Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Modele de crosetat 3
1.380 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Punctul Straja
198 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Limba portugheza-8
144 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Punctuatia limbii romane – semnul intrebarii
398 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Cusaturi populare din Romania-Punctul Ocol
103 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Lectia de istorie 2
258 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Punctul banatean oblic
145 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Puncte si cusaturi ornamentale - Punct de lantisor
2.204 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Coaserea goblenului cu punct mic
811 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Clasa a VIII-a -Evaluare nationala matematica - ex. 16
490 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Cursuri
 

 

Punctul in punctuatia limbii romane

 
 
 
 
Adaugat de Cozana 11.03.2016  Adauga la favorite 393 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi)
   
 
Punctul din punctuatia limbi romane marcheaza o pauza care se face in vorbire intre propozitii sau frazele independente ca inteles
Punctul se foloseste la sfarsitul unor fraze de cuvinte sau expresii si propozitii independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivaleaza cu propozitii independente si dupa care vorbirea nu mai continua.

In cele ce urmeaza veti vedea cateva exemple concludente pentru folosirea corecta a punctului in exprimarea scrisa cat si vorbita din limba romana.

Saniile pronira iar incet [.]¹ Frigul crestea o data cu lumnina [.] Printre gramezi de nouri, se vedea luna in aburi violeti [.] SADOVEANU, D.I. 238;

Sfantul Petrea intreba dinauntru:
– Cine-i acolo?
– Eu [.]
– Cine eu?
– Eu [.] Ivan [.]
– Si ce vrei?
– Tabacioc este?
– Nu-i [.]
-Votchi este?
– Nu-i [.]
-Femei sunt?

– Ba [.] CREANGA, P. 308

Punctul apare uneori si inaintea propozitiilor, cuvintelor sau a frazelor de cuvinte independente introduse prin conjunctia „si", cand aceasta nu are rolul ei obisnuit de conjunctie coordonatoare, ci sugereaza succesiunea neintrerupta a unor actiuni. (Cu acest rol conjunctia si apare mai ales in stilul narativ.)

Domnita i-a dat cuvantul ca asa are sa fie [.] Si a venit si ziua nuntii. GALACTION, O. I 173

Nota: Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi in care se fac pauze dupa fiecare propozitie, fragmenteaza fraza, punand punct dupa fiecare dintre propozitiile care o compun. Prin acest pocedeu se da o mai mare importanta fiecarui membru al frazei, accentuandu-se nuanta de independenta.

Faramitarea frazei cu ajutorul semnului ortografic punct, in limba romana, apare atat in cadrul coordonarii, cat si in cadrul subordonarii.

In cazul coordonarii, poate fi fragmentata fraza formata din doua propozitii principale:

a) Bravo! racnira mesenii din toate partile, batand din palme [.] Iar Zamfirita radea inveselita langa mine. SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propozitii subordonate de acelasi fel, care depind de aceeasi regenta:

b) Eu ma duc asa cu nevasta asta[.] Sa-i tin de urat[.] Sa-i arat unde-i casa comunei[.] Sa aiba si ea un avocat s-un martor. SADOVEANU, B. 190.

Punctul se mai poate folosi pentru orice subordonata care poate fi separata de regenta ei:

Uniti-va pentru infratire si pace[.] Ca sa aiba in sfarsit ragaz neamurile sa-si aduca fiecare tributul de bine la progresul umanitatii. SADOVEANU, E. 32.

Punct din punctuatia limbii romane se foloseste in urmatoarele situatii:

Se pune punct dupa propozitii enuntative:

a) independente:
Era liniste imparateasca[.] GALACTION, O.I 167;

b) doua fraze alcatuite din propozitii enuntiative care se gasesc in raport de coordonare:

El sari din caruta, desprinse caii de pe laturi si pleca spre multime[.] SLAVICI, O.I 215

c) doua fraze formate din propozitii enuntiative care se afla in raport de subordonare:

Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta, mam-mare, mamita si tanti Mita au promis tanarului Goesa-l duca-n Bucuresti[.] CARAGIALE, O. I 267

Punctul se pune la sfarsitul unei propozitii optative din limba romana sau la sfarsitul unei fraze de cuvinte alcatuite din propozitii dependente de o optativa, cand tonul vorbirii nu este exclamativ:

Floricica macului,
jelui-m-as si n-am cui[.] TEODORESCU, P.P. 279

Dupa propozitiile dubitative enuntiative:

Vor fi fost fericiti in tara lor[.] SADOVEANU, N.P. 146

Punctul se pune, de asemenea, la sfarsitul unei propozitii imperative sau al unei fraze dependente de o imperativa, cand acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenueaza caracterul imperativ:

Uracti in varfuri de catarg
Si puneti steagul de plecare[.] MACEDONSKI, O.I 59;

Spune-ne povestea cu imparatul Mazareanu[.] SADOVEANU, O, VIII 398;

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prisoa cea de brazde
Crengi plecate o ascund[.] EMINESCU, O.I 75.

Punctul se pune la sfarsitul unei fraze din limba romana, alcatuite dintr-o propozitie exclamativa urmata de propozitii subordonate – intrucat pana la sfarsitul frazei tonul exclamativ se pierde:

Ce n-as fi dat sa ma lase profesorii in pace, ca sa invartesc degetele mari, unul imprejurul celuilalt, din ce in ce mai repede, din ce in ce mai incet, dupa cum lectia curgea mai repede sau mai pe ganduri[.] DELAVRANCEA, H.T. 55

Punctul se pune la sfarsitul unei propozitii interogative indirecte:

Tata a intrebat insa cate exemplare vom trage[.] CAMIL PETRESCU, P. 197

Nota: Unii scriitori pun cateodata punct si dupa o fraza in interiorul careia se gaseste o propozitie interogativa directa:

Codrule, codrutule
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut
Si de cand ne-am departat
Multa lume am imblat[.] EMINESCU, O. I 123

Punctuatia aceasta e justificata de faptul ca intonatia interogativa a propozitiei Ce mai faci, dragutule? se pierde pana la sfarsitul frazei. Cele patru propozitii care urmeaza sunt rostite pe un ton enuntiativ si, ca atare, e firesc ca dupa ele sa se puna punct.

In ceea ce priveste punctuatia grupurilor de cuvinte, a propozitiilor si a frazelor care se afla in paranteza, se disting doua situatii:

a) Cand paranteza intervine la sfarsitul unei propozitii sau fraze, punctul se pune dupa paranteza.

Numeralul cardinal isi pastreaza totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]

b) Cand o propozitiei sau o fraza se afla in intregime in paranteza, punctul se pune in interiorul parantezei:

Unele substantive au o forma deosebita si pentru vocativul singular: in –e substantivele masculine si in –o substantivele feminine. (Alteori insa forma de vocativ este identica cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mama[.])

Nu se pune punct dupa titlurile de carti sau reviste, de opere literare, muzicale.

Nu se pune punct nici dupa formulele de adresare (in scrisori, cuvantari etc.); in asemenea formule, substantivele fiind in cazul vocativ, dupa ele se foloseste virgula sau semnul exclamarii.

Se foloseste punctul dupa urmatoarele abrevieri: abrevierile formate din prima litera de la inceputul cuvantului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum si cele formate din prima silaba a cuvantului plus consoana sau grupul de consoane cu care incepe silaba a doua (cap[.] pentru capitol, op[.] cit[.] pentru opera citata).

In aceste cazuri, punctul nu mai este semn de punctuatie, deoarece nu marcheaza o pauza. El este un semn ortografic, pus in locul mai multor litere care nu se scriu.

Nu se pune punct dupa abrevierile formate din prima si ultimile litere ale cuvantului (d-ta), nici dupa abrevierile ca Tarom, Romarta, pentru ca ele s-au asimilat substantivelor.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)