Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Recurs la istorie: Din culisele asasinarii lui I.G. Duca
149 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Recurs la istorie: Marile invazii barbare
87 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Recurs la istorie: Basarabia, intre Romania si Rusia
75 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Calatori straini prin Tarile romane
177 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Recurs la istorie: Hannibal, la portile Romei
228 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Recurs la Istorie : Iuliu Maniu, destinul unei vieti
200 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Recurs la istorie: 10 Mai
153 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Maria Magdalena-Personalitati care au marcat istoria
805 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Recurs la istorie: Paris - Istoria "Orasului luminilor"
467 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Winston Churchill: ultimii 20 de ani (1945 -1965)
760 vizite - 0 comentarii
adaugat de lazar
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Istorie
 

 

Recurs la istorie: Din culisele asasinarii lui I.G. Duca

 
 
 
 
 
Adaugat de escortgu 17.04.2016  Adauga la favorite 277 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
Din culisele asasinarii lui I.G. Duca

, I. G. Duca (1879-1933), care si el fusese unul dintre fauritorii Romaniei Mari, ca secundant credincios al lui Ion I. C. Bratianu si, totodata, cel care a consemnat in amintirile sale sfarsitul a doi regi si a principalilor conducatori ai partidului sau, avea sa aiba unul dintre cele mai tragice sfarsituri.

Dupa disparitia lui Vintila Bratianu, i-a revenit lui sa-i conduca pe liberali si, de asemenea, tot el a condus, efemer, intre 14 noiembrie si 29 decembrie 1933, cel dintai guvern liberal format in timpul domniei lui Carol al II-lea. Aducerea la guvernare a lui Duca a reflectat o evidenta uzare a guvernarilor national-taraniste, dar, totodata, a fost si rezultatul unor abile manevre ale regelui si ale camarilei sale. Este adevarat ca liberalii au dorit sa forteze plecarea celui de al treilea guvern condus de Alexandru Vaida-Voievod (ianuarie-noiembrie 1933). planuind o uriasa manifestatie pentru 15 noiembrie, dar regele le-a venit in intampinare, fortand plecarea lui Vaida. Atat Armand Calinescu, cit si C. Argetoianu au notat „raceala monarhului“ si ca a fost vorba de o adevarata „concediere“, ultimul remarcand ca regele ii primise demisia lui Vaida, la 12 noiembrie, „cu o vadita placere".

Carol II a incredintat sarcina formarii noului guvern lui Duca. Au urmat doua zile in care au fost incercate mai multe formule de aliante guvernamentale, pentru ca, dupa refuzul lui Gheorghe I. Bratianu si al lui Octavian Goga, ca si dupa rezolvarea unor disensiuni interne liberale sa se ajunga la formula guvernului liberal cu „batrani“ si „tineri“ pe care Duca l-a format, la 14 noiembrie, cand ministirii au depus juramantul. Vizitand-o pe Eliza Bratianu, in aceeasi zi, aceasta i-a marturisit insa fara inconjur ca se teme pentru viata lui!

Parlamentul a fost dizolvat si s-au fixat alegeri pentru 20 decembrie 1933. In seara zilei de 6 decembrie, Duca a rostit o cuvantare la radio, in care s-a declarat impotriva „nationalismului violent si distructiv“, dar pentru „un nationalism creator, ordonat si fecund“, respingand „deopotriva extremismul de stanga, ca si cel de dreapta“. Trei zile mai tarziu, guvernul condus de I. G. Duca a hotarat dizolvarea Garzii de Fier. Nicolae Titulescu insistase pentru aceasta masura, amenintand chiar cu retragerea sa din guvern. Potrivit lui Argetoianu, regele fusese chiar convins de Titulescu sa incredinteze lui Duca guvernarea, deoarece acesta era singurul capabil de a scoate Miscarea Legionara in afara legii. Doua saptamani mai tarziu au avut loc alegerile, castigate de liberali, care au dobandit peste 50% din voturi si la care legionarii n-au putut lua parte in urma dizolvarii Garzii de Fier.

In ziua de 29 decembrie 1933, Duca a fost chemat de rege, la Sinaia, surprinzandu-l chemarea, intrucat nu existau probleme stringente care s-o reclame in zilele de sarbatoare de Craciun si de Noul An ce se apropia.

Dupa o audienta de doua ore, primul ministru, insotit de doctorul Ion Costinescu, s-a indreptat spre gara. Pe peron a fost aruncata o petarda si apoi Nicolae Constantinescu, unul dintre cei trei executanti, s-a putut apropia de Duca in asa masura incat i-a tras cinci gloante in ceafa, ucigandu-l pe loc. Atat asasinul, cat si complicii sai, Belimace si Caranica, au putut fugi, tragand focuri de revolver care au ranit pe dr. Costinescu. Desi Eugen Cristescu semnalase primejdia asasinarii primului ministru, organele de siguranta manifestasera o evidenta lipsa de vigilenta.

Dupa cum si asupra domnitorului Cuza au planat invinuiri privind asasinarea lui Barbu Catargiu (in 1862), tot astfel si regele Carol II a fost banuit de a fi stat la spatele asasinatului lui Duca sau de a-l fi incurajat. In fapt, incredintand guvernarea lui Duca cu intentia scoaterii legionarilor in afara legii si stiind totodata ca aceasta operatie incumba un mare risc, Carol II spera sa elimine politic pe incomozii legionari si, totodata, in cazul reactiunii acestora, putea scapa si de un conducator al liberalilor care refuza sa se supuna vointei si planurilor sale.

Oricum, chemarea aproape intempestiva a lui I. G. Duca la Sinaia, lipsa de masuri de protectie, desi se cunosteau planurile de suprimare a primului ministru si mai ales atitudinea pe care regele a inteles s-o adopte dupa asasinare ridica, in orice caz, niste semne de intrebare, Carol II a acceptat cu greutate ca trupul neinsufletit al primului sau sfetnic sa fie depus „intr-o sala de jos a castelului Peles, langa camerele servitorilor“, pana in ziua urmatoare, cum nota Argetoianu. Regele a transmis condoleante printr-un aghiotant rudelor primului sau ministru – fratele si sotia -, fara a le primi el. La funeralii, Duca fiind si el expus la Ateneu, monarhul n-a participat, ceea ce a suparat-o pe regina Maria, „bolnava de mahnire“ cand a aflat ca fiul ei fusese „prea inspaimantat ca sa asiste la funeraliile primului sau ministru“.

Sfarsitul tragic al lui I. G. Duca avea sa inaugureze un sir de morti violente „la nivel inalt“ in istoria contemporana a Romaniei. Corneliu Z. Codreanu (1938), Armand Calinescu (1939), cei executati la Jilava – printre care un fost prim-ministru, Gheorghe Argesanu – sau asasinati in alte locuri, in acel dramatic si sangeros noiembrie 1940 (bunaoara, Nicolae Iorga, si el fost premier, si Virgil Madgearu), aveau sa-i urmeze lui Duca, in urmatorii ani, deschizandu-se o era de violenta si o succesiune de asasinate si executii, in pragul izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, in timpul caruia si in urma caruia numarul victimelor politice la inalt nivel avea sa fie atat de mare.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)