Din aceeasi categorie
|
Evadarea lui Napoleon din Insula Elba 691 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Talleyrand, omul tuturor regimurilor 1.047 vizite - 0 comentarii adaugat de moara |
||||||||||||||||||
|
Napoleon al III-lea al Frantei - Presedinte si Imparat 1.399 vizite - 0 comentarii adaugat de zorba |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Trafalgar - Esecul decisiv al lui Napoleon 1.599 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Petre Tutea - Memorialul Durerii 1.203 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Editura Compania va anunta o carte Eveniment 1.236 vizite - 0 comentarii adaugat de buster |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Waterloo 1815 / Documentar istoric 2.506 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Omul de Neanderthal - Homo sapiens / Documentar 1.994 vizite - 0 comentarii adaugat de madam |
||||||||||||||||||
|
Omul invizibil 1.260 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sf,AndreiTraditia spune sa punem GRAU la incoltit 930 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Joseph Fouche: Omul care il intimida pana si pe Napoleon
| Adaugat de moara | 28.06.2016 |  Adauga
la favorite |
907 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteJoseph Fouche poate fi definit in doua moduri: conform istoricilor francezi drept un tradator care a desfigurat Franta in necumpanita cautare de putere sau dupa opinia istoricilor de alte nationalitati care il descriu ca un bun om de stat.
Din cand in cand, faptura sa mai trece, fantomatic, printr-o piesa sau printr-o opereta despre Napoleon, si atunci, de obicei, in rolul uzat si schematic al unui ministru al politiei viclean, al unui precursor al lui Sherlock Holmes; o prezentare superficiala face ca, intotdeauna, un rol jucat in umbra sa se confunde cu unul secundar.
Nascut la 21 mai 1759, intr-o familie modesta de negustori, destinul sau pare sa fie initial unul ecleziastic. Inscris la Colegiul Oratorian se comporta timp de zece ani ca un preot, neprimind in cele din urma hirotonisirea. Dorind sa devina profesor, este trimis de oratorieni in diferite locuri din Franta. La Arras are cateva intalniri cu M. Robespierre inainte si la inceputul revolutiei franceze. Evenimentele de la Paris aveau sa-i marcheze pe cei doi revolutionari.
Raporturile lor sunt chiar pe cale de a se strange, urmand a deveni cumnati,caci Charlotte Robespierre, sora luiMaximilien, doreste sa-l vindece de preotie pe profesorul oratorian, si la toate mesele incepe sa se susoteasca despre logodna lor. De ce, pana la urma, aceasta logodna a esuat, ramane un mister. Ulterior, cei doi aveau sa devina dusmani de moarte.
Blamat de majoritatea istoricilor francezi, Balzac este printre putinii oameni de seama ai Frantei care il descrie intr-o lumina pozitiva pe Fouche: „Geniul lui singular, scrie el, care a inspirat lui Napoleon un fel de teama, nu s-a manifestat dintr-o data. Acest membru necunoscut al Conventiei, unul dintre barbatii cei mai extraordinari si, totodata, cei mai gresit intelesi ai vremii sale, abia in momentele critice a devenit ceea ce a fost dupa aceea. "
Revolutia franceza si ascensiunea politica
La izbucnirea revolutiei, Fouche se afla la Arras. Dandu-si seama de sansa care s-a ivit acesta isi spune ideile revolutionare printre oratorienii. Este mutat disciplinar la Nantes, locul unde s-a nascut. Dupa o activitate politica destul de modesta la Nantes, Fouche este ales membru al Conventiei Nationale in 1792. Promite alegatorilor, orice lucru pe care acestia doreau sa-l auda. Vantul politic de dreapta il face pe Fouche sa promita ordine, jura sa protejeze comertul si proprietatea. Realizand faptul ca girondinii detin majoritatea, Fouche se alatura lor, intrand astfel in conflict cu vechiul sau prieten Maximilien Robespierre. La 15 ianuarie 1793 Fouche voteaza pentru executia regelui. Dupa acest eveniment, girondinii vor pierde puterea, fapt care va duce la debarcarea viitorului duce de Otranto din tabara girondina in cea iacobina.
Incercand sa explice de ce a votat pentru executia regelui, intr-o scrisoare adresata alegatorilor sai el spune: „Crimele tiranului au iesit la suprafata si au umplut de revolta toate inimile. Daca nu-i va cadea cat mai repede capul de lovitura sabiei, toti briganzii si asasinii vor putea umbla cu fruntea sus, si ne-ar ameninta haosul cel mai inspaimantator. Timpul lucreaza pentru noi si impotriva tuturor regilor de pe pamant."
Intrand in conflict cu Robespierre, Fouche trece de partea inamicilor acestuia si sustine miscarea care in cele din urma il inlatura pe Robespierre si ordona executia acestuia.
Intalnirea cu Napoleon si ministerul politiei
In majoritatea timpului in care Directoratul (1795-1799) a detinut puterea, Fouche ramane in umbra, neparticipand activ la viata politica. Intai isi ofera serviciile regalistilor, apoi in 1798 se hotareste sa il sustina pe cel mai important membru al Directoratului: Paul Barras. Astfel, in 1798 este numit ambasador in Republica Cisalpina, iar la 20 iulie 1799 obtine functia de minustru al Politiei.
Fouche, fiind constient de popularitate scazuta a directoratului, il sustine pe Bonaparte in lovitura de stat de la 18 Brumar. Directoratul este inlocuit de Consulat, iar Fouche isi pastreaza portofoliul de ministru.
Chiar de la cea dintai intalnire a lor, Fouche i se destainuie lui Bonaparte cu o promptitudine neobisnuita la el. Si totusi, nu se da pe mana lui. Nu ia parte fatis la conjuratia ce urmeaza sa rastoarne Directoratul si sa faca din Bonaparte stapanul unic al tarii; este prea prudent pentru asa ceva. In plus, el tine prea strict, prea fidel la principiul sau fundamental de viata: niciodata sa nu se hotarasca definitiv inainte ca victoria insasi sa fi fost decisa. Ministrul politiei nu banuieste catusi de putin existenta unei conjuratii militare sau, mai curand, se comporta de parca n-ar banui nimic. Rapoartele pe care le trmite, zilnic, Directoratului nu cuprind nici un rand cu privire la generalul Bonaparte si la clica care isi zangane cu nerabdare sabiile.
Pe 2 august 1802, in urma unui plebiscit, Napoleon devenea consul pe viata. Fouche simtea ca zilele sale in fruntea ministerului sunt numarate spunand in memoriile sale ca odata pacea stabilita el devenea: „ o putere periculoasa si nefolositoare". La finalul colaborarii, Napoleon il demite printr-o depesa unde avea numai cuvinte de lauda la adresa fostului ministru pe care il rasplateste cu o mare suma de bani si cu titlul de senator: „ M. Fouche, ai servit bine guvernul, din acest moment tu vei constitui o portiune din corpul statului. Cu regeret ma despart de un om cu calitatile tale, dar in noul sistem politia va fi doar o bransa a ministerului Justitiei, deci nu mai este loc pentru dumneata. "Napoleon nu a avut curajul sa il demita personal pe Fouche, de acum raporturile in viitor vor fi in favoare ducelui de Otranto. In 1804, la declarea imperiului, Fouche reprimeste functia de ministru al Politiei, iar in 1808 titlul de duce de Otranto. Fouche avea sa-l tradeze pe Napoleonde doua ori: prima dat in 1814 cand a incercat sa se alieze cu Bourbonii si a doua oara in 1815, in timpul celor o suta de zile.
Geniul si tactul politic de care a dat dovada Fouche, au reusit sa-i mentina mereu usile deschise, chiar si in fata Bourbonilor care il detestau pentru votul sau in favoarea uciderii lui Ludovic al XVI-lea. Fouche ramane in memoria lumii, drept un personaj unic prin prestanta si rigurozitatea sa politica.
Sursa:Historia.ro
Din cand in cand, faptura sa mai trece, fantomatic, printr-o piesa sau printr-o opereta despre Napoleon, si atunci, de obicei, in rolul uzat si schematic al unui ministru al politiei viclean, al unui precursor al lui Sherlock Holmes; o prezentare superficiala face ca, intotdeauna, un rol jucat in umbra sa se confunde cu unul secundar.
Nascut la 21 mai 1759, intr-o familie modesta de negustori, destinul sau pare sa fie initial unul ecleziastic. Inscris la Colegiul Oratorian se comporta timp de zece ani ca un preot, neprimind in cele din urma hirotonisirea. Dorind sa devina profesor, este trimis de oratorieni in diferite locuri din Franta. La Arras are cateva intalniri cu M. Robespierre inainte si la inceputul revolutiei franceze. Evenimentele de la Paris aveau sa-i marcheze pe cei doi revolutionari.
Raporturile lor sunt chiar pe cale de a se strange, urmand a deveni cumnati,caci Charlotte Robespierre, sora luiMaximilien, doreste sa-l vindece de preotie pe profesorul oratorian, si la toate mesele incepe sa se susoteasca despre logodna lor. De ce, pana la urma, aceasta logodna a esuat, ramane un mister. Ulterior, cei doi aveau sa devina dusmani de moarte.
Blamat de majoritatea istoricilor francezi, Balzac este printre putinii oameni de seama ai Frantei care il descrie intr-o lumina pozitiva pe Fouche: „Geniul lui singular, scrie el, care a inspirat lui Napoleon un fel de teama, nu s-a manifestat dintr-o data. Acest membru necunoscut al Conventiei, unul dintre barbatii cei mai extraordinari si, totodata, cei mai gresit intelesi ai vremii sale, abia in momentele critice a devenit ceea ce a fost dupa aceea. "
Revolutia franceza si ascensiunea politica
La izbucnirea revolutiei, Fouche se afla la Arras. Dandu-si seama de sansa care s-a ivit acesta isi spune ideile revolutionare printre oratorienii. Este mutat disciplinar la Nantes, locul unde s-a nascut. Dupa o activitate politica destul de modesta la Nantes, Fouche este ales membru al Conventiei Nationale in 1792. Promite alegatorilor, orice lucru pe care acestia doreau sa-l auda. Vantul politic de dreapta il face pe Fouche sa promita ordine, jura sa protejeze comertul si proprietatea. Realizand faptul ca girondinii detin majoritatea, Fouche se alatura lor, intrand astfel in conflict cu vechiul sau prieten Maximilien Robespierre. La 15 ianuarie 1793 Fouche voteaza pentru executia regelui. Dupa acest eveniment, girondinii vor pierde puterea, fapt care va duce la debarcarea viitorului duce de Otranto din tabara girondina in cea iacobina.
Incercand sa explice de ce a votat pentru executia regelui, intr-o scrisoare adresata alegatorilor sai el spune: „Crimele tiranului au iesit la suprafata si au umplut de revolta toate inimile. Daca nu-i va cadea cat mai repede capul de lovitura sabiei, toti briganzii si asasinii vor putea umbla cu fruntea sus, si ne-ar ameninta haosul cel mai inspaimantator. Timpul lucreaza pentru noi si impotriva tuturor regilor de pe pamant."
Intrand in conflict cu Robespierre, Fouche trece de partea inamicilor acestuia si sustine miscarea care in cele din urma il inlatura pe Robespierre si ordona executia acestuia.
Intalnirea cu Napoleon si ministerul politiei
In majoritatea timpului in care Directoratul (1795-1799) a detinut puterea, Fouche ramane in umbra, neparticipand activ la viata politica. Intai isi ofera serviciile regalistilor, apoi in 1798 se hotareste sa il sustina pe cel mai important membru al Directoratului: Paul Barras. Astfel, in 1798 este numit ambasador in Republica Cisalpina, iar la 20 iulie 1799 obtine functia de minustru al Politiei.
Fouche, fiind constient de popularitate scazuta a directoratului, il sustine pe Bonaparte in lovitura de stat de la 18 Brumar. Directoratul este inlocuit de Consulat, iar Fouche isi pastreaza portofoliul de ministru.
Chiar de la cea dintai intalnire a lor, Fouche i se destainuie lui Bonaparte cu o promptitudine neobisnuita la el. Si totusi, nu se da pe mana lui. Nu ia parte fatis la conjuratia ce urmeaza sa rastoarne Directoratul si sa faca din Bonaparte stapanul unic al tarii; este prea prudent pentru asa ceva. In plus, el tine prea strict, prea fidel la principiul sau fundamental de viata: niciodata sa nu se hotarasca definitiv inainte ca victoria insasi sa fi fost decisa. Ministrul politiei nu banuieste catusi de putin existenta unei conjuratii militare sau, mai curand, se comporta de parca n-ar banui nimic. Rapoartele pe care le trmite, zilnic, Directoratului nu cuprind nici un rand cu privire la generalul Bonaparte si la clica care isi zangane cu nerabdare sabiile.
Pe 2 august 1802, in urma unui plebiscit, Napoleon devenea consul pe viata. Fouche simtea ca zilele sale in fruntea ministerului sunt numarate spunand in memoriile sale ca odata pacea stabilita el devenea: „ o putere periculoasa si nefolositoare". La finalul colaborarii, Napoleon il demite printr-o depesa unde avea numai cuvinte de lauda la adresa fostului ministru pe care il rasplateste cu o mare suma de bani si cu titlul de senator: „ M. Fouche, ai servit bine guvernul, din acest moment tu vei constitui o portiune din corpul statului. Cu regeret ma despart de un om cu calitatile tale, dar in noul sistem politia va fi doar o bransa a ministerului Justitiei, deci nu mai este loc pentru dumneata. "Napoleon nu a avut curajul sa il demita personal pe Fouche, de acum raporturile in viitor vor fi in favoare ducelui de Otranto. In 1804, la declarea imperiului, Fouche reprimeste functia de ministru al Politiei, iar in 1808 titlul de duce de Otranto. Fouche avea sa-l tradeze pe Napoleonde doua ori: prima dat in 1814 cand a incercat sa se alieze cu Bourbonii si a doua oara in 1815, in timpul celor o suta de zile.
Geniul si tactul politic de care a dat dovada Fouche, au reusit sa-i mentina mereu usile deschise, chiar si in fata Bourbonilor care il detestau pentru votul sau in favoarea uciderii lui Ludovic al XVI-lea. Fouche ramane in memoria lumii, drept un personaj unic prin prestanta si rigurozitatea sa politica.
Sursa:Historia.ro
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.