Din aceeasi categorie
|
Montaigne - O, omule, esti cunoscatorul fara cunoastere. 1.075 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar 1.437 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Povestea lui Dumnezeu / Subtitrat / Episod 1 1.455 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Liviu Ciulei si Nicolae Manolescu / Dialog 1972 1.155 vizite - 0 comentarii adaugat de naveta |
||||||||||||||||||
|
Acasa cu Zurli - ep.3 731 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mircea Eliade si redescoperirea sacrului / Partea 3/4 2.049 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Petre Tutea despre adevar 1.185 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Dan Puric - Despre Umor 1.598 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rugul aprins, ep 6, Universul Credintei 1.286 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
01:05
|
Donald Trump - Dreptul la libera exprimare 2.139 vizite - 0 comentarii adaugat de roxanadornescu |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Educatie
Montaigne - In sanul virginelor erudite
| Adaugat de zaharia | 04.08.2016 |  Adauga
la favorite |
1.620 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMichel Eyquem de Montaigne-Delecroix (n. 28 februarie 1533 - d. 13 septembrie 1592) a fost unul din cei mai importanti scriitori francezi ai Renasterii.
Este cunoscut ca fiind cel care a popularizat eseul ca specie literara si pentru usurinta cu care trecea de la speculatii intelectuale serioase la anecdote, unele cu caracter autobiografic. Colectia sa voluminoasa de „Essais" (cuvant ce insemna propriu-zis „Incercari") contine unele din cele mai influente eseuri din istoria literaturii occidentale. Scrierile lui Montaigne au influentat in mod direct scriitori variind de la William Shakespeare la Ralph Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche.
Pe timpul vietii, Montaigne a fost apreciat mai mult pentru calitatile sale ca om de stat decat pentru cele de scriitor. Tendinta afisata in eseurile sale de a divaga spre anecdote si meditatii personale era vazuta pe atunci ca un defect mai degraba decat o inovatie, iar moto-ul sau „Eu insumi sunt tema cartii mele" a fost privit de catre scriitorii contemporani ca o forma de „rasfat". Cu timpul, insa, Montaigne va fi recunoscut ca cel care a exprimat, poate mai bine ca oricare alt autor din timpul sau, gandurile si indoielile care ii framantau pe oamenii din epoca sa.
Ramanand, intr-o masura remarcabila, modern si in ziua de astazi, incercarea lui Montaigne de a analiza lumea prin intermediul unicului filtru implicit al sau, propria judecata, a facut ca scrierile sale sa fie mai accesibile decat cele ale oricarui alt scriitor renascentist. Literatura non-fictionala moderna isi datoreaza in mare parte nasterea lui Montaigne, iar scriitori de toate orientarile continua sa se inspire din opera lui Montaigne, datorita imbinarii reusite a culturii si a autobiografiei.
Viata
Montaigne s-a nascut in regiunea Aquitania din Franta, in cadrul mosiei familiei sale, intr-un orasel care in prezent se numeste Saint-Michel-de-Montaigne, nu prea departe de Bordeaux. Familia lui era deosebit de instarita : bunicul sau, Ramon Eyquem, facuse avere ca negustor de heringi si cumparase mosia in 1477. Tatal sau, Pierre Eyquem, a fost pentru un timp soldat romano-catolic in Italia, dobandind acolo o conceptie progresista despre educatie; de asemenea ajunsese primar in Bordeaux. Mama sa, Antoinette de Louppes, era fiica unui spaniol de origine evreiasca convertit la protestantism si a unei mame romano-catolice. Desi a trait mare parte din viata sa in apropierea fiului sau, murind in urma acestuia, Michel de Montaigne n-o mentioneaza deloc in operele sale. In schimb, relatia lui Michel cu tatal sau a jucat un rol important in viata si scrierile celui dintai.
Inca din primii ani de viata, educatia lui Michel de Montaigne s-a bazat pe un plan pedagogic elaborat de tatal sau, care era consiliat de prietenii sai umanisti. La putin timp dupa nastere, Michel a fost trimis intr-o casuta pentru a trai primii trei ani de viata in cadrul unei familii de tarani, „pentru ca", conform tatalui sau, „baiatul sa fie aproape de popor, sa cunoasca in mod direct conditiile de viata a oamenilor din popor, care au nevoie de ajutorul nostru". Dupa acesti ani „spartani" alaturi de cei defavorizati, Michel a fost readus la castel. Prima sa obligatie a fost sa invete latina.
De educatia sa s-a ocupat un profesor privat german (un doctor numit Horstanus, care nu putea vorbi franceza), care primise ordine, la fel ca toata lumea din castel, sa i se adreseze copilului numai in latina - si chiar sa discute intre ei numai in latina in prezenta lui Michel. Studiul latinei a fost acompaniat de o stimulare constanta a intelectului si spiritului copilului. Stiintele i-au fost prezentate prin intermediul jocurilor, conversatiilor, a exercitiilor de meditatie solitara etc., dar nu si a cartilor. Muzica a fost o prezenta constanta in viata sa. Un „epinettier" (cantand la o cetera originara din regiunea franceza Vosges) ii insotea mereu pe Montaigne si profesorul sau, cantand o melodie de fiecare data cand baiatul obosea sau se plictisea. Cand nu dorea sa asculte muzica, isi putea alege alt mod de relaxare : jocuri, somn, intimitate - important era ca baiatul sa nu fie obligat la nimic, dar in acelasi timp sa-si utilizeze fructuos libertatea.
In jurul anului 1539, Michel de Montaigne a fost trimis sa studieze in cadrul prestigioasei scoli private College de Guyenne, iar mai apoi a studiat Dreptul in Toulouse si si-a inceput cariera in sistemul legislativ. A fost consilier al Court des Aides of Perigueux, iar in 1557 a fost numit consilier in Parlamentul din Bordeaux (o instanta inalta). Din 1561 pana in 1563 a trait la curtea lui Carol al IX-lea al Frantei. In timpul activitatii sale la Parlamentul din Bordeaux, s-a imprietenit cu scriitorul umanist Etienne de la Boetie, a carui moarte din 1563 l-a influentat profund pe Montaigne.
Montaigne s-a casatorit in 1565; a avut cinci fiice, dar numai una dintre ele a ajuns la varsta maturitatii.
La cererea tatalui sau, Montaigne a inceput lucrul la traducerea operei „Theologia naturalis" a calugarului spaniol Raymond Sebond, pe care avea s-o publice in 1568, la un an dupa moartea tatalui sau. Michel a mostenit Chateau de Montaigne, unde s-a stabilit incepand cu 1570. Una dintre realizarile literare ale lui Montaigne anterioare publicarii eseurilor sale a fost editarea postuma a operelor lui Boetie.
In 1571 s-a retras din viata publica, refugiindu-se in Turnul Chateau-ului, asa-numita „citadela" a lui Montaigne in care s-a izolat de problemele sociale si familiale. A inceput munca la „Eseurile" sale (publicate pentru prima data in 1580) retras in biblioteca sa enorma. La implinirea varstei de 38 de ani, pe cand se pregatea sa intre in perioada de zece ani de izolare, a lasat urmatoarea inscriptie sa troneze pe rafturile camerei sale de lucru :
"An. Christi 1571 aet. 38, pridie cal. mart., die suo natali, Mich. Montanus, servitii aulici et munerum publicorum jamdudum pertaesus, dum se integer in doctarum virginum recessit sinus, ubi quietus et omnium securus quantillum in tandem superabit decursi multa jam plus parte spatii, si modo fata sinunt, exigat; istas sedes et dulces latebras, avitasque, libertati suae, tranquillitatique, et otio consecravit."
Tradusa in romana, ar suna cam asa :
„1571 d.Hr., varsta 38. Pe 28 februarie, ziua sa de nastere, Michel de Montaigne, obosit de serviciul prestat Curtii si de indatoririle publice, dar inca sanatos, s-a retras in sanul virginelor erudite (n.t. Muzele). Acolo el va trai in pace si liber de griji, cu respect pentru toate fiintele, pentru tot restul vietii, oricat de putin ar insemna asta; fie ca destinul sa-i permita. Si-a dedicat acest camin si lacas privat, dulce mostenire ancestrala, libertatii, linistii si delectarii sale."
In timpul razboaielor religioase din Franta, Montaigne, el insusi un romano-catolic, a actionat ca o forta moderatoare, respectat atat de regele catolic Henric al III-lea al Frantei, cat si de Henric al Navarrei.
In 1578 Montaigne, a carui sanatate fusese intotdeauna excelenta, a inceput sa sufere de pietre la rinichi, o boala ereditara in cazul sau. In 1580 si 1581, Monaigne a calatorit in Franta, Germania, Austria, Elvetia si Italia, in parte pentru a se vindeca. A tinut un jurnal detaliat, in care a inregistrat diverse episoade si diferentieri regionale. Avea sa fie publicat mult mai tarziu, in 1774, cu titlul „Jurnal de calatorie".
In timp ce se afla la Roma, in 1581, Montaigne a aflat ca fusese ales primar in Bordeaux; s-a intors in Franta si si-a luat in primire functia, pe care a ocupat-o pana in 1585, mediind intre catolici si protestanti. Catre sfarsitul mandatului sau a avut loc o epidemie de ciuma.
Montaigne a continuat munca de reviziune a eseurilor. In 1588 a cunoscut-o pe Marie de Gournay, admiratoare a operei sale, pe care ea avea s-o editeze si s-o publice mai tarziu. Regele Henric al III-lea a fost asasinat in 1589, iar Montaigne a contribuit dupa aceea la mentinerea loialitatii orasului Bordeaux fata de Henric al Navarrei, care va deveni regele Henric al IV-lea al Frantei.
Montaigne a murit in 1592 in Chateau de Montaigne si a fost inmormantat in apropierea acestuia. Mai tarziu ramasitele sale au fost mutate la biserica Saint Antoine din Bordeaux, care in prezent nu mai exista. Inima lui este pastrata in biserica parohiala Saint-Michel-de-Montaigne.
Sectia de discipline umaniste din cadrul Universitatii din Bordeaux a fost numita in onoarea sa.
Opera
Scrierile sale sintetizeaza o eruditie impresionanta, ale carui surse sunt: stoicismul, scepticismul si epicureismul antichitatii greco-latine. Se remarca interpretarea personala, care pune in centru observatia si meditatia morala asupra fiintei umane, guvernata de principiul stapanirii de sine, moderatiei si cautarii intelepciunii, sublimare a sensului existentei, supusa necontenitei auto-perfectionari.
Eseurile sale reprezinta cea mai importanta creatie a umanismului tarziu in Franta si prima opera filozofica in franceza.
1580 (reeditat in 1588, 1595): Essais ("Eseuri");
1774 (postum): Journal de voyage de Montaigne en Italie par la Suisse et l'Allemagne ("Jurnalul de calatorie a lui Montaigne in Italia prin Elvetia si Germania"), memorialistica.
Sursa:Wikipedia
Este cunoscut ca fiind cel care a popularizat eseul ca specie literara si pentru usurinta cu care trecea de la speculatii intelectuale serioase la anecdote, unele cu caracter autobiografic. Colectia sa voluminoasa de „Essais" (cuvant ce insemna propriu-zis „Incercari") contine unele din cele mai influente eseuri din istoria literaturii occidentale. Scrierile lui Montaigne au influentat in mod direct scriitori variind de la William Shakespeare la Ralph Waldo Emerson, sau de la Jean-Jacques Rousseau la Friedrich Nietzsche.
Pe timpul vietii, Montaigne a fost apreciat mai mult pentru calitatile sale ca om de stat decat pentru cele de scriitor. Tendinta afisata in eseurile sale de a divaga spre anecdote si meditatii personale era vazuta pe atunci ca un defect mai degraba decat o inovatie, iar moto-ul sau „Eu insumi sunt tema cartii mele" a fost privit de catre scriitorii contemporani ca o forma de „rasfat". Cu timpul, insa, Montaigne va fi recunoscut ca cel care a exprimat, poate mai bine ca oricare alt autor din timpul sau, gandurile si indoielile care ii framantau pe oamenii din epoca sa.
Ramanand, intr-o masura remarcabila, modern si in ziua de astazi, incercarea lui Montaigne de a analiza lumea prin intermediul unicului filtru implicit al sau, propria judecata, a facut ca scrierile sale sa fie mai accesibile decat cele ale oricarui alt scriitor renascentist. Literatura non-fictionala moderna isi datoreaza in mare parte nasterea lui Montaigne, iar scriitori de toate orientarile continua sa se inspire din opera lui Montaigne, datorita imbinarii reusite a culturii si a autobiografiei.
Viata
Montaigne s-a nascut in regiunea Aquitania din Franta, in cadrul mosiei familiei sale, intr-un orasel care in prezent se numeste Saint-Michel-de-Montaigne, nu prea departe de Bordeaux. Familia lui era deosebit de instarita : bunicul sau, Ramon Eyquem, facuse avere ca negustor de heringi si cumparase mosia in 1477. Tatal sau, Pierre Eyquem, a fost pentru un timp soldat romano-catolic in Italia, dobandind acolo o conceptie progresista despre educatie; de asemenea ajunsese primar in Bordeaux. Mama sa, Antoinette de Louppes, era fiica unui spaniol de origine evreiasca convertit la protestantism si a unei mame romano-catolice. Desi a trait mare parte din viata sa in apropierea fiului sau, murind in urma acestuia, Michel de Montaigne n-o mentioneaza deloc in operele sale. In schimb, relatia lui Michel cu tatal sau a jucat un rol important in viata si scrierile celui dintai.
Inca din primii ani de viata, educatia lui Michel de Montaigne s-a bazat pe un plan pedagogic elaborat de tatal sau, care era consiliat de prietenii sai umanisti. La putin timp dupa nastere, Michel a fost trimis intr-o casuta pentru a trai primii trei ani de viata in cadrul unei familii de tarani, „pentru ca", conform tatalui sau, „baiatul sa fie aproape de popor, sa cunoasca in mod direct conditiile de viata a oamenilor din popor, care au nevoie de ajutorul nostru". Dupa acesti ani „spartani" alaturi de cei defavorizati, Michel a fost readus la castel. Prima sa obligatie a fost sa invete latina.
De educatia sa s-a ocupat un profesor privat german (un doctor numit Horstanus, care nu putea vorbi franceza), care primise ordine, la fel ca toata lumea din castel, sa i se adreseze copilului numai in latina - si chiar sa discute intre ei numai in latina in prezenta lui Michel. Studiul latinei a fost acompaniat de o stimulare constanta a intelectului si spiritului copilului. Stiintele i-au fost prezentate prin intermediul jocurilor, conversatiilor, a exercitiilor de meditatie solitara etc., dar nu si a cartilor. Muzica a fost o prezenta constanta in viata sa. Un „epinettier" (cantand la o cetera originara din regiunea franceza Vosges) ii insotea mereu pe Montaigne si profesorul sau, cantand o melodie de fiecare data cand baiatul obosea sau se plictisea. Cand nu dorea sa asculte muzica, isi putea alege alt mod de relaxare : jocuri, somn, intimitate - important era ca baiatul sa nu fie obligat la nimic, dar in acelasi timp sa-si utilizeze fructuos libertatea.
In jurul anului 1539, Michel de Montaigne a fost trimis sa studieze in cadrul prestigioasei scoli private College de Guyenne, iar mai apoi a studiat Dreptul in Toulouse si si-a inceput cariera in sistemul legislativ. A fost consilier al Court des Aides of Perigueux, iar in 1557 a fost numit consilier in Parlamentul din Bordeaux (o instanta inalta). Din 1561 pana in 1563 a trait la curtea lui Carol al IX-lea al Frantei. In timpul activitatii sale la Parlamentul din Bordeaux, s-a imprietenit cu scriitorul umanist Etienne de la Boetie, a carui moarte din 1563 l-a influentat profund pe Montaigne.
Montaigne s-a casatorit in 1565; a avut cinci fiice, dar numai una dintre ele a ajuns la varsta maturitatii.
La cererea tatalui sau, Montaigne a inceput lucrul la traducerea operei „Theologia naturalis" a calugarului spaniol Raymond Sebond, pe care avea s-o publice in 1568, la un an dupa moartea tatalui sau. Michel a mostenit Chateau de Montaigne, unde s-a stabilit incepand cu 1570. Una dintre realizarile literare ale lui Montaigne anterioare publicarii eseurilor sale a fost editarea postuma a operelor lui Boetie.
In 1571 s-a retras din viata publica, refugiindu-se in Turnul Chateau-ului, asa-numita „citadela" a lui Montaigne in care s-a izolat de problemele sociale si familiale. A inceput munca la „Eseurile" sale (publicate pentru prima data in 1580) retras in biblioteca sa enorma. La implinirea varstei de 38 de ani, pe cand se pregatea sa intre in perioada de zece ani de izolare, a lasat urmatoarea inscriptie sa troneze pe rafturile camerei sale de lucru :
"An. Christi 1571 aet. 38, pridie cal. mart., die suo natali, Mich. Montanus, servitii aulici et munerum publicorum jamdudum pertaesus, dum se integer in doctarum virginum recessit sinus, ubi quietus et omnium securus quantillum in tandem superabit decursi multa jam plus parte spatii, si modo fata sinunt, exigat; istas sedes et dulces latebras, avitasque, libertati suae, tranquillitatique, et otio consecravit."
Tradusa in romana, ar suna cam asa :
„1571 d.Hr., varsta 38. Pe 28 februarie, ziua sa de nastere, Michel de Montaigne, obosit de serviciul prestat Curtii si de indatoririle publice, dar inca sanatos, s-a retras in sanul virginelor erudite (n.t. Muzele). Acolo el va trai in pace si liber de griji, cu respect pentru toate fiintele, pentru tot restul vietii, oricat de putin ar insemna asta; fie ca destinul sa-i permita. Si-a dedicat acest camin si lacas privat, dulce mostenire ancestrala, libertatii, linistii si delectarii sale."
In timpul razboaielor religioase din Franta, Montaigne, el insusi un romano-catolic, a actionat ca o forta moderatoare, respectat atat de regele catolic Henric al III-lea al Frantei, cat si de Henric al Navarrei.
In 1578 Montaigne, a carui sanatate fusese intotdeauna excelenta, a inceput sa sufere de pietre la rinichi, o boala ereditara in cazul sau. In 1580 si 1581, Monaigne a calatorit in Franta, Germania, Austria, Elvetia si Italia, in parte pentru a se vindeca. A tinut un jurnal detaliat, in care a inregistrat diverse episoade si diferentieri regionale. Avea sa fie publicat mult mai tarziu, in 1774, cu titlul „Jurnal de calatorie".
In timp ce se afla la Roma, in 1581, Montaigne a aflat ca fusese ales primar in Bordeaux; s-a intors in Franta si si-a luat in primire functia, pe care a ocupat-o pana in 1585, mediind intre catolici si protestanti. Catre sfarsitul mandatului sau a avut loc o epidemie de ciuma.
Montaigne a continuat munca de reviziune a eseurilor. In 1588 a cunoscut-o pe Marie de Gournay, admiratoare a operei sale, pe care ea avea s-o editeze si s-o publice mai tarziu. Regele Henric al III-lea a fost asasinat in 1589, iar Montaigne a contribuit dupa aceea la mentinerea loialitatii orasului Bordeaux fata de Henric al Navarrei, care va deveni regele Henric al IV-lea al Frantei.
Montaigne a murit in 1592 in Chateau de Montaigne si a fost inmormantat in apropierea acestuia. Mai tarziu ramasitele sale au fost mutate la biserica Saint Antoine din Bordeaux, care in prezent nu mai exista. Inima lui este pastrata in biserica parohiala Saint-Michel-de-Montaigne.
Sectia de discipline umaniste din cadrul Universitatii din Bordeaux a fost numita in onoarea sa.
Opera
Scrierile sale sintetizeaza o eruditie impresionanta, ale carui surse sunt: stoicismul, scepticismul si epicureismul antichitatii greco-latine. Se remarca interpretarea personala, care pune in centru observatia si meditatia morala asupra fiintei umane, guvernata de principiul stapanirii de sine, moderatiei si cautarii intelepciunii, sublimare a sensului existentei, supusa necontenitei auto-perfectionari.
Eseurile sale reprezinta cea mai importanta creatie a umanismului tarziu in Franta si prima opera filozofica in franceza.
1580 (reeditat in 1588, 1595): Essais ("Eseuri");
1774 (postum): Journal de voyage de Montaigne en Italie par la Suisse et l'Allemagne ("Jurnalul de calatorie a lui Montaigne in Italia prin Elvetia si Germania"), memorialistica.
Sursa:Wikipedia
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.