescele lui lumina reala, potrivit principiilor artistilor de la Academia Incamminati. Mostenirea lui Antonio Allegri, zis Correggio, isi gaseste aici o interpretare magistrala, prin tratarea accentuata a luminilor si umbrelor, pentru a mari impresia de lumina naturala pe elementele boltii.
Iubirile Zeilor

Celebrele fresce ale boltii dupa restaurare
Functia exacta a acestei galerii ramane necunoscuta. Poate ca ea a fost conceputa in sensul modern al termenului, ca un spatiu dedicat artelor, bine reprezentate in fresce prin medalioane, sculpturi reale sau inselatoare sau instrumente muzicale. Decoratia galeriei trebuie sa fi fost legata de casatoria lui Ranuccio Farnese cu Marguerite Aldobrandini, nepoata Papei Clement al VIII-lea. Programul iconografic consacrat iubirilor zeilor, inspirat din Metamorfozele lui Ovidiu, ar putea fi un omagiu adus mirilor, nu lipsit de umor.
Cele patru zone, tablouri pictate in fresca, in trompe-l’oeil, ca si cum ar fi fost agatate de tavan, celebreaza impacarea Amorului Sacru cu Amorul Profan. Sunt prezenti, de asemenea, Eros si Anteros, adica dragostea impartasita, in jurul cortegiului nuptial al lui Bacchus si al Arianei, consacrarea dragostei terestre a viitorilor soti.

Annibale Carracci - Triumful lui Bacchus si al Arianei
Opera lui Carracci aparea in epoca reprezentativa pentru umanismul italian din secolul al XVI-lea, caracterizat de eruditie si de umor.
Annibale nu inceteaza sa se joace cu simbolurile mitologice, introducand un aer subversiv in semnificatiile obisnuite. Hercule, inarmat cu o tamburina, incearca sa o inveseleasca pe Omphale, care i-a luat atributele de semizeu, pielea de leu si maciuca. Bacchus, beat, cu privirea goala, trebuie sa fie ajutat de un amoras care il tine de cot ca sa poata ridica cu mare greutate un ciorchine de strugure. In aceasta iconografie traditionala a cortegiului dionisiac, o voluptuoasa Venus terestra i se substituie Arianei adormite, in partea din dreapta jos a compozitiei. In sfarsit, un amoras care face pipi confirma tonul ireverentios al ansamblului din resedinta cardinalului.
In partea de jos a boltii, mai multi bufoni apar ca tot atatea caricaturi menite sa demonteze caracterul serios al referintelor mitologice. Un fel de comentariu comic al faptelor ce se deruleaza in partea de sus, un melanj de genuri, caracteristic creatiei lui Annibale de la Roma.

Nisele cu sculpturi antice ale Galeriei Farnese
Sub bolta, stucaturi in altorelief sunt, pentru prima data, legate de arhitectura, alternand pe partile laterale cu nise destinate sa primeasca antice sculpturi din marmura. Familia Farnese conserva o foarte importanta colectie de antichitati, printre care celebrul Hercule Farnese, aflat astazi la Muzeul de Arheologie din Napoli.
Adesea acoperite cu foita de aur, stucaturile contribuie la difuzarea luminii de la ferestrele din partea vestica care, prin ele, se reflecta catre peretii aflati in contre-jour.
„Reamenajarea galeriei, dupa dispozitia originala a statuilor, vizibila in gravurile lui Pietro Aquila (1674) si Giovanni Volpato (1777) a fost una dintre ultimele interventii. Copiile in gips moderne au fost si ele restaurate si replasate in nise", preciza Elvira Cajano, directorul de lucrari de restaurare pentru stuc, copiile statuilor si inscriptii.

Scara interioara de la Palazzo Farnese
Annibale Carracci a conceput singur si a realizat aproape in intregime bolta Galeriei inca din 1598, asa cum o dovedesc numeroase desene. Oare tot el este la originea desenului stucaturilor sau ideea a apartinut lui Odoardo si lui Fulvio Orsini, anticarul umanist, consilier al cardinalului?
Elvira Cajano considera ca ultima restaurare a permis confirmarea existentei unui plan global, ce prevedea o unificare a spatiului arhitectural cu sculptura si pictura. Dar granitele sunt tulburate, pentru ca Atlantii pictati in grisaille par din marmura, medalioanele boltii imita bronzul. Aceasta reunire a artelor in favoarea unui proiect comun este o noutate. De-a lungul secolelor, aceasta unitate a fost denaturata de deteriorarea naturala a elementelor, careia i s-au adaugat restaurarile de multe ori hazardate. De la sfarsitul secolului al XVIII-lea, stucaturile au fost de mai multe ori pictate in culori de la ocru la gri si brun, care au trecut uneori peste aurire, lipsindu-le de albul original.

Galeria Farnese a fost aleasa de Puccini ca decor pentru Actul II din opera Tosca
Dorinta de a regasi unitatea de perceptie a fost una dintre ambitiile restaurarii. Obiectivul de a permite „ochiului sa treaca de la pereti la bolta si invers fara ruptura cromatica" nu trebuia insa sa nege istoria locului si a restaurarilor lui succesive, dintre care unele au fost intreprinse la putin timp dupa realizarea galeriei. Straturile de culoare marcheaza un moment al istoriei locului. Astfel, o mica parte din ele a fost conservata la intrarea principala, avandu-se grija totodata ca ele ca nu tulbure viziunea ansamblului. In celelalte parti, stucaturile si-au regasit claritatea originala.
Emanuela Settimi, directoarea lucrarilor de restaurare a picturilor murale, amintea extrema prudenta adoptata atunci cand lucrezi cu o capodopera: „Inainte de a monta schelele, leziunile si fisurile boltii si ale peretilor au fost studiate". Cu timpul, miscarea structurilor portante a provocat daune pe supafata picturilor, infiltratiile au creat inflorescente saline la nivelul straturilor pregatitoare si al suprafetei de culoare, mai ales al finisarilor al secco. A fost necesara o lunga campanie de analize peliminare pentru a determina cu precizie starea de conservare a ansamblului si pentru a intelege tehnica de executie folosita de Carracci si de elevii lui. Rezultatele obtinute au fost completate de noile anchete stiintifice. Restauratorii au putut determina numarul zilelor necesare desavarsirii ansamblului. Asa cum peciza Emanuela Settimi, „potrivit calculului actual, efectuat prin verificarea limitei dintre zone, bolta apare divizata in 301 zile, iar cele doua scene de pe laturile inguste, figurandu-i pe Perseu si Andromeda, respectiv, Lupta dintre Perseu si Phineus, au durat noua si respectiv 15 zile.
Dupa aceasta faza de diagnostic, restauratorii au procedat la consolidarea tuturor suprafetelor pictate si a auriturii. Pentru curatarea suprafetelor a fost din nou nevoie de o mare prudenta pentru a nu altera culorile fragile, mai ales albastrurile foarte subtile.

Galeriei Farnese-Roma- Italia

Semnaleaza o problema