Din aceeasi categorie
|
Insula mortii 351 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
MARI TRADARI CARE AU SCHIMBAT ISTORIA ROMANILOR 62 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mormantul lui Isus 346 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rusia - Istoria unui Imperiu 523 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Deportatii: Un tren in necunoscut ( 227 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria complicata a aurului | Puterea Aurului 143 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Partea II – Cerul coborat pe Pamant 818 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cel mai lung pod maritim din -China 722 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria OZN-rilor 462 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
20 cele mai misterioase descoperiri subterane din lume 66 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Istoria farului maritim
| Adaugat de Cozana | 12.04.2017 |  Adauga
la favorite |
368 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIn vederea avertizarii corabiilor de pericolul reprezentat de apele putin adanci si de peninsulele proeminente, pe falezele inalte erau aprinse focuri ce ardeau pe parcursul intregii nopti. Aceste focuri au constituit precursoarele farurilor, fiind mentionate in „Iliada" si „Odiseea".
In secolul al III-lea i.Hr., regele Egiptului Ptolemeu al II-lea a construit in insula Pharos, la intrarea in portul Alexandria, primul far in adevaratul sens al cuvantului si cel mai cunoscut, opera celebrului arhitect Sostratos din Cnidos. Aceasta constructie, care a dat numele farurilor si a fost considerata una din cele 7 minuni ale lumii antice, a avut de suferit, de-a lungul timpului multe avarii datorita numeroaselor cutremure sau distrugerilor provocate de invadatori.
Consolidat in timpul imparatului bizantin Anastasiu I ( 491-518 ), farul a fost distrus in mare parte in secolul al IX-lea de arabi, in speranta descoperirii unor mari comori, si reconstruit tot de ei din caramida, dar fara a mai putea salva dispozitivul ce sustinea oglinda farului. Cutremurele din 1182, 1303 si in final din 1375 l-au distrus complet, ne mai putand fi refacut.
Datele constructive, uneori contradictorii, se cunosc din relatarile mai multor scriitori arabi, care afirmau ca farul era alcatuit din 3-4 turnuri suprapuse, cu retrageri formand terase. Se pare ca primul turn, de sectiune patrata, avea latura de 30 m si adapostea numeroasele incaperi rezervate garzii de paza si personalului de intretinere. Al doilea turn era octogonal, iar ultimul circular; in varful acestuia din urma se aflau dispozitivul de ardere si oglinda parabolica de sticla sau, mai probabil, metalica. Intreaga constructie a farului se sprijinea pe un postament cu fundatii din blocuri de piatra. Zidaria era alcatuita din blocuri de piatra mai mici, placate cu marmura alba si legate intre ele cu plumb topit, pentru a rezista mai bine la intemperii. Inaltimea farului atingea, dupa versiunile cele mai probabile, 120-140 m, lumina acestuia fiind vizibila pana la 50-60 km. Combustibilul ( probabil lemn ) necesar pentru alimentarea focului farului se ridica cu ajutorul unor scripeti pana la penultima terasa, iar mai departe, pana la partea superioara, pe scarile interioare.
Odata cu evolutia comertului intre tarile mediteraneene, farurile au devenit curand o priveliste placuta si obisnuita pentru navigatori, in anul 400 d.Hr. numai romanii laudandu-se cu peste 30 de faruri ce punctau tarmurile de la Marea Neagra pana la Oceanul Atlantic.
Primele faruri grecesti foloseau pentru focuri fie lemn, fie, mai rar, torte cu pacura, asemanatoare celor utilizate la Jocurile Olimpice. Grecii erau priceputi in folosirea reflectiilor prin intermediul oglinzilor (desi au mai trecut cateva secole pana cand principiile reflectiei au fost intelese) si utilizau suprafete curbate si focuri plasate in focarele acestora pentru a transmite o raza paralela de lumina la o distanta de mai multi kilometri in largul marii intunecate. Practic toate farurile de pana atunci erau structuri construite pe coasta si orientate catre mare.
Pe masura ce tehnicile de constructie au evoluat, au aparut farurile moderne, care erau nu doar mai robuste si mai puternice in ceea ce priveste amplificarea luminii, dar erau construite in intregime in mare, adesea la distante de multi kilometri de tarm.
In secolul al III-lea i.Hr., regele Egiptului Ptolemeu al II-lea a construit in insula Pharos, la intrarea in portul Alexandria, primul far in adevaratul sens al cuvantului si cel mai cunoscut, opera celebrului arhitect Sostratos din Cnidos. Aceasta constructie, care a dat numele farurilor si a fost considerata una din cele 7 minuni ale lumii antice, a avut de suferit, de-a lungul timpului multe avarii datorita numeroaselor cutremure sau distrugerilor provocate de invadatori.
Consolidat in timpul imparatului bizantin Anastasiu I ( 491-518 ), farul a fost distrus in mare parte in secolul al IX-lea de arabi, in speranta descoperirii unor mari comori, si reconstruit tot de ei din caramida, dar fara a mai putea salva dispozitivul ce sustinea oglinda farului. Cutremurele din 1182, 1303 si in final din 1375 l-au distrus complet, ne mai putand fi refacut.
Datele constructive, uneori contradictorii, se cunosc din relatarile mai multor scriitori arabi, care afirmau ca farul era alcatuit din 3-4 turnuri suprapuse, cu retrageri formand terase. Se pare ca primul turn, de sectiune patrata, avea latura de 30 m si adapostea numeroasele incaperi rezervate garzii de paza si personalului de intretinere. Al doilea turn era octogonal, iar ultimul circular; in varful acestuia din urma se aflau dispozitivul de ardere si oglinda parabolica de sticla sau, mai probabil, metalica. Intreaga constructie a farului se sprijinea pe un postament cu fundatii din blocuri de piatra. Zidaria era alcatuita din blocuri de piatra mai mici, placate cu marmura alba si legate intre ele cu plumb topit, pentru a rezista mai bine la intemperii. Inaltimea farului atingea, dupa versiunile cele mai probabile, 120-140 m, lumina acestuia fiind vizibila pana la 50-60 km. Combustibilul ( probabil lemn ) necesar pentru alimentarea focului farului se ridica cu ajutorul unor scripeti pana la penultima terasa, iar mai departe, pana la partea superioara, pe scarile interioare.
Odata cu evolutia comertului intre tarile mediteraneene, farurile au devenit curand o priveliste placuta si obisnuita pentru navigatori, in anul 400 d.Hr. numai romanii laudandu-se cu peste 30 de faruri ce punctau tarmurile de la Marea Neagra pana la Oceanul Atlantic.
Primele faruri grecesti foloseau pentru focuri fie lemn, fie, mai rar, torte cu pacura, asemanatoare celor utilizate la Jocurile Olimpice. Grecii erau priceputi in folosirea reflectiilor prin intermediul oglinzilor (desi au mai trecut cateva secole pana cand principiile reflectiei au fost intelese) si utilizau suprafete curbate si focuri plasate in focarele acestora pentru a transmite o raza paralela de lumina la o distanta de mai multi kilometri in largul marii intunecate. Practic toate farurile de pana atunci erau structuri construite pe coasta si orientate catre mare.
Pe masura ce tehnicile de constructie au evoluat, au aparut farurile moderne, care erau nu doar mai robuste si mai puternice in ceea ce priveste amplificarea luminii, dar erau construite in intregime in mare, adesea la distante de multi kilometri de tarm.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.